Cum putem ușura adaptarea copiilor noștri la grădiniță. Ce e de făcut medical si emoțional.

nicaieri nu-i mai bine ca acasa

Pe Aris l-am dat la gradinita in toamna, la 3 ani si 6 luni, si tare greu mi-a fost. De zece ori mai greu decat cu frate-su mare, in urma cu 8 ani. Ori ca mi-e mai proaspata experienta cu Aris in minte, ori nu stiu, dar m-am framantat si am suferit destul, am si plans in prima zi.

Albert a mers la gradi la 2 ani si patru luni, pe Aris l-am tinut mai mult pentru ca pur si simplu simteam ca nu este gata pentru pasul asta. Lucrurile au decurs bine pentru fiecare dintre copiii mei, iar in final m-am adaptat chiar si eu la noua ordine. 🙂

Stiu ca teoria e mai simpla decat practica, dar clar conteaza sa avem niste informatii solide ca punct de plecare. Asa ca am vorbit cu doi specialisti despre cum putem usura adaptarea la gradinita, si pentru copil, si pentru parinte, care parinte adesea sufera mai mult decat cel mic (a se vedea cazul meu). Ne uitam ce e de facut si emotional si medical. Varianta scurta a discutiilor a fost difuzata deja la rubrica mea de la Antena 1, sub forma unui reportaj, varianta detaliata e mai jos.

La ce sa ne uităm când alegem creșa/gradinița

Raluca Cimpoiașu, psiholog si manager educational la Acorns Nursery, ne recomanda sa fim atenti la:

  • Numarul de cadre didactice raportat la numarul de copii

Este important sa tinem cont de nevoile copilului, iar una dintre nevoile primare este cea de atasament. Conteaza sa existe persoanal dedicat in gradinita care sa le usureze tranzitia celor mici si sa le ofere suportul emotional necesar intrarii in colectivitate.

  • Implicarea educatorului

Dincolo de instruirea foarte buna a educatorului, conteaza implicarea sa. Daca il vedem ca participa la joaca celor mici si nu este un simplu observator, atunci stim ca ii va ghida si ii va stimula.

Procesul de educatie nu este o simpla pompare de informatii. Sa fim atenti daca educatorul coboara la nivelul copiilor, nu doar se plimba printre ei. Asta e un model de invatare prin ghidare, nu unul autoritar si ferm.” Raluca Cimpoiașu, psiholog/educator

  • Atitudinea educatorului

Cautati oameni fericiti, fix asa, educatori relaxati si cu zambetul pe buze. Ganditi-va cat timp petrec copiii nostri in gradinita sau la cresa, mai mult decat acasa, deci sa ne uitam ce suport emotional si ce model de a fi reprezinta educatorii.

Am inceput discutia cu subiectul “educatori” pentru ca, vorba Ralucai, omul sfinteste locul, si mai degraba cauti oameni buni pe mana caruia sa iti lasi copilul, decat sa alergi dupa o institutie de invatamant care arata intr-un mare fel, dar nu ofera cine stie ce in materie de cadre didactice. Asa cum am patit eu cu Albert, mergea la ditamai scoala privata si avea o invatatoare care pur si simplu nu stia si nu putea sa ii ghideze pasii. Pe urma l-am mutat la o scoala de la noi in sat si a ajuns pe mana unei doamne si a unor doamne minunate, care l-au schimbat radical.

Revenind la gradinita si privind spatiul in care ce mici isi vor desfasura activitatile, sunt totusi cateva aspecte de luat in calcul:

  • Amenajarea spatiului

Este important sa aiba diferite oportunitati de invatare: sunt copii care au nevoie de o zona de linistire, altii prefera o zona de construit. Copiii nostri nu invata doar prin auz, ci mai ales prin joc, e nevoie de activitati si resurse care sa stimuleze atat baietii cat si fetitele si care sa le permita sa faca diverse conexiuni intre zone de invatare. E de preferat sa alegeti o gradinita in care copilul este lasat sa ghideze cadrele didactice, pe cat posibil.

Cei mici au nevoie de spatiu pentru a se misca liber si mai au nevoie de resurse accesibile, adica situate la nivelul lor. Desigur, resurse selectate pe baza sigurantei si potrivite varstei.

