Gradina Botanica e unul dintre locurile mele preferate din Bucuresti. Am ajuns acolo weekendul acesta, pentru prima data cu ambii copii, cu M. si mama. In ultima vreme Albert s-a tot aratat interesat de plante, cele din gradina noastra, din curtea scolii, de pe marginea drumului, de peste tot, asa ca ma asteptam sa fie in elementul lui la Gradina Botanica. Trecuse ceva vreme de cand nu l-am mai dus acolo. De data aceasta aveam si o misiune clara: sa gasim plante carnivore. L-am lasat sa creada ca avem sanse reale in sensul acesta si astfel lucrurile au devenit muuult mai interesante.
Imi place ca la Gradina Botanica te poti pierde in multime sau poti alege din numeroasele alei si zone izolate unde-ai crede ca esti la munte, nicidecum in buricul orasul. Daca va amintiti sa luati si o patura de-acasa (nu ca noi), cu atat mai bine, va asezati pe iarba (acolo unde este posibil) si va bucurati de aer curat si tot ce va inconjoara. Gradina Botanica inseamna mai mult decat plante variate, frumos colorate, impresionante, desi nici asta nu-i de ignorat. Cei mici pot sa-si folosesca imaginatia, sa descopere locul, sa cerceteze, sa-si construiasca propriile povesti si noi, astia mari, sa facem la fel pe langa ei. Cu fiecare pas mai gasesti un coltisor verde captivant si asta-ti starneste apetitul sa continui. Chiar iubesc natura si ma bucur sa vad ca si micul meu A. se simte bine in mijlocul ei.
Ma gandeam ca daca as locui intr-una din casele frumoase si vechi din apropierea gradinii, as veni aici zilnic. Copiii ar fi sigur incantati. Si nici nu cred ca ne-am plictisi prea curand, ca sunt atatea de facut si descoperit. Plante carnivore n-am gasit ce-i drept, dar poate data viitoare, cine stie, pornim intr-o noua aventura.