Pe Aris l-am culcat în pat cu mine încă din primele zile de viață. Nu m-am gândit prea mult la treaba asta, nu am stat să analizez ce spun cărțile, prietenii, rudele, am făcut ce am simțit și gata. Nouă așa ne-a fost bine, mai ales că era alăptat. Acum, la 4 ani și jumătate, doarme când cu mine, când cu tatăl lui. Pe mine zice că mă preferă, pentru că sunt “mai drăgălașă”, dar când vede că pun alarma de la telefon să sune cu noaptea în cap, trece peste toată drăgălășenia și îl alege pe taica-su.
-Te superi dacă merg la el în seara asta? mă întreabă blând, în timp ce îmi mângâie fața cu mânuțele pufoase. Trebuie să știu!
Cu gândul la patul mare în care pot să mă lăfăi până dimineață, la somnul neîntrerupt de piciorușe în burtă și la filmul pe care intenționez să îl văd, dupa ce dispare el din peisaj si pana imi cad ochii in gura de oboseala, ii spun:
-Nu, e în regulă, și încerc să par mai afectată decât sunt.
-Știi că nu îmi place alarma. Altfel aș dormi cu tine, drăgălașa mea!
Atunci l-aș apuca de un picioruș și l-aș ține lângă mine, dar mă abțin. Simt cum mă ștampilează cu niste pupici umezi, văd că își ia sticla cu apă dintre perne, de unde și-o ține, îmi șopteste noapte buna și pleacă la tatăl lui.
Asta este excepția, în mod normal îi place să împartă patul cu mine. Singura problemă din ecuația asta ar fi că și lui taică-su îi place același lucru. Zilele trecute, M. chiar mi-a sugerat sa reluăm bunul obicei al dormitului împreună, cel din vremuri de mult apuse, moment în care l-am trimis la negocieri cu Aris.
După câteva amânări, M. a hotărât să ia taurul de coarne și să poarte o discuție foarte serioasă cu fiul său:
-Aris, cred că e timpul să dormi singur.
Ăsta mic a continuat să se joace, neimpresionat.
-Ce-ai zice ca eu, la vârsta mea, să mai dorm cu mama în pat? a insistat M.
-Aș zice că te comporți ca un bebeluș, tati. Iar tu bebeluș nu mai ești, pentru că ai blană pe mâini și pe picioare.
-Vezi? Asta zic și eu acum, despre tine, că te comporți ca un bebeluș.
-Nu, tati, n-ai înțeles. Copiii din grupa mijlocie, ca mine, încă pot dormi cu părinții.
-Și cei din grupa mare?
-Și ei.
-Și cei de la școală?
-Și ei.
-Atunci cum îți explici că Albert doarme singur, de nu știu când?
-Tati, el e fratele mai mare, acolo se aplică alte reguli.
Am stat și i-am ascultat cu o față serioasă, deși toată discuția m-a făcut sa râd cu lacrimi… în gând. La final, când i-a fost deja clar că nu va avea sorți de izbândă cu ăsta mic, M. l-a întreabat un ultim lucru:
-Bine, bine, dar ție de ce îți place atât de mult să dormi cu noi?
-Pentru că acolo e iubirea. Și mie îmi place să simt iubire la somn. Mă relaxează.
Il relaxează. Ne-am topit amândoi și-am zis că îl lăsăm în ritmul lui, cu convingerea ca va veni un moment cand va prefera sa doarma cu gagica-sa, in loc de maica-sa sau taica-su. Si-atunci o sa ii amintim noi:
-Mai ții minte când…
-Mama, taci!!! Că mă faci de râs!
Păi nu știu eu cum stă treaba? Nu departe vineri, l-am sunat pe frate-su mare, sa îi spun ca întârzii să îl iau de la școală. La final, îi bag un: Albert, te iubesc!
La care el: Încetează, sunt oameni pe-aici. Te mai aude careva!
Dar te iubesc! am insistat, ca o mamă pisăloagă ce sunt și în speranța că îl aude jumatate de școală. Ha, ha!
Mi-a răspuns: Știu. Pa! Și a închis.
Bun, are 10 ani, deci maximum 6 mai am cu ăsta mic până să ajungem aici. Credeți voi că are sens să ne împiedicăm de un dormit împreună, acum, cât încă trage la noi sau mai bine zicem Slavă Domnului! că avem un creștet cârlionțat de adulmecat noaptea întreagă și un trupușor pufos de îmbrățișat? Merg pe a doua variantă.
Esti deosebită!
Tare mult mă amuză tot cea ce scrii.
Sunteți niste scumpi cu toții! 😘😘😘❤
Multumim! ❤️
Si eu ador sa dorm cu cei mici. Baietelul mai mare are 6 ani iar cel mic 10 luni si nu ma deranjeaza cu nimic sa dormim toti. Deja cel mare zice ca vrea singur in pat dar in aceeasi camera cu noi. Eu am zis ca il las in ritmul lui. Cand va fi pregatit si va cere sa doarma singur, sunt convinsa ca o va face. De ce sa grabesc lucrurile? De altfel mi-a placut mult cum ati abordat si voi tema asta. Sunteti o familie minunata. 😊
Multumim! 💖 dar mie nu mi-a ieșit dormitul asta cu amândoi, adică nici nu s-a pus problema, prea diferite programele, plus ca Albert a fost obișnuit din start sa doarmă singur. Așa fusesem Învățată la vremea respectiva ca e cel mai bine și așa am procedat.
Bună! Si fata mea doarme singura, de regulă, de cand am rămas însărcinată. E o poveste mai lungă. Ideea e ca asa spune si ea in unele seri, plângând, ca îi e dor de pielea mea catifelată si ca atunci cand doarme cu părinții se simte in siguranță. Deși aparent pt unii este un subiect simplu, trairile celor mici fac din el unul complex.
Mereu am mers pe principiul : ” fac ce-mi spune inima”.❤💙
E un principiu bun 😊
Nu am copii sa pot zice ce e bine si ce nu, dar pot sa vb din prisma copilului de aprox 32 de ani :)) am dormit cu ai mei, mai mult cu maica-mea, pana la 10 ani, cum ma lasa singura ma lua raul, si nu se indura sa ma lase asa trista. La 10 ani am vrut sa dorm singura, peste 3 ani aprea fratele meu, si atunci mai dormeam din cand in cand cu maica-mea si cu bebelusul. Si mare imi doream sa mai dorm cate o noapte cu ea, sa simt, exact asa cum zice minunea ta, : Iubirea…
De aproape 2 ani, imi lipseste iubirea asta, si ma rog doar sa imi apara in vis, de acolo de Sus…
Asa ca eu zic ca e tare bine sa dormiti cu el ❤️