Aseara i-am fotografiat asa. E unul din momentele lor… dragoste in forma pura menita sa-mi umple sufletul de mama. Albert se simtea rau, era obosit si prefera sa stea intins. L-am asezat pe cel mic langa el. Cand i-am vazut intinzandu-se unul spre celalalt, mi s-au umplut ochii de lacrimi. Ai mei sunt, amandoi. Eu i-am facut si nu stiu sincer cum mi-au iesit atat de buni, de frumosi si plini de dragoste…atat de calzi si mirosind mereu a ce-i mai frumos in viata. Imi tot repet ca sunt ai mei, sa nu mai cred ca visez…