  • Uitati-va si la ordinea din gradinita, daca totul este aranjat la milimetru, inseamna ca cei mici abia se joaca, iar noi nu vrem asta pentru ei. Joaca activa ramane principala modalitate prin care copiii nostri invata si e nevoie de un spatiu adecvat unde sa se intampla asta.
  • In plus, eu am intrebat cu ce sunt hraniti copiii si unde este gatita mancarea, cat de des sunt scosi afara  cei mici si unde dorm, daca sunt ingramaditi in salile de clasa, unde au desfasurat si activitatile de dimineata, ori au dormitoare separate, bine aerisite si potrivite pentru odihna.
  • Distanta de casa mi se pare iarasi un factor esential. Noi am ales o gradinita situata la 5 minute de mers pe jos de casa noastra. Alte optiuni erau la o distanta de minimum doua ore dus-intors si, chit ca poate ofereau mai multe din punct de vedere academic, nu mi-am dorit ca Aris sa isi petreaca in masina timpul pe care l-ar fi putut folosi pentru joaca, de exemplu. Cel putin nu acum, cand e inca foarte mic.

Cum pregatim copilul pentru intrarea in colectivitate

  • Explica-i ce presupune mersul la gradinita, pas cu pas.

Este important ca cei mici sa stie la ce sa se astepte si sa vada o serie de beneficii in a intra in colectivitate. Vorbeste-i despre activitatile zilnice, arata-i si poze in sensul asta, prezinta totul intr-o lumina pozitiva, vorbeste-i de toti prietenii pe care si-i va face si toate lucrurile minunate pe care le va invata. Si, foooarte important, evita mesajele toxice de genul: “aaaa, nu esti cuminte? Lasa ca vezi tu cand ajungi la gradinita!” Din start copilul asociaza gradinita cu ceva negativ si greu il mai readuci apoi pe linia de plutire.

  • Du-l o perioada de proba. Il poti duci cateva zile la gradinita, preferabil prin august, inainte sa intre in paine cu activitatile de toamna. Vezi daca ii place, daca merge treaba si luati apoi o decizie.
  • Stabileste un ritual de despartire. Stabilirea unui ritual la despartire usureaza lucrurile atat pentru parinte cat si pentru copil: cand ajungem la gradi, ne oferim cate trei pupici si doua imbratisari, apoi mami pleaca la birou, iar tu ramai cu colegii.
  • Fii sincera cu cel mic! Nu ii spune ca vii repede, ca il iei acasa intr-o ora, ca lipsesti 5 minute. Spune-i exact ora la care vei veni dupa el si astfel va intelege ca poate avea incredere in tine.
  • Ofera-i ancorePe cei mici ii ajuta obiectele de legatura cu ceea ce iubesc. Sunt copii care aduc un ursulet de plus, altii prefera o poza a mamei, toate aceste ancore ii ajuta in momentele in care le este greu.
  • Stabileste un raport de incredere cu educatorul.

Daca stabilesti din start ce asteptari ai si ce informatii vrei sa primesti de la educator, astfel incat sa fii linistita ca cel mic este pe maini bune, atunci nu vei mai avea motive sa sprijini poarta gradinitei. Este important sa stii ca ai luat cea mai buna decizie din persectiva ta, a parintelui. Tin minte ca pe cat de emotionata si speriata eram in prima zi de gradinita a lui Aris, pe atat m-a ajutat sa stiu ca voi fi sunata in caz de orice si voi putea veni de indata sa il linistesc sau sa il iau acasa. Asa ca am mers acasa (si am plans :)) dar macar nu am pazit poarta gradinitei.

Cum pregătim copiii pentru intrarea în colectivitate din punct de vedere medical

Doctor Irina Costache, medic primar pediatru (v-am facut cunostinta cu Irina la articolul cu scutecele) subliniaza foarte bine ce e de facut din punct de vedere medical, ca cei mici sa inceapa cu bine cresa sau gradinita si sa o continue tot asa.

Copilul aflat în colectivitate poate răci și de 12 ori pe an

Nu exista pastile miraculoase pentru imunitate, copilul de colectivitate poate raci de 6, 8, chiar de 12 ori pe an, avertizeaza Irina.

Nu e nici o tragedie ca se intampla in fiecare luna! Unii copii racesc rar, altii racesc mai des. Unii sunt mai sensibili, altii mai putin. Nu inseamna ca cei mai sensibili sunt imunodeprimati.”

