Era o vreme, cu mult inainte ca vreun piciorus pufos de copil sa calce prin casa, cand motanul Batman era singura noastra grija. Nu manjea nimeni canapelele, fotoliile si hainele cu sos de rosii, nu desena nimeni cu carioca pe pereti si pe parchet si nici nu i-ar fi trecut cuiva prin cap sa zboare mancarea din farfurie in toate directiile.
In acalmia vietii noastre de atunci, am cumparat cea mai lucioasa si greu de intretinut mobila pe care am gasit-o, cea mai alba canapea de piele, cele mai usor de spart obiecte pentru decorat. Hainele noastre erau mereu curate, iar casa in general luna, ca nu prea avea cine sa o intoarca cu susul in jos. Batman prefera adesea somnul in locul unor astfel de sporturi extreme.
Ei, apoi au aparut in viata noastra copiii si totul s-a schimbat. Albul peretilor, al canapelelor sau al hainelor nu a mai fost niciodata la fel. Au inceput sa rasara pete cat vezi cu ochii, de toate formele, culorile si marimile. Unele mai rezistente ca altele. Luciul mobilei s-a pierdut sub avalansa de zgarieturi facute cu diverse jucarii. Buna parte din farfurii, pahare si cani si-au gasit sfarsitul pe gresie, aruncate cu mare entuziasm de manute scapate doua secunde din priviri. Asta mic a demontat pana si tocul usii de la baie (Dumnenzeu stie cum) si l-a carat in bucatarie sa ne arate isprava.
E cam ca dupa razboi pe la noi. N-ai zice ca au asa o putere copiii astia cand ii aduci acasa din maternitate… Mici, calzi, pufosi si complet dependenti de tine, iti topesc sufletul.
Si apoi o iau usor: mai putina voma pe tine, mai cate un pisu trecut prin scutec. Nu te alarmezi, zici ca se fac ei marisori si va fi mai bine. Dupa care incepi sa ii indesi cu fructe si legume si vezi cum tot curcubeul meniului lor zilnic se regaseste pe body-urile si babetelele lor sau pe hainele tale.
De aici porneste distractia. Odata cu diversificarea. Odata cu morcovul ala care lasa niste pete imposibile. Odata cu zmeura, portocala, merele si perele (vai, cum mai pateaza si astea!). Pe urma incep sa manance mancaruri complexe care e musai sa fie cat mai colorate. Daca se poate sa contina toate suc de rosii, e perfect.
Ati observat treaba asta? E un principiu universal valabil: cu cat pateaza mai tare, cu atat mai apetisanta e mancarea respectiva pentru asta mic al tau. Si mai buna nu doar de inghitit, ci si de intins pe haine (ale tale si ale lui), pe canapele, de ce nu si pe un perete plasat la o distanta rezonabila de scaunelul lui de masa.
Pai ce spun eu ca dupa copii potopul. Putin le pasa ca tu ramai fara unghii incercand sa dai o fata costumasului ala bleo imprimat cu „Printul meu”, pe care printul tau a dat tot mousse-ul de zmeura. Nu se gandesc nicio secunda ca pastele cu sos arata mai bine in farfurie decat pe canapea. Sau ca bluza ta noua nu e intocmai batista si ca si-ar putea sufla bogatia de muci in servetelele de pe masa. Pe acelasi principiu, hainele tale nu-s pentru sters manute sau gurite manjite cu supa crema de legume si prajitura cu fructe de padure.
Mai ales dupa ce incep sa mearga te asteapta senzatii tari. Adica ai sa zici ca bebelusia aia de inceput era floare la ureche pe langa asta mai avansata. Deja alergi cu mancarea dupa ei prin casa si extinzi aria dezastrului, de la bucatarie, la practic fiecare coltisor al locuintei. Apoi nu stii cum isi pun manutele pe cate un obiect aparent inofensiv pe care il transforma automat in distrugator de mobila. Chiar non-stop nu poti sta cu ochii pe ei.
Doamne fereste sa ii scape vreo carioca pe mana lui Aris, ca prapad face. N-ar alege si el culori pe baza de apa, usor de indepartat de pe haine si de oriunde. Numai de markere permanente sau alte carioci puternice de-ale lui frate-su i se lipesc degetelele. Si se pune pe decorat. Incepe sa isi tatueze pe burtica si pe manute tot felul de linii, continua cu peretii si sfarseste cu lenjeria de pat.
Va suna cunoscut? As zice ca buna parte din voi s-a regasit in nazdravaniile colorate ale copiilor mei.
