Mi-am petrecut tot weekendul facand curat in tone de jucarii si aruncand saci intregi de roboti lipsiti de cap si brate, puzzleuri fara toate piesele, masinute fara roti sau caroserie si atatea alte porcarioare care strangeau praf si ocupau spatiu si de care copiii nu voiau nici in ruptul capului sa se desparta. Dar am pus piciorul in prag si-am zis acum ori niciodata.
Casa intreaga era impanzita de jucarii, sufrageria nu mai arata de mult a sufragerie, pana si pe televizor erau maimutoi de-ai lor, toate rahatisurile, nebuniile si surprizele de ou Kinder se ascundeau printre cartile din biblioteca. Doamne! Initial am zis ca nu scap intreaga, dar am baut un pahar de roze si mi-a venit sufletul la loc. Speedy Gonzales am fost. Macar sa fi avut ce alege din ele sa bucur alti copii, dar ti-ai gasit, asa bine le lucrasera ai mei, ca nu mai erau bune decat de dat la ghena.
Lansez un indemn pe aceasta cale tuturor rudelor si prietenilor care se gandesc sa le mai cumpere garaje pe sase nivele, masini cu telecomanda, plusuri si alte rahatisuri strangatoare de praf. Mai bine le luati un balon, doua. Nici eu, nici casa nu mai facem fata la atatea porcarioare, iar ei oricum isi cumpara periodic diverse, ba ca e ziua lor, ba ca vine vreun Mos Craciun sau Nicolae, ba ca ne prostesc pe mine sau pe tatal lor, ba ca au strans niste bani si ii „investesc” pe toti in jucarii.
Macar am incheiat ziua frumos, am facut toti trei pizza. Tot mi-am propus eu sa dau jos vreo doua kilograme, numai bine mi-a picat sa mananc, la ceas de seara, o bucata de pizza cat capul meu. Si-acum ma apar si spun ca au cerut copiii. Ma rog, ei mi-au cerut sa le fac, nu sa si rad tot, cot la cot cu ei, si ceva peste. Scumpii, asa m-au ajutat. I-am lasat sa isi faca ce au vrut acolo, ce combinatii le-au trecut prin cap. Au framantat aluatul, au taiat singuri ingredientele(si lui Aris i-am lasat un cutit mic), asa drag imi e sa ii vad implicati, dornici sa ma ajute.
Hai ca-i bine, casa e curata si calda, miroase tare bine a pizza, iar eu parca mi-am luat o piatra de pe inima ca am scapat de toate inutilitatile alea care, efectiv, ma sufocau.
Retete de pizza gasiti pe blogul meu aici, daca vreti nitica inspiratie.
Later edit: Tot meditam acum de ce mi-o fi luat asa de mult epurarea asta a casei. Pai numai pana am cautat enspe mii de piese sa recompun toate jocurile si puzzleurile, pana mi-am dat seama daca or fi bune totusi de pastrat sau fix de aruncat. A, si am luat la puricat si toate cartile si caietele si desenele, diplomele, toate nebuniile stranse de Albert in astia patru ani de scoala. Am aruncat brate intregi de caiete, teste si picturi pe care mi-am dat seama ca era imposibil sa le fi pastrat si care chiar nu ii mai foloseau. Ah, mi-au iesit peri albi. Poate daca tin lucrurile din scurt de acum, nu mai trec prin asa ceva, ever. Poate…
