O lecție despre respect, primită de la mama

lectie despre respect primita de la mama, lectii de la parinti

Mamei ii place ordinea, totul sa strălucească, fiecare lucrușor la locul lui, dacă nu e luna in casa, nu se simte bine. Tin minte de când eram copil, făcea o curatenie generală pe săptămână și altele mai mici in fiecare zi.
.
-Fată, vino aici, îmi spunea. Hai sa vezi măcar cum se face.
Eu, puștoaica, numai de curățenie nu aveam chef.
-Vino sa vezi cum se spală ca lumea un geam sau gresia, insista mama, cum se aspira un covor. Uite cât muncesc la cuptorul asta sau la plita, ca sa strălucească. La fel și la chiuveta.
.
Intr-o zi, i-am răspuns sec, îmi amintesc și acum:
-Ce-mi trebuie mie sa știu lucrurile astea? Eu am sa am femeie la curatenie.
La care mama, calmă:
Da, copila, dar și femeii trebuie sa știi ce sa ii ceri. Dacă tu o data nu ai pus mâna sau nu ai văzut cât de greu se face treaba, cum sa ai pretenții de la alt om? Cum să ai respect pentru munca lui? Asta e valabil in tot, tine minte de la mine, a completat mama.
.
Nu știu cât m-a pus pe gânduri atunci răspunsul ăsta, dar mi-am amintit de el peste ani, in momentul in care a venit la noi doamna E., bona lui Aris. Trecuseră doi ani și ceva de când eram acasă cu Aris, știam mai bine decât oricine cât de greu poate fi sa stai non-stop după un copil argint viu. Așa că nu am avut pretenții de la doamna E. de casa luna și mancare calda pe masa, pe lângă copil schimbat, spalat, hrănit, culcat și jucat. Înțelesesem cum sta treaba cu mamicia, iar asta m-a ajutat, zic eu, sa am așteptări realiste de la doamna în grija căreia mi-am lăsat copilul.
.
Alt exemplu, ne-am întâlnit chiar astăzi cu un tătic, dărâmat după o vacanța cu băieții lui. Ii părea tare rău ca se încumetase sa plece cu astia mici. “Pai și acasă nu va e la fel de greu?”, îl întreb. “Oho, acasă avem bona, nu ne doare capul. Cine sa-si inchipuie ca poate fi așaaaa obositor sa stai zi-noapte cu ei?”, mi-a răspuns.
.
In mare, cred ca de asta ajungem sa ne purtam urat și sa avem cine știe ce pretenții de la oamenii pe care ii angajam sa ne ajute cu diverse lucruri. Pentru ca nu le înțelegem și nu le respectam munca. Pentru ca nu am pus o data mâna se vedem ce greu se face treaba, insa suntem buni la dat din gura. E și un exercițiu de empatie, dar mai degrabă e vorba de respect și de a vedea dincolo de noi. De a realiza ca banul nu te face mai presus de omul de lângă tine, iar faptul ca îți permiți sa îl plătești nu îți da drepturi depline asupra lui.
.
Iar respectul pentru ceilalți de acasa se invata. De acasă luam bagajul de lucruri mai mult sau mai putin frumoase și îl căram după noi, prin viața. Azi mi-am luat timp sa ma uit cu atentie la ce am primit eu, mi-am amintit de lectia asta venita de la mama si am realizat ca, de multe ori, tot la vorbele parintilor ajungem.

Articole pe aceeasi tema

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.