(P) Ei, acum e acum, momentul adevarului. Cei de la Persil au facut o descoperire uimitoare. Dragii mei parinti, se pare ca suntem victimele Conspiratiei Mondiale a Bebelusilor. Retineti ca nimic nu este intamplator! Mai multe despre planul bine ticluit al odraslelor noastre gasiti daca accesati acest link. Nu-i exclus sa radeti cu gura pana la urechi. Totusi, sunt lucruri serioase la mijloc: Conspiratia Bebelusilor exista! Si tocmai a fost deconspirata.
Nu-i putem opri pe cei mici din a pata in stanga si in dreapta, dar putem prelua controlul asupra petelor cu ajutorul detergentului lichid Persil. Se pare ca si bebelusii au aflat de puterea lui de curatare, asa ca au o retinere atunci cand vad sticla de detergent in casa. 🙂
CONCURS
Stiu ca si voi aveti o multime de povesti haioase despre pete. Astept cu interes sa imi scrieti una dintre ele intr-un comentariu la aceasta postare. Sau mai multe, dar fiecare intr-un comentariu diferit.
Voi alege 3 povesti care imi plac cel mai mult. Si ii voi rasplati pe cei care mi le-au trimis cu cate 2 sticle de detergent lichid Persil (ca in imaginea de mai jos).
Succes! Abia astept sa ne amuzam impreuna cu super intamplari despre copii veseli si pete multe! 
Regulament concurs
Perioada de desfasurare a concursului este 6-13 februarie 2017. Concursul se incheie in data de 13 februarie, la ora 00.
Castigatorii vor fi anuntati printr-o postare pe blog si apoi ii voi contacta printr-un e-mail pentru a le cere datele de livrare.
Premiile vor fi expediate prin curier, dupa terminarea concursului si anuntarea castigatorilor.
LATER EDIT: Concursul s-a incheiat iar castigatorii au fost anuntati in acest articol. Felicitari!
Salut. Cu siguranta exista o conspirație a bebelusilor pentru ca altfel nu se explica cum se pot murdari prin locuri nebanuite. Cea mai „haioasa” pata am patit-o de vreo cateva saptamani. Am pus scutecu stramb, pt ca S nu sta prea linistit la schimbat, si cand a facut treaba mare a facut direct in body.😂 Ca sa nu mai vorbesc de spanac intins peste tot. Am destule hainute care nu mai pot fi salvate.
A, nici Aris nu sta sa il schimb. Ii pun desene animate pe telefon si asa reusesc sa prind scutecul, altfel alearga in fundul gol peste tot si eu, cu scutecul in mana, dupa el 🙂 cat despre petele de spanac, se duc sigur cu foarfeca :))
Eu, dragele mele mame, am o „galusca” de baiat producatoare de pete!! Nu exista pata pe hainutele lui care sa nu aiba povestioara ei ..insa cea aparte are legatura cu mancatul rosiilor cherry🍅🍅!! Nu exista cm de material din hainuta lui sa ramana intacta!!😊 roade la ea cu tot cu manecute!! Spor la treaba „mami”!😊
Rosii cherry, a ales bine galusca, sa fie sigur ca te pune la treaba.:)) Spor! 😉
Omg..copilul meu e „defect”…. asa l.am ” primit”, ce sa fac?? Nu suporta deloc, dar deloc sa fie murdar….daca Doamne fereste mancand, ii cade ceva ( sau imi cade mie, de cele mai multe ori😂😂😂) din lingurita/furculita…aleluia! Pana nu stergem nimic nu se mai intampla…. desi hainele tot patate sunt, asta e dilema mea 🤔🤔….hmm, ciudat…
Nu a suportat de mic mic ( acum e mare, are aproape 2 ani hihihi…urias, ce sa zic) sa fie murdar cu mancare, pt ca daca vorbim de carioci, deja intram in zona crepusculara, acolo nu se aplica regula asta…..vai de mine, mobila,mocheta, pereti, haine!!….pestw tot a scris , si vb ta, doar nenorocitele alea de markere ale fratelui sau le „iubeste”. Dar de departe, placerea lui suprema e sa se scrie pe el, ca se mergem la baie sa se spele….o ratusca mica am, ce sa mai…. 😂😂
Cati ani trebuie sa treaca oare pana nu mai spalam zilnic n’spe mii de haine pt prichindei?? 😉😉😉
cu markerele astea ne dau gata, ca daunele se extind de la haine la mobila, parchet, lenjerii de pat. Le e teama astora mici sa nu ne plictisim cu ei acasa, asa ca ne dau de lucru. :)) Deci si al vostru isi face tatuaje ca al nostru. Nici Albert, care e mult mai mare, nu a renuntat la scrisul pe el si pe haine, deci mai avem cativa ani de frecat pana ramanem fara unghii 🙂
