In Bacaul copilariei mele, mancarea era baza de Sarbatori. Gatea mama dumnezeieste. Si mama si bunica. Faceau amandoua niste mancaruri gadilatoare de papile gustative, vai, Doamne, imi ploua in gura numai cat ma gandesc la ele. Se apucau de gatit cu vreo doua-trei zile inainte de Craciun, sa fie totul proaspat si bun pe masa in zi de Sarbatoare.
Tin minte ca ne uitam cu jind la bucate, asa frumos miroseau toate abia scoase din cuptor sau cand erau ele gata, dar stiam ca nu ne putem atinge de nimic pana la Craciun. Iar cand venea vremea, in sfarsit, nu stiam ce sa atacam mai intai. Gemea masa de bunatati si toate ne faceau cu ochiul. Mancam si din salata Boeuf, din icre, din ghebele cu maioneza si usturoi, din chiftele, din sarmale, din friptura, din cozonac si din prajituri. Ne parea rau ca avem un singur stomac si ala mic in comparatie cu avalansa de bunatati pe care ne batea gandul sa le indesam in el.
Problema era ca nu mai simteai care era gustul de aperitiv, care de sarmale, care de cozonac, se amestecau toate acolo. Bagai cu pofta cat bagai, apoi ti se apleca. Degeaba stateau ele multe si bune, nu mai aveai stomac pentru toate si se ducea naibii bucuria gustului. Amestecai sarat cu dulce, gras cu si mai gras, de nu mai suportai apoi nici sa le vezi, daramite sa le gusti.
Pana intr-un an, tin minte ce frumos a decretat mama: Va e pofta? Mancati, mama! Suntem abia pe 23 decembrie… Asa, si? Doar nu va pun la post.
Daca era cozonacul cald pe masa si noi salivam langa el, ne taia cate o felie sa mancam, nu ne lasa cu sufletul la gura pana in ziua de sarbatoare. La fel se intampla cu toate felurile de mancare gatite de ea sau daca venea tata cu toba sau carnati proaspeti, luati de la o cunostinta care crestea porc. Astfel, chiar apucam sa ne bucuram de mancarurile respective, de fiecare gust si aroma in parte, atunci cand era pofta mai mare. Oricum pentru noi le faceau sau le cumparau, doar nu ca sa impresioneze vecinii. Si la masa in familie din ziua de sarbatoare, nu mai era ideea de a manca pana cadem, nemafiind asa doriti de toate, cat de a ne fi bine impreuna.
Doar asa se intampla adesea, incepi cu doua-trei zile inainte de Craciun cu gatitul, mai framanti, mai coci, mai frigi, mai fierbi, mai depozitezi. Dar nu lasi pe nimeni sa se atinga de bunatati pana la masa din ziua cea mare. De Craciun, n-au decat sa manance toti ai casei pana nu mai pot, inainte de asta, nu pupa nimeni nimic, stai cu bata langa frigider, sa fii sigura.
Ma bucur ca mama n-a mai tinut cu dintii la traditie si ne-a dat liber la gustat si la bucurat de orice facea delicios inca din clipa in care era fiecare fel gata. Are ea si o vorba: daca nu mananci cat e cald si atunci cand iti este pofta, degeaba mai mananci. Eu cred ca e de retinut si de aplicat. Trecem de Sarbatori cu mai putine dureri de stomac si mai multa bucurie in suflet.