Puiul meu mare are zece ani si e tot mai zgarcit cu pupicii si cu imbratisarile. Nu-i place sa le ofere, nu vrea sa le primeasca. Imi raspunde la „te iubesc” cu „bine” si ma roaga sa ma abtin de la „tandreturi”, cum le numeste el, mai ales cand suntem in public. Dar sa vedeti, atunci cand ma astept mai putin, traiesc momente care imi confirma ca Albert este si va ramane mereu puiul meu, iar ele ma linistesc, ma incalzesc si ma fac sa trec mai usor peste fiecare: „mama, te rog, inceteaza, sunt baiat mare!”
.
Intr-o seara, a văzut ca ma simt rău și m-a întrebat ce am.
-Nimic, sunt bine, i-am răspuns din instinct.
Mi-a pus imediat mâna pe frunte, apoi mi-a zis calm:
-Ai febra. Avem doua opțiuni: aduc termometrul sau băgăm împachetări direct. Ce alegi? Ca așa nu mai poți sta.
Am ales sa îl imbratisez și sa merg sa îl bag la somn, pentru ca era deja târziu și a doua zi avea scoala.
.
In alta zi am ajuns acasă târziu, foarte obosita și m-a întâmpinat cu un zâmbet larg. Taica-su era ocupat cu nu știu ce pe la bucatarie, nu prea m-a băgat in seama. La care Albert:
-Tata, tu ai văzut ca a venit mama? Te rog sa o saluți frumos.
.
Cu alta ocazie, îmi băteam capul sa termin un proiect pe care trebuia sa îl predau urgent. Aris tragea de mine sa inchid laptopul si sa merg cu el la joaca. Imediat, pui, imediat, i-am spus. Albert, care construia un robot langa mine, a inteles situatia si l-a luat pe asta mic de mana: Aris, mergem in camera ta sa ne jucam. O lasam pe mama sa isi termine treaba.
.
Aseara s-a întors din excursie. M-a sunat de pe drum ca avea o durere de cap cumplita și m-am îngrijorat. Cum a intrat pe usa, l-am întrebat cum se mai simte. La care el:
-Spune-mi întâi tu cum ești, mama și apoi îți spun și eu.
.
Toate aceste reactii ale lui au cantarit mai greu decat o mie de vorbe si mi-au confirmat ce copil bun am crescut.
Am acceptat ca dovezile de iubire oferite cu generozitate in primii ani de viața s-au împuținat, dar am inteles ca ele au capătat o alta însemnătate.
Nu îmi mai spune mereu „Mami, draga mea”, „Iubita mea mami”, „Te iubesc cel mai mult din lume” sau „Ești viața mea toată”, cum îmi spune cel mic, insa imi arata prin tot felul de gesturi cat de mult insemn pentru el. Vad ca vrea sa ma protejeze, simt ca am crescut un copil pe care ma pot baza si ca toata iubirea pe care i-am oferit-o fara conditionari si fara limite pana acum mi se intoarce inmiit.
.
Nu-mi mai e teama ca a crescut, nu ma mai consum din pricina schimbarilor, imi este drag de el asa, matur, atent, iubitor prin fapte, mai degraba decat prin vorbe. Eu stiu, in adancul sufletului mi-e clar, chiar daca isi pune tot mai des masca de baiat mare, va ramane vesnic puiul meu. Iar eu mama lui. L-am iubit mic, mijlociu si mare si-l voi iubi orice ar fi, oricum va fi, atat timp cat voi fi.
Ce bine, ce bine ca sunt mama (si) de baiat! 🙂 Ma dau in vant dupa pupicii lor, iar Albert al tau o sa franga ceva inimi la ce trasaturi are. E frumos cu totul, si pe interior si fizic … Sa fie sanatosi si sa ne bucuram de ei, ca sunt comorile noastre.
Profita cat poti de timpul cu Aris ca asa fac si eu pana nu se face mare si el si nu-ti mai tine fata intre palmele lui mici si pufoase, desi noi stim că mama va ramane mereu MAMA 🙂