Ratoiul meu e tare nazdravan!Problema nu e ca isi murdareste hainutele lui,dar ii place la nebunie sa se stearga pe noi, asa ca meniul il poti citi la fel debine si pe hainele noastre!Ieri a fost foarte haios cand i-am lasat castronul cu spaghete in fata !Era in scaunul de masa !La inceput a fost totul frumos, a mancat cu furculita(asa cum poate el, adica mai mult cu podul palmutei lui pufoase)!Dupa ce s-a saturat ca -i tot alunecau spaghetele , am crezut si eu ca s -a saturat si am aruncat un ochi pe facebook:)!Cand mi am dat seama ca e prea liniste, si m-am uitat, bobocu meu pusese toate spaghetel pe masuta, apoi depe masuta le lipea de body si de pantalonasi, dupa care si-a umplut pumnii si a inceput sa savurezecu o asa pofta , ca-ti lasa gura apa , nu alta!Asa ca am.lasat facebook ul si am inceput sa l filmez dupa care l-am bagat la spalat ca alta solutie nu aveam!Si asa cum.face si Aris, a inceput goana dupa ratoiul gol pusca, pt ca asa bi e ii e in pielea goala , ca greu il mai prinzi sa-i pui un pampers si sa-l imbraci!Ce sa va spun,in fiecare zi ne distreaza cumva..n-ai cum sa te plictisesti 🙂
o, da, recunosc fiecare particica din povestea ta, pe toate le-am trait si noi cu astia mici. Ratoiul tau nazdravan seamana mult cu maimutelele mele. :))
hey…noi suntem cei mai mari mozolici, avem mereu mancare in par ,urechi, ochi….peste tot …odata i-am facut un piure bun de cartof dulce si am facut greseala sa-l las in leaving sa manance….daca ma uit acum pe covor nu imi vine sa cred ca e curat….atunci nu era…dupa ce a rasturnat tot piureul pe jos, pe haine ..etc…l-am bagat in cada asa cum era imbracat si si-a dat singur drumu la apa …nu reuseam sa il dezbrac …el era prea entuziasmat de ce facuse …avem amintiri cu pete si pe pereti…dar sunt cele mai frumoase amintiri…distractia cu mancarea o avem doar cand sunt mici…#conspiratiabebelusului chiar exista
foarte tare :)) si Aris mananca adesea in living, iar lucrul acesta nu trece neobservat: canapeaua nu mai are fata. 🙂
am mai scris un coment, dar se pare ca nu s-a salvat: mai scriu o intamplare cu mancarea, pentru ca suntem campioni la pete .
Pe vremea cand manca mai multe piureuri, si a descoperit ca aceastea stau mai bine pe perete , a luat usor din bol si a facut o opera de arta pe perete…nu am vrut sa-i stric joaca …insa dupa ce m inceput sa sterg peretele mi-am dat seama ce facusem…da morcovul coloreaza si pateaza…in astfel de momente nu poti decat sa te bucuri de experienta lui…petele se duc….#conspiratiabebelusului cu siguranta 🙂
Ioana, nu apucasem sa dau approve comentariului precedent. Acum apar amandoua, dar foarte bine ca am doua povesti amuzante de la tine, multumesc pentru ele 🙂 morcovul e cosmar, am aruncat multe bavetele de bumbac in primele etape ale diversificarii din pricina lui.
puff ca nu vazusem nici un comentariu si tot insistam cu poveste MaTei +covorul din living…:) scuze:)
Ioana, nu-i bai,stai linistita 🙂 mai dureaza uneori pana dau approve commentului, daca se intampla sa nu fiu in fata laptopului in clipa respectiva. Multumesc pentru povestile simpatice! 😉
Mmm … întâmplare haioasa înseamnă fiecare masa in parte,dar fiecare mama știe „când se lăsa liniște ceva nu e in ordine”, bun sa începem vin nasii de botez a Mariei, eu mandra toată de feblețea mea o lăudam cat in luna si in stele, o dichisisem cu ce aveam mai frumos, vorba aia sa vadă nana ce finuta scumpica are, așezam sa mâncam fiecare la scaunul lui, Maria mea (printesa casei) nu vroia nici sa audă de scăunelul ei așa ca sa instalat lângă nănuța si nici ca mai voia sa se dizlipeasca de ea.Eiii ce sa zic nana mândră toată …au mâncat ele împreună cât au mâncat …iar vând s-a saturat SA VEZI SI SA NU CREZI își pune ceva mâncare intr-o căniță își pune in cap se uita ștrengărește la.noi , care eram toți intr-un râs ,râde si ea ,apoi repede.ea castronelul si il pune nănuței in cap, asa din prietenie :)))
Voia buna a dominat seara!
