Ava mică sărbătorește azi o luna de când aduce bucurie și lumină in familia noastră. A trecut o luna de când sunt mamă de trei și mamă de fată și-mi pare ca toată existența mea de până acum a fost în așa fel gândită, încât să ajung în punctul ăsta și să știu cum sa mă bucur de el.
.
Sunt sigura ca fiecare dintre cei trei copii ai noștri a venit cu un scop, cu o imensă energie pozitivă și cu o putere dintr-asta extraordinara de a ne modela pe noi, parintii lor, in oameni mai buni. Tot așa cum cred ca relația mea de atâta amar de vreme cu tatăl lor, relația asta de 17 ani, cu toate suișurile și coborâșurile ei, mai ales cu coborâșurile, a fost menită sa ne maturizeze și sa ne lege profund. Sa ne unească nu prin acte, pe care nu le avem nici acum, cât prin legături sufletești, care fac mai mult decât toate actele astea lumești, pe care le-am putea semna vreodată.
.
Baietii mei au vazut-o pe asta mică, prima data, prin video call. Stiti povestea nașterii Avei in pandemie și restricțiile din spitale, din pricina cărora nu ne-am putut vedea cu adevărat decât după 4 zile.
.
Așadar, la doar câteva ore după ce s-a născut Frățioara, cum încă se numea fetița noastră pe atunci, Albert a privit-o prin ecranul telefonului și mi-a zis:
.
-A, ce drăguță este! Ca toți bebelușii, de altfel.
Aris l-a completat, in româno-engleza lui:
-Ce “cute”! O să o așteptăm cu o supă de “morcovs”. In sensul ca e drăguța și plănuia sa îi dea supă de morcovi, deși abia văzuse lumina zilei.
.
Mi-a zis apoi Albert ceva ce m-a făcut sa râd in hohote și numai Dumnezeu știe câtă nevoie aveam să râd, in momentele alea:
.
-Mama, acum că ma uit mai bine la ea, îmi dau seama că Frățioara seamănă cu un bătrân de la căminul de bătrani al bunicilor de la Bacău. Dar tot drăguță rămâne!
.
I-am spus ca o vom îmbraca frumos, ca sa compensăm aspectul ei de bătrânel. Am râs cu toții, ei de-acolo, de acasă, noi două de aici, din maternitate.
Taica-su e topit după Ava. Și știu ca oricum ar fi fost, oricât de mică sau de roșie sau de pufoasa, oricum ar fi avut ochii, parul sau fruntea, el ar fi iubit-o la fel, asemeni mie, pentru este puiul nostru de om. A venit pe lume din mine și din el și e ca un curcubeu, așa, pentru toată familia. Toți 3 copiii sunt curcubeul nostru.
Poza de mai jos e prima pe care am făcut-o cu Ava, pe când eram doar noi doua, in maternitate. Încă simt sa ii protejez fața, e atât de mică și de firava, încât nu vreau sa o expun prea tare. Va veni și ziua in care o veti cunoaște, când voi simți ca este ok, am sa va arat cu ce minune am fost binecuvântați. Pana atunci, impart doar imagini cu mânuțe, piciorușe și perisor de Ava mică și știu ca îmi înțelegeți reținerile de mamă.
Nu puteam lăsa sa treacă ziua asta fără tort. Nu pentru Ava, care este exclusiv pe lapte de mama, cât pentru noi, ceilalți 4 pofticioși din casă. A fost bun tare tortul, cu gust de copilărie si din ingrediente de calitate, făcut de Adriana de la Lulu’s Cake. Uite aici o găsiți pe Adriana și sa stiti ca nu e o reclama, doar o recomandare făcută cu drag.
La gâtul meu vedeți colierul pe care mi l-a făcut Aris cadou, de ziua Avei, meșterit cu manutele lui, din piese găsite in cutiile cu seturi Lego. Cel mai frumos cadou pe care l-aș fi putut primi. Iar la pieptul meu se odihnește mânuță pufoasă de bebe Ava. Vă dați seama cât de plin mi-e sufletul! 💙