Un copil care intra in colectivitate si face infectii respiratorii sau digestive repetate, dar care se trateaza la domiciliu, se autolimiteaza sau chiar daca necesita tratament cu antibiotic, la un moment dat, fara a pune probleme grave, NU este un copil imunodepresiv.

Imunodepresiile adevarate sunt rare si se referera la acele situatii in care copilul nu se poate apara. Cum ne dam seama ca un copil are imunodepresie? Apar infectii repetate, severe, care cel mai des duc la internari. Infectiile sunt in mare parte bacteriene, fac complicatii, pneumonii bacteriene, abcese, au nevoie de tratament prelungit. Imunodepresia se diagnosticheaza destul de repede, iar tratamentele sunt grele.

Ce e de facut in situatiile obisnuite, in care ne regasim cei mai multi, inainte de a introduce copilul in colectivitate:

Vaccinăm copilul și respectăm regulile de igienă

Stiu si eu, ca tot omul, controversa cu vaccinurile, Irina insa ne recomanda sa ne vaccinam copiii (nu o facem pentru orice raceala, ci pentru lucrurile serioase, bolile severe), astfel incat sa ii stim protejati.

Reguli de igienă în colectivitate

  • Copilul se spala bine pe maini. 
  • Copilul isi sufla nasul (corect).
  • Copilul isi pune cotul, NU mana la gura, in caz de starnut. Daca punem mâna, toti microbii raman in palma si ii oferim cadou mai departe.
  • Copilul bolnav nu merge in colectivitate! Copilul bolnav, febril, in primele 24 de ore de la debutul bolii, este sursa cea mai sigura de a raspandi microbi. Una e sa duci la gradinita un copil care e pe finalul bolii si mai tuseste, sa spunem, alta e sa ducem un copil in plina boala, care raspandeste virusuri tuturor. Virusurile nu stau pe obiecte, ci in atmosfera.

3 concluzii din experiența mea de mamă

  1. Adaptarea mea la gradinita a fost mai grea decat adaptarea lor. Ambii mei copii au ramas la program intreg inca din a doua zi, cu mancat si dormit la gradi si luat acasa abia dupa ora 16.30. Eu am stat cu sufletul indoit si nici macar nu imi venea sa incerc. Tot eu am suspinat ore si zile in sir, ei au miorlait cel mult la despartire. In cazul lui Albert, nici atat.
  2. Starea de spirit a parintelui face toata diferenta. Am observat ca daca il duce pe Aris la gradi Dona, bona lui, care e mereu emotionata si cu inima stransa ca il lasa acolo, copilul incepe episoadele de plans si de implorat sa il tinem acasa. Cam tot pe acolo si cand il duc eu, desi nu chiar la aceeasi intensitate. Si eu si Dona ne consumam maxim si ne lasam foarte usor impresionate de doua lacrimi ale lui, care rezulta in patru ale noastre. Ei, daca il duce taica-su, zero circ, zero discutii, zero stres. M. e calm, ferm, si, cel mai important, e de fier. Il ia frumos, il duce, il lasa, nu sta la discutii, nu cedeaza. Il pupa, il iubeste, il imbratiseaza, il consoleaza, dar nu cedeaza. Noua ne vine sa il luam acasa imediat. De-ar putea sa il duca numai taica-su, toata lumea ar respira usurata.
  3. Copiii se vor imbolnavi in colectivitate. Cu tot uleiul de peste si alimentatia sanatoasa si eforturile pe care le facem sa le construim cea mai cea imunitate, e foarte posibil sa se imbolnaveasca. Pana sa intre in colectivitate, adica in trei ani si jumatate, numar pe degetele de la o mana de cate ori a fost Aris bolnavior. Acum se prind toate de el, lunar imi face cate o bucurie cu un nou episoade de muci si febra, dar stiu ca usor, usor, lucrurile se vor imbunatati, dupa ce va fi facut cunostinta cu o sumedenie de microbi.
  4. A, si ar mai fi un punct patru: daca exista camere de supravehere, ai sa le sorbi din priviri in primele zile. Hai saptamani. Pe urma ai sa te lasi de sportul asta.

Cam asta e, sa ne fie bine! Si mie la al treilea mai usor! Daca va fi caz de al treilea, nu anunt nimic, doar zic si eu sa ma aflu in treaba. 🙂

Articole pe aceeasi tema

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.