Ps : Maria după ce mănâncă daca nu sunt atenta își pune castronul farfuria in cap 😀
vai, nu cred :)) Ce scumpa e!!! Cum sa te superi pe ea? Acum ca isi pune castronelul in capul ei nu-i nicio problema, dar in capul nasei? :))
E o ștrengăriță :*
🙂
Obiectul cauzei: paharul de vin al lui tati
Inculpat: fiul meu Cezar 2 ani şi 9 luni la momentul întâmplării
Desfăşurare: pe masă se afla mai multe pahare, ne pregăteam pentru prânz, Cezar însetat se repede fix la paharul de vin desi, mai erau si altele cu apă. Apucă să ia o guriță după care exclamă: nu bun !!! Îl văd, îl atenționez că nu e pentru el iar el îl toarnă efectiv pe bluză.:))))
Deznodământ: ia si freacă bluzița cât mai repede până să ajungă în țesătura însă fără rezultat satisfăcător. Bluziță compromisă acum serveşte la şters geamuri pentru că e 100% bumbac.☺☺☺
:)) Ca si in cazul celorlalte povesti, il recunosc perfect pe Aris al meu in Cezar al tau. Daca ceva nu e bun de papat, devine numai bun de varsat pe haine sau pe jos sau oriunde face mizerie. 🙂
Si costumasele transformate in carpe, daaa. Mama mai mult le foloseste la asa ceva cand vine pe la noi, eu le arunc direct. 🙂
pete…peste tot si pe pereti…piticul meu e un mic picasso…insa ne-am obisnuit si suntem fericiti.
Am avut un episod mai mozolit, eeram toti relaxati intr-o zi frumoasa de duminica cand am decis sa mancam in leaving, …mi-a fost tare mila de covorul meu la care ma uit acum si nu imi vine sa cred ca e curat si nu patat…dupa ce a pus piureul peste tot inclusiv pe pereti ….am fost nevoiti sa-l punem imbracat in baie si nu mai reuseam sa-l dezbracam pentru ca entuziasmul la intalnirea cu apa era mult prea mare….cred in conspiratie…#conspiratiabebelusului
am mai scris odata …scuze…nu aproba :)…ms
Hello mamici de prichindei patati!Noi de-abia am inceput diversificarea si babeticile au toate urme de mar,morcov,banana si alte bunataturi pentru ca nu refuzam nimic!Si eu sunt tare bucuroasă ca am asa un bebe mancacios!☺Dar cat e de mic intr-o secunda de neatentie pleosc cu mana in castronel,de nu stiu ce sa sterg prima data:mâneca,tricoul meu,canapeaua din living….Pentru ca sunt la al treilea,ma bucur mai mult ca mănâncă decat ca lasa pete!
#copilpatat#mamicafericita#detergentpotrivit
o, da, asta e si pasiunea lui Aris, sa isi bage manutele in castronel sau sa il rastoarne pe unde apuca. Ghidusii zilnice 🙂
Ar fi minunat sa fie numai petele lăsate de mâncare! 😂
Cea mai trăsnită „boacănă” a Evei a fost când am început sa folosim olita.Pentru a ne familiariza cu ea,o puneam de câteva ori pe zi sa facă acolo,poate,poate o si accepta…după câteva încercări(unele chiar cu „final fericit”),s-a gândit mandra mea ca ar fi mai amuzant cat duce mami pampersul la gunoi ,sa se ridice sa se mute pe vine lângă olita,si sa îl trântească acolo în toată splendoarea lui,iar de parca asta nu ar fi fost suficient,când mi-am făcut apariția a avut deosebita placere sa calce în el si sa îl plimbe pe tot covorul!😂😂😂😂😝(menționez ca scena s-a repetat de câteva ori urmate de râsete colorate si entuziasm cat cuprinde!
si-a gasit fata pozitie buna. Pe olita e mai complicat 🙂 nu vreau sa ma gandesc cum ai muncit la curatenie. 🙂
Buna! Baietelul meu va implini 7 luni pe 11 februarie…avem o luna de la diversificare si cateva momente speciale cu pete si murdarie…l-am lasat sa deguste singurel dovleacul copt..i-a placut atat de tare incat l-a mancat cu babetica cu body-ul apoi a fost darnic cu frigiderul si parchetul …avem si poze de la prima experienta!
A, frumos! Imi inchipui ce ai surprins in poze. :))