Eram ieri cu prietena mea L. in masina, eu la volan, ea pe scaunul din fata. Pusesem gps-ul, ca de obicei, si ne plimba printre stradute intr-o veselie. Dreapta, stanga, ne-a invartit de ne-a ametit, nu mai stiam nici noi unde suntem. Pe undeva prin nordul Bucurestiului, in orice caz. Voiam sa ajungem sa bem o cafea, ca tocmai isi lasase copilul acasa, eu abia terminasem o filmare si eram mame libere amandoua vreo ora, asa.
Ajungem la o intersectie unde aveam cedeaza trecerea. Masini parcate pana in buza intersectiei, imi era imposibil sa observ ceva de ele:
–Fata, nu vad nimic, spun eu, tot belindu-mi ochii in stanga.
–Nici eu fata, imi raspunde prietena mea. Dar da-i inainte linistita, ca in general nu vin masini din partea aia.
Mai ca as fi facut-o, daca nu ma lovea brusc luciditatea. Ne-am uitat una la alta si am inceput sa radem:
-Cum e asta, fata, ca nu vin masini din stanga?
-Pai chiar nu vin! De cate ori trec pe aici e liber in stanga. Din dreapta mai circula.
-Te-ai gandit ca au fost doar intamplari?
-Acum ca ai spus tu… nu.
Mentionez ca suntem cat se poate de brunete amandoua si ca era o straduta pe care se circula in ambele sensuri. Iar ne-am pus pe ras. In final, am trecut si intersectia. Usor, usor, pana am avut cat de cat vizibilitate. Cum nici de data asta nu a venit vreo masina din stanga, tind sa cred ca prietena mea avea dreptate. 🙂