LA MUZEUL SATULUI

Muzeul Satului e in Bucuresti, dar parca nu e. Parca-i un colt de rai, cu case vechi si primitoare, cu trifoi si pisici multe, cu fantani, capite de fan, lemn si verdeata. Si nu-ti vine sa crezi ca-i asa aproape si poti veni aici, sa te bucuri de toate acestea cat vrei, cat e ziua de lunga. Erau putini oameni cand am fost ultima data, asa ca am simtit cum intreg muzeul e al nostru, un fel de sat al copilariei din povesti (ca cea reala a fost printre betoanele din oras).Albert are deja varsta la care…

…poate realiza cat de frumos e locul in sine si tot ce are el de oferit. Daca stai sa explorezi fiecare coltisor, sa analizezi fiecare floricica, insecta, curte, prispa sau camera veche si racoroasa care iti iese in cale, muzel pare ca nu se mai termina niciodata. Si Albert exact asta face (iar noi pe langa el). Unele case au pe prispa batrane care fac bratari, lanturi sau impletesc cosuri si care stiu povesti despre sate si trifoi. Asa am aflat ca in luna mai avem cele mai mari sanse sa gasim trifoiul norocos, cu patru foi.

Si-atata am cautat cu Albert, dar tot numai din aceia cu trei foi am gasit….sau cu mai multe, dar nu cu patru. Asa ca ne-am multumit cu o bratara colorata, cumparata de la doamna care ne-a povestit despre trifoi. “Iti place mami? O vrei? Ca eu ti-o iau.” Mi-a placut, am vrut-o si am luat-o din manutele lui dragi. Apoi i-am platit femeii fara sa vada A si sa creada ca nu mi-o luase el cu adevarat. Albert a suflat in toate papadiile care i-au iesit in cale, iar la final ne-a rugat sa-i luam acasa un pui de pisica gri si frumos (noroc ca l-a salvat mama pisica la timp). Mie mi-a placut mirosul de lemn, liniste si vechi al camerelor, mi-a placut soarele care parea ca e dintotdeauna al curtilor verzi, mi-a placut ca Albert a vazut curcani pentru prima data (despre care a zis ca sunt gaini si nu stiu sincer de ce, ca ii vede mereu in carti), mi-a placut ca pentru cateva ore am avut doar ganduri si sentimente pozitive, ca asa e la Muzeul Satului, nu prea-ti vine sa te gandesti la altceva. Iar acum imi place ca stau cu laptopul in brate pe sezlong si scriu intr-un miros cum nu se poate mai placut, de iarba proaspat tunsa.