Lucruri utile din experienta mea cu alaptatul exclusiv

Imi alaptez exclusiv bebelusul in varsta de patru luni. Simt ca e cel mai bun lucru pe care il pot face pentru el si vad cum intre noi s-a creat o relatie speciala si atat de profunda, ca nu reusesc sa il vad separat de fiinta mea.

Aceasta experienta cu Bebe 2 e complet diferita de cea pe care am avut-o cu fratiorul lui mai mare. Albert a refuzat sanul inca din primele saptamani de viata si, pentru ca nu am gasit la timp consilierea de care as fi avut mare nevoie, micutul meu a inceput sa-si primeasca hrana din biberon. Tot lapte matern, insa muls si oferit din sticla. Plus formula de lapte praf in completare. Asta ocazional.

La vremea respectiva, am acceptat situatia ca pe ceva firesc. Astazi, realizez ca am pierdut amandoi atatea pe parcurs: apropierea aceea si relatia magica pe care numai un bebelus alaptat o poate avea cu mamica lui. Privirea celor mai frumosi ochi care ii cauta senini pe ai tai. Linisea, implinirea si dragostea profunda pe care o poti simti cand ai puiul la san si vezi cum corpul tau, care a creat si purtat aceasta mogaldeata timp de noua luni, e in continuare cel care-i intretine viata si-i asigura cesterea sanatoasa.

Stii ca faci un lucru atat de special, ca nu poate fi descris in cuvinte, si asta te implineste. Alaptarea chiar e iubire.

Inceputul e cel mai important

Cu al doilea copil, am vrut ca lucrurile sa stea altfel: fara biberoane, tetine, suzete, sterilizatoare, miros oribil de lapte praf (parca si acum il am in nari), bebelus agitat si imposibil de linistit, mamica obosita, stresata, ingrijorata. Relatia dintre tine si pui incepe din clipa in care ai aflat ca il porti in burtica, iar alaptatul poate consolida tare frumos aceasta legatura.

La primul copil

Imi amintesc ca la Albert eram atat de obosita dupa nastere, atat de putin informata in ceea ce priveste alaptarea, emotionata si plina de neincredere in mine, incat am preferat sa ascult sfaturile personalului din maternitate si sa il las mai mult in grija lor. Asta a inseamnat ca, in cele trei zile cat am stat acolo, bebelusul a primit mai mult lapte praf. In vreme ce eu, intr-adevar, m-am odihnit, am primit vizite si m-am pregatit psihic pentru nesomnul cu care ma speria toata lumea.

Odata ajunsa acasa, copilul meu, obisnuit mai mult cu biberonul din maternitate, a inceput sa refuze sanul, sa fie mai mereu agitat si sa doarma intervale de maximum treizeci de minute. Timp in care eu abia reuseam sa ma dezmeticesc. Nici nu se punea problema de somn sau orice alta activitate. In curand, eram extenuata, descurajata si-aveam o mie de intrebari care ma consumau zilnic.

Am fost sfatuita sa incep sa-i mulg laptele, pentru un control mai bun al cantitatii pe care o manca. Si in speranta ca, astfel hranit, va dormi mai mult si toata lumea va fi multumita. Am sfarsit prin a-i oferi laptele meu din biberon, timp de sase luni. Atat am reusit sa imi mentin secretia lactata si, oricum, la vremea respectiva, am zis ca e suficient. In completare, a primit lapte praf si apoi doar formula de lapte, plus alimentele indicate in divesificare. Deci experienta mea cu primul copil s-ar putea rezuma la bebelus hranit cu lapte matern, dar nu alaptat la san.

La al doilea copil

In urma cu patru luni, a aparut si al doilea puiut in viata noastra. Tin minte ca imediat dupa nastere mi l-au lasat atat de putin langa mine, incat abia am apucat sa ii pup pielea fina, moale si calda, ca deja nu mai era acolo. Ne-am revazut abia peste cateva ore… lungi tare. Mi s-a explicat ca trebuie sa il mai tina la caldura o vreme… Acum stau sa ma gandesc, nu oare de caldura mamicii lui ar fi avut nevoie? Unde altundeva decat in bratele mele i-ar fi fost mai bine?

Dupa ce mi l-au adus, in sfarsit, nu mi-a mai venit sa ii dau drumul. Ei, si totusi am facut-o, in cea de a doua noastra noapte impreuna. Cand ajunsesem efectiv extenuata, dupa ore intregi in care incercasem, fara succes, sa-l hranesc. Au intervenit si asistentele, am primit tot ajutorul, dar bebelusul era foarte agitat, obosit si refuza sa suga.

Atunci, la 5 dimineata, dupa 24 de ore in care nu inchisesem un ochi, am acceptat ca singura solutie era un biberon cu lapte praf. Pentru care am semnat ca sunt de acord sa-l primeasca, desi in adancul sufletului nu eram… Si ma simteam ataaat de vinovata pentru ceea ce fac. Mi-am promis ca voi reusi sa-l alaptez exclusiv si ca nu voi mai ajunge iarasi la pompe si biberoane, ca in cazul lui Albert, pentru nimic in lume.

