Deși oamenii mari privesc uneori jocul ca pe ceva fără însemnătate, el este, de fapt, modalitatea prin care copiii noștri învață și descoperă lumea. Da, dar nu mai bine fac fișe sau fac „ceva constructiv”, în loc să piardă timpul cu prostii? Nu, pentru că jocul chiar îi ajută să se dezvoltă sănătos, din toate punctele de vedere, în special la vârste mici. O arată studiile, o spun specialiștii, o putem vedea în practică.
Cum să intre părinții în jocul copiilor
Ce bine ar fi ca noi, părinții, să putem intra ușor și firesc în jocul celor mici! Doar că, na, ești om în toată firea, cum să te maimuțărești ca un copil de doi ani? Nu-ți vine. Poate îți amintești cum nici părinții tăi nu prea s-au jucat cu tine sau chiar ți-au luat jucăriile, pentru că te-au văzut prea mare, deși tu nu erai gata să renunți la ele.
Indiferent de experiențele pe care le-am avut când eram mici, contează ca azi să înțelegem și să facem ce este mai bine pentru copiii noștri. Contează să îi încurajăm să se joace și să încercam să intrăm și noi în jocul lor. Atât cât putem, cât simțim. Nu când suntem obosiți, supărați, încărcați și nu avem disponibilitate. Atunci să le spunem asta, că suntem cu bateriile descărcate. Putem să le și desenăm o baterie descărcată, ca să înțeleagă mai bine și să poată spune la rândul lor „nu pot”, „nu vreau”, mai ales în relația cu ceilalți copii. Dar oricând reușim să ne conectam la copilul din noi și sa ne pierdem în joc, să vedeți ce bine ne face!
Dacă sunteți în căutarea unor parteneri de joacă pe cinste, vă fac cunoștință cu cele 8 plușuri de la PENNY, inspirate din ferma animalelor. Au și nume: Uța Văcuța, Fulgișor, Lânița Oița, Pisi Cool, Lușu Pucelușu, Rică Iepurică, Plușa Cățelușa și Mândruț Căluț. Preferate mea e Pisi Cool, dar fetiței mele îi plac toți în egală măsură, atât timp cât îi fac spectacol cu ei. Și profit de ocazie să îi spun mai multe despre animalele de la fermă.
Ce face aceste plușuri cu adevărat speciale este faptul că pentru fiecare jucărie pe care noi o cumpărăm, PENNY donează 1 leu către Salvați Copiii. Banii sprijină cele trei caravane care vor porni în perioada următoare prin zonele rurale defavorizate, pentru a oferi femeilor și gravidelor acces la servicii medicale.
În cazul în care vreți să cumpărați cu discount jucăriile pufoase, nu uitați că PENNY caută fermieri jucăuși, iar orice vizită în magazinele lor vă poate aduce puncte bonus. Pentru fiecare 20 de lei cheltuiți primiți câte 1 punct bonus, iar la 5 puncte adunate aveți posibilitatea să luați acasă pufoșii la un preț cu 60% mai mic față de cel standard. Extra puncte bonus primești și la achiziționarea produselor din promoțiile săptămânale, calculate săptămânal per fiecare produs în parte. Dacă folosiți și cardul PENNY, se dublează punctele primite pentru valoarea fiecărui bon fiscal.
Campania se încheie pe data de 3 mai, iar pentru mai multe detalii despre ea, îți las acest link.
Nici cele mai drăguțe jucării nu compensează absența părinților
Din păcate, nici cele mai drăguțe jucării nu pot compensa absența părinților, așa că încercați să fiți acolo pentru copiii voștri. Trec repede anii. Câți avem, 7-8 în care ne trag de mână să ne jucăm cu ei și astea rămân, peste ani, cele mai frumoase amintiri: „Doamne, ce jocuri făceam cu tata!” sau „Cum ne mai hârjoneam cu mama!”.
Eu de fel sunt copilăroasă, așa am fost mereu, nu mi-e greu să mă prostesc, nu mi-e jenă să țopăi sau să mă cațăr cu ei, problema este ca nu îmi vine mereu să fac lucrurile astea. E stresul zilnic, sunt grijile și gândurile care ne zboară aiurea și ne împiedică să fim copii lângă copiii noștri. Dar fac tot posibilul ca măcar atunci când avem momentele noastre de joacă, să fiu cu adevărat prezentă. Să las telefonul și să mă bucur de joc, pentru că simt cum ne ajută pe toți, de la mic la mare.
Jocul e bun și dacă e inițiat de copil, iar noi doar intrăm în el, și dacă îl inițiem noi, adaptat vârstei și nevoilor copilului.
De când începem să ne jucăm cu copiii noștri?
Este una dintre întrebările care apar cel mai des. Ei bine, din prima zi de viață. De altfel, cei mai mulți părinți se joacă oricum cu copiii lor fără sa își dea seama că asta fac.
