Gravidă în pandemie. Ultimele zile în 4

Gravidă în pandemie. Ultimele zile în 4

Mi-e dragă fiecare dimineața în care ma trezesc liniștită, cu burta la locul ei, cu picioarele dezumflate, cu sufletul plin si cu M lângă mine. Acum dormim din nou împreuna, parcă v-am mai spus, după 5 ani in care am împărțit când unul, când celalalt patul cu Aris și-am mai furat doar câte o noapte-două împreună, în rarele weekenduri fără copii.
.
Într-o seară, pur și simplu, pe la începutul nebuniei cu pandemia și izolarea, copiii noștri au adormit în camera lui Albert. Acolo au rămas până dimineața și acolo își petrec fiecare noapte, de atunci. A venit așa, ca un dar pentru noi treaba asta, poate pentru toate nopțile albe care ne așteaptă și toate momentele în care voi rămâne lângă fetița noastră, după ce îi vom culca pe băieți, în loc sa ma cuibăresc in brațele Lui și sa ne uităm împreună la un film, sa râdem, să vorbim, să facem ce ne place acum, cât încă avem libertatea părinților de copii mărișori.
.
Dar nu regret nimic! Știu exact ce va urma, cunosc greul cu care vine la pachet noua noastră viață, cunosc și împlinirea dincolo de cuvinte, le-am trăit la cote maxime și mi-am dorit sa le iau de la capăt. Poate nu din start, recunosc. Atunci când am aflat de bobul de mazăre care îmi crește în burtă, m-am speriat. Și-am stat speriata o vreme, poate zile, poate săptămâni, poate luni, poate și-acum îmi e teama, uneori. Dar mai mult mi-e drag, mi-e liniște și mi-e sufletul deschis.
.
Nu ma grăbesc deloc, nu vreau să se termine sarcina, nu vreau sa dispară burta. Vreau sa trăiesc cu toată ființa fiecare clipa în care încă suntem 4. Îmi place perioada asta! Ba nu, o ador! Ma simt iubită, protejată, mă simt plină de speranța și, mai ales, de răbdare. Lecția răbdării am învățat-o la primele două sarcini și-mi vine firesc să o aplic acum.
.
Da, am dureri în tot corpul, uneori lăcrimez când simt câte o sageată puternică în mine, ca un șoc electric sau ca un cuțit bine înfipt, mi s-a întâmplat să țip, sa scap obiecte din mâna, ba chiar să cad in genunchi de durere, pe gresia rece de la bucatarie. Sunt momente scurte, dar intense. Ma mișc greu, respir greu, nu pot dormi noaptea, mi se umflă picioarele, in special dreptul, le simt grele și parca pulsează mereu. Sunt neîndemânatică, mi-e dificil să îmi găsesc o poziție confortabilă, oriunde m-aș așeza, obosesc imediat, mai pot sta în picioare perioade foarte scurte de timp, câteva minute. Dar ma credeți ca nu îmi pasa de nimic din toate astea? Le trăiesc bucuroasă, atât cât e nevoie. Simt ca nu e vorba de mine aici, nu doar de mine.
.
Fetita noastră va veni pe lume în curând. Că nu azi, mâine. Ca nu mâine, poimâine sau zilele următoare sau cândva luna asta, sigur luna asta. Am o viața întreaga sa o strâng la piept, dar atât de puțin să o mai simt in mine. De ce grabă, de unde grabă? Stă acolo pentru ca îi este bine, m-a asigurat medicul de asta. Și-atunci nu pot decât sa ma bucur și sa ma rog sa fie sănătoasă. Nu frumoasa, nu cu ochii albastri, nu cârlionțata, nu intr-o zodie anume. Am nevoie doar sa o știu sănătoasă.
.
Iar băieții mei, doamne, nu ma mai satur sa ii imbratisez, sa ii pup sau sa le simt mirosul de capsuni din păr. Îmi trăiesc intens bucuria de a le fi mamă și o combin cu toate stările de bine pe care mi le da puiul din burtă și gândul ca atât de curând voi fi mamă de trei. Ce-i mai frumos abia urmează, știu, dar frumosul asta de acum este, momentan, apogeul a tot ce am trăit în cei treizeci și ceva de ani ai mei. Nu-mi amintesc sa ma fi simțit vreodată, in viața asta, mai bine, mai împlinită. Așteptarea e dulce, iar iubirea din mine și din jurul meu imensă.

Articole pe aceeasi tema

1 Comment

  • Florina
    20/05/2020 at 1:41 pm

    E minunat ce ți se întâmpplă și tu demonstrezi clar, prin articolele tale, că liniștea și echilibrul sunt alegeri. Tu alegi să vezi partea plină și asta-i minunat. Mă faci uneor să mă gândesc la poporul japonez care, când e vreo calamitate ceva, stă așa frumos așezat și respectă regulile, nu se îmbulzește, ci are RĂBDARE. Mare cuvânt ăsta. Mie mi-e greu la capitolul ăsta deși recunosc că și eu încerc zilnic să învăț. Să ai o naștere ușoară de tot, și, poate cine știe, cum ai spus și tu, floricica ta născută în luna florilor va fi o Elena. Sănătoasă și sănătoși să fiți. Să fim toți. Te pup 🙂

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.