Cand mi l-au readus era atat de linistit, incat am uitat de vina si de tot. Reusisem sa dorm si eu putin si-mi simteam mintea limpede. Atunci, am decis ca ori de cate ori va mai plange, am sa-l pun la san si am sa fiu cat de rabdatoare va fi nevoie. Din fericire, bebelusul a inteles repede ca locul acela e cel mai bun din lume. Si, odata ajunsi acasa, prezenta lui in viata mea si a noastra a devenit atat de fireasca, incat nu pot realiza cum traisem fara el atata timp.

Alaptatul si somnul

Stiu ca e ciudat pentru o proaspata mamica sa spuna asta, dar ma simt odihnita si plina de energie. N-as fi crezut ca e posibil nici intr-o mie de ani. Imi amintesc de noptile nedormite cu Albert. De leganatul care nu dadea rezultate. De cat de nelinistiti eram amandoi si cum ajunsesem sa cred ca toate astea nu se vor mai termina vreodata.

Beneficiile cosleeping-ului

Dar, spre deosebire de Albert, care a dormit initial intr-un cosulet si apoi in patut, pe Bebe 2 l-am culcat in pat cu mine. Doar noi doi. E minunat ca a dormit si cate patru-cinci ore legate pe noapte. O data, am dormit amandoi sapte ore si acela cred ca a fost cel mai odihnitor somn din viata mea. Eram atat de recunoscatoare ca avusesem parte de el, asa, pe neasteptate!

Fiind mereu langa mine, imi simt copilul imediat ce incepea sa se agite. Nu e nevoie sa planga ca sa-mi dau seama ca ii este foame si sa pot reactiona de la primele semne, ceea ce e valabil atat ziua, cat si noaptea. Asta i-a dat siguranta ca sunt mereu acolo pentru el, asa ca a plans din start foarte rar si doar cand amanam prea mult sa-i satisfac nevoile.

Pentru ca nu trebuie sa pregatesc biberoane si formule de lapte, nici nu e nevoie sa aprind lumina pentru mesele lui din timpul noptii. L-am hranit mereu pe intuneric, fara ca vreunul dintre noi sa fie complet treaz. Evident, sunt destul de lucida cat sa realizez ce fac si sa ma asigur ca suge cum trebuie. Iar in situatia noastra cea mai comoda pozitie de alaptat e cea pe o parte. Bebelusul meu se impaca foarte bine cu ea.

Stim amandoi pe de rost ce avem de facut, chiar si asa, pe intuneric, si ma bucur bucur din suflet ca ne iese atat de bine. De asta diminetile ne gasesc odihniti si binedispusi, iar eu nici nu simt cele doua-trei treziri pe noapte si imi pare mereu ca dorm opt-noua ore legate. Chiar daca trebuie sa ma trezesc de-a binelea sa-l schimb sau are nopti ceva mai agitate, cand ma scoala din ora in ora, reusesc sa adorm imediat si sa profit la maxim de orice perioada de somn, oricat de scurta. Ceva ce la Albert n-am fost in stare sa fac.

Si daca reusesti sa te odihnesti esti calma, vesela, optimista si devii exact mamica de care au nevoie copiii tai.

Uite-asa, Fat Frumosul meu cel mic a crescut ca in povesti. S-a nascut cu peste patru kilograme, iar acum, la patru luni, are deja noua kilograme. Va dati seama ce inseamna asta pentru spatele meu, in conditiile in care il tin mai mereu in brate, dar asta e o alta poveste. El sa fie sanatos, ca restul se rezolva.

Asadar, dormitul in acealsi pat cu bebelusul a functionat de minune in cazul nostru si cred ca e cea mai simpla varianta pentru o mamica care alapteaza. Dormiti amandoi mai bine, iti stimulezi secretia lactata si iti intaresti relatia cu cel mic.

Stiu ca exista mamici carora le e teama sa faca lucrul acesta, dar eu am fost mereu linistita si relaxata sa dorm cu el si cred ca e bine sa faci exact ce te indeamna instinctul in relatia cu puiul de om. Iar instinctul mi-a spus sa-l tin aproape mereu.

Alaptatul in locurile publice

Un copil alaptat exclusiv va trebui hranit si in parc, si in vizite la prieteni, si in mall, la terase, in mijlocul serbarii fratiorului mai mare sau in timpul unei discutii foarte serioase cu partenerii de afaceri (la care ai fost nevoita sa il iei cu tine). Daca bebelusul iti cere, ii dai cu drag oriunde.

Recunosc, nu-mi place sa ma expun si ma streseaza gandul ca, exceptand o mana de oameni foarte apropiati, cineva s-ar putea uita cum imi alaptez copilul. Ma bucur ca am reusit de fiecare data s-o fac discret, astfel incat nimeni nu s-a prins (din ce-am vazut eu) daca il hranesc sau pur si simplu il tin in brate.

