5 metode simple prin care îmi împrietenesc copiii cu natura

5 metode simple prin care îmi împrietenesc copiii cu natura

Mi-a povestit Aris zilele trecute ca a pus dușul pe o mica insecta gasita in cadă si, cand a vazut ca nu ma da bucuria afara din casa la asa veste, m-a asigurat ca intentia lui a fost doar sa o hidrateze.

-Mami, iti dai seama de cand statea ea acolo, singura, draguta de ea. Cred ca ii era teribil de sete! Dupa ce am facut niste cercetari, mi-am dat seama ca insecta fusese, de fapt, doar o scamă. Mi-a aratat cateva “prietene” de-ale ei si m-am prins. Deci toate bune, nicio insecta nu si-a pierdut viata cu ocazia acestui episod.

Ma rog, eu chiar imi dau silinta sa ii cresc cu respect pentru toate animalele si pentru natura in general. De la fluturi, la melci, la cateii nostri sau la cei din afara curtii, copiii mei stiu sa le protejeze, sa le hraneasca sau sa le lase pur si simplu in pace, atunci cand e cazul. Sigur, la patru ani, poate nu constientizezi ca jetul de apa nu-i intocmai ideal ca sa hidratezi o insecta, dar incerc mereu sa fiu pe faza in astfel de situatii si sa le explic frumos consecintele. Lucrurile astea sunt parte din educatia cu care imi doresc sa plece de acasa.

Cred ca e important si faptul ca baietii mei cresc inconjurati de animale, avem si in casa si in curte. Prietenii lor cu blanita sunt mai toti salvati de pe strazi sau din diverse situatii dificile. Nu departe in vara, am gasit un pui de pisica in mijlocul drumului si am hotarat sa il adoptam. N-avea mai mult de trei saptamani cand a ajuns la noi si mai putin de doua sute de purici, de care, din fericire, a scapat intre timp. Tare i-a mai responsabilizat pisicuta asta pe copii, in special pe Aris, care o hraneste si o plimba si se joaca cu ea cam cum ar face-o cu prietenii lui oameni.

Albert si-a dorit la un moment dat un peste si i-am luat un Alfa albastru, de care a promis ca va avea grija. Mare bucurie sa vad ca s-a tinut de cuvant si acum, un an mai tarziu, pestele e bine mersi si hranit constant de Albert.

Tot Albert m-a rugat sa ii cumpar plante pentru camera lui. Il iau mereu cu mine cand aleg flori pentru casa sau pentru vasele din curte si-asa a inceput sa fie interesat de ele. La un moment dat, a facut o fixatie pentru o planta carnivora si atat a tras de mine, pana i-am cumparat-o. A hranit-o cu muste si a ingrijit-o, pana a ajuns la finalul vietii ei de planta carnivora.

Tot ca sa ii responsabilizam si sa ii imprietenim cu natura, tatal lor ii ia pe amandoi seara, la udat gradina sau in weekenduri, la tuns iarba din curte. Copiii stiu ce inseamna respectul pentru mediu, au vazut de la noi cum gunoaiele se arunca la cos si nu unde ne vine, stiu ca nu rupem crengile copacilor sau florile din parc. Plus ca reactioneaza cand vad oameni care arunca hartii la intamplare sau mucuri de tigara, spun imediat ca nu e frumos si incearca sa le explice cum ar fi bine sa procedeze.

Albert e fascinat si de tot ce inseamna animale salbatice, strange de mic DVD-uri cu documentare, iar preferatul lui este cel despre rechini. Mai nou, cautam documentarele pe net si le punem pe televizor, ne strangem de la mic la mare in fata ecranului si suntem numai ochi si urechi. Pe langa asta, avem diverse carti despre viata salbatica, primite sau cumparate de noi, iar Albert le rasfoieste impreuna cu frate-su mic, ba ii mai si citeste din ele.

Acum ne ajuta si magnetii din pachetele Danonino sa imbinam joaca cu educatia. Sunt 15 magneti in total, numai buni de colectionat, cate unul inclus in ambalajele de branzica Danonino, dar si Danonino cu biscuiti. Astfel, copiii cu pofta de cunoastere pot invata despre locuri si animale noi, din trei zone de pe glob cu o biodiversitate cunoscuta: Galapagos, Amazon si Madagascar.

Ii citeam lui Aris despre Galapagos ca este un grup de insule vulcanice din Oceanul Pacific. Si ca acolo traiesc iguane, broaste testoase uriase si numeroase soparle gecko. Cateva zile mai tarziu, a ajuns la concluzia ca isi doreste o insula popicala, adica tropicala, dar nu accepta nici in ruptul capului ca s-ar zice altfel decat popicala. Azi dimineata, cand l-am lasat la gradi, mi-a zis:

-Mami, faci bine sa imi cumperi o popicala pana ma intorc acasa, ok?

-Pui, n-am suficienti bani pentru asta! i-am raspuns, dar m-a linistit imediat:

-Vezi ca am eu in pusculita! 😉

Articole pe aceeasi tema

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.