Tu, Ruxandra, cum te joci cu Ava, pentru că eu efectiv nu știu ce să fac cu un copil atât de mic? Cred că avea cateva săptămâni fetița mea când am început să primesc astfel de întrebări. Ideea e că jocul nu trebuie să fie ceva programat și făcut ca la carte. O manifestare spontană de iubire poate reprezenta un joc. Strângi copilul la piept, apoi îl faci avion sau îl gâdili pe burtică, îi dai o minge, ți-o dă înapoi, iar i-o dai și tot așa. Se cheamă că vă jucați.
Specialiștii spun că în perioada 0-2 ani copiii imită oamenii mari, așa că și-ar putea dori să dea cu matura sau cu aspiratorul, ori să gătească ceva. Recomandate ar fi și jocurile senzoriale în acest interval de vârstă, așa că putem lua din bucătărie mălai, faină sau boabe de fasole și experimentăm împreună cu copilul diverse texturi și forme. Mai sunt și jocurile care au legătura cu a da și a primi lucruri, precum jocul cu mingea, jocuri de contact fizic prin care apăsăm pe diferite părți ale corpului și facem anumite zgomote sau jocuri de tipul cucu-bau!
Cu Ava am multe reprize de hârjoană, o alerg în patru labe, ea se ascunde după perdea, pretind că nu o văd, apoi o descopăr brusc și o iau la drăgălit. O întreb de fiecare parte a corpului, iar ea le numește, apoi vine rândul ei să întrebe și al meu să răspund. Ce-i aici? Funtea. Dar aici? Ochii… Sau o întreb: Cine a mâncat banana? Și ea zice, râzând, tata sau Albert sau Aris, când, de fapt, ea o mâncase. Face multe astfel de glumițe pe care le înțelege și le transmite drept glume, ceea ce mi se pare super drăguț, îmi vine să o mănânc. Are diverse jocuri și cu frații ei, pentru că ăsta e avantajul într-o familie numeroasă, își găsesc împreună activități și motive de distracție. Băieții o fac Spiderman, îi arată jocuri de construit sau cu mașini, gătesc cu ea la bucătăria de jucărie sau Albert îi face gudji-gudji, adică un gâdilat blând în locurile indicate de ea: faci aici gudji-gudji (la mânuță), zice Ava, și aici (la burtică). Apoi se strică de râs amândoi.
Cu un copilaș de peste 3 ani avem mai multe opțiuni, precum jocuri prin intermediul poveștilor sau jocuri de rol, care îi permit să se transforme în tot felul de personaje.
La vârste mici le este mai greu să își exprime prin vorbe trăirile, astfel că jocul vine în ajutor și poate oferi indicii importante părintelui despre cum și ce simte copilul, plus că ne ajută să îi pregătim pentru diverse situații sau să le explicăm mai ușor anumite lucruri. Urmează o vizită la doctor? Putem organiza o sesiune de joacă de-a doctorul, astfel încât cel mic să știe la ce să se aștepte. Urmează să intre în colectivitate și vrem să reducem anxietatea de separare? Putem iniția jocuri în care personajele sunt chiar membrii familiei noastre și mimăm rutina zilnică, astfel încât cel mic să observe că, la finalul zilei, suntem mereu împreună, chiar dacă de dimineață el a mers la gradiniță, iar părinții la job. Alt exemplu de joc și o metoda numai buna de a-i ajuta pe copii să își depășească fricile: fiecare spune de ce se teme, apoi pornește în căutarea respectivei frici. O prinzi, o nimicești și gata, ai scăpat de ea pe veci.
Băieților me le-a plăcut de mici să construiască din piese Lego, să joace prinsa pe case sau să participe la vânători de comori prin curte. După ce au mai crescut, am cumpărat niște jocuri cu întrebări despre emoții sau care te îndemnau să faci diverse exerciții de imaginație. Au mers la marele fix. Piticot este un joc de care mă bucuram mult când eram mică și pe care acum îl joc cu Aris. Bunicul i-a învățat șah, cu tatăl lor construiesc din piese magnetice, decupează, lipesc sau fac avioane din hârtie. Noi, toți adulții din jurul lor, încercăm să ne implicăm și fiecare oferă ce poate.
Până când ne jucăm cu copiii noștri?
Cred că răspunsul corect ar fi toată viața. Intenși sunt primii ani, atunci trag de noi cel mai tare, atunci are si jocul cele mai multe beneficii. Dar gândiți-vă că și noi, adulții, ne jucăm: avem jocuri de societate, escape rooms, paint ball, jocul e distractiv la orice vârstă și e o metodă bună de a socializa. Așadar, dacă avem grijă să construim frumos la relația cu copiii noștri, ne vor lăsa mereu să fim parte din viața lor, că-i vorba de joacă sau de luat masa în familie, de plecat în vacanțe împreună, de crescut nepoții, de pus la tren pachete cu bunătăți sau de primit telefoane seara cu: „Ce faci, mama, mi-e dor de voi!”.
Frumoasa postare, big like!