Am grija sa imbrac haine care-mi permit sa alaptez usor si tin mereu la indemana cate o carpa de muselina care ma acopera foarte bine, pe care puiul meu o acceptat usor si care ma fac sa ma simt confortabil. Deci n-am avut parte (ah, ce bine!) de priviri rautacioase, de comentarii deplasate, de situatii neplacute.

Si chiar imi iau bebelusul peste tot. Adica de cand s-a nascut n-am lipsit de langa el mai mult de cincisprezece minute. Si nici nu i-am lasat vreodata lapte, de teama ca biberonul sa nu strice tot ce-am creat intre noi pana acum.

Nu e greu cum spune toata lumea, e asa cum vrei tu sa fie.

Eu stiu prea bine ca aceasta perioada trece mai repede decat crezi, iar mogaldeta draguta si total dependenta de tine pe care o tii astazi in brate e baiatul care maine te va ruga sa nu-l mai pupi de fata cu colegii lui de scoala, sa nu-l mai strigi „gargarita” sau sa-l privesti duios si sa-l aliniti minute in sir.

Ma uitam, zilele trecute, la fotografiile lui Albert pe cand era de varsta celui mic. Al meu era bebelusul acela si-l adoram si astazi nu mai este. Astazi imi ador baiatul si maine va fi barbat si tot asa, am sa-l ador. Dar bebelus nu va mai fi vreodata si doar stiti cat de frumos miros si se simt bebelusii si cum iti umplu ei viata si devin viata ta toata.

Alimentatia mamei care alapteaza

Am plecat din maternitate cu o lista luuunga de alimente recomandate sau dimpotriva, interzise cand alaptezi. In primele saptamani cu el acasa am respectat-o cu sfintenie. N-am mancat fructe sau legume crude, fara prajeli, condimente, doar dulciuri facute in casa, si asa mai departe.

Apoi treptat, catre varsta de trei luni a copilului, am inceput sa fiu mai putin restrictiva. Mananc in continuare pe cat posibil sanatos, dar am introdus si fructe la discretie, legume crude, ceapa si usturoi pe care le ador, dar le-am evitat pana acum. Ii observ reactiile bebelusului si daca ceva nu-i place, renunt si gata. Dar nu prea a fost cazul, ceea ce ma face sa ma gandesc daca toate restrictiile astea au vreun rost sau, atata timp cat alimentul e considerat sanatos, imi place si-mi face bine, atunci va fi bine primit si de puiut.

Experienta mi-a aratat ca urmatoarele lucruri sunt esentiale pentru a-ti alapta cu succes micutul: lipsa stresului si odihna, hidratarea, alimentatia sanatoasa. In ordinea aceasta.

Cum ma stresez, cum vad ca nu mai am la fel de mult lapte si daca continui, stiu ca n-am sa mai mai am deloc, asa cum s-a intamplat, din nefericire, cu Albert. Chiar daca in cazul lui nu faceam decat sa-i mulg laptele. Orice mica suparare are impact asupra alaptarii si implicit asupra puiului si a relatiei dintre voi.

De asta m-am transformat eu in mamica Zen si nu dupa ce am nascut, ci cu ceva vreme inainte de a ramane insarcinata. Cu calm se fac toate si datorita acestei atitudini ne e bine tuturor: si copiilor, si mie, si lui M.

Bebelus alaptat, bebelus linistit

Asa ma bucur ca n-am avut momente in care sa planga, sa-l vad agitat si sa nu stiu efectiv ce sa-i fac. Daca il pun la san, se linisteste imediat. De aceea bebelusii alaptati sunt cei mai fericiti! La fel si mamicile lor.

Imi place sa spun ca-l pot lua cu mine si pe luna, ca ar merge bucuros si nici nu i-as auzi gurita. Bebelusii nu sunt complicati deloc: daca au pieptul cald si lapticul mamei mereu aproape, nu le trebuie mai mult. Si atunci cand stii ca ii poti alina cu usurinta suferinta, disconfortul si ii poti satisface nevoile, esti linistita, increzatoare si poti pretui fiecare clipa cu puiul de om.

La final

Gata, aceasta a fost cea mai lunga postare din toate timpurile. Si ma tot chinui sa o duc la bun sfarsit cu bebelusul in brate, cu el la san, cu el adormit, cu el razand sau gangurind langa mine, jucand Piticot sau Broschito cu Albert, glumind cu Albert, vorbind cu el, cu ei. Si-am mai scris si-n gand, inainte sa adorm si-am transcris dimineata pe laptop..

Mi-e teama sa nu fi uitat ceva, dar revin la subiect in postarile viitoare. Ca despre copiii mei si experientele cu ei gasesc mereu ceva de scris si de impartasit cu voi.

Va imbratisez si sper ca tot ce-am asternut aici, din suflet, sa va foloseasca!