Diseara, ies in oras cu prietena mea de-o viata. Dinner & a movie! Suna bine tare!
Azi, de 8 Martie, ar fi o ocazie numai buna sa vorbesc despre bucuriile mamiciei, in schimb, nu ma pot gândi decat la cum am sa rup eu usa la 18 fix. Poate are legătura si cu faptul ca Aris a fost asa de marait azi, cum nu l-am vazut de mult, si numai „ma-ma, ma-ma” m-a strigat si numai in brate a vrut. Pe buna dreptate, dragutul de el, ca dințișorii cu numarul 5 si 6 sunt gata, gata sa iasa. La cat de roșii si umflate se arata gingiile si la cat de vizibil e conturul fiecărui nou dințișor, nu m-ar mira sa-i observ răsăriți chiar din noaptea asta. Deci da, va fi o noapte lunga, dar pana atunci ma așteaptă o seara placuta si relaxanta, de care abia astept sa profit.
Cică sa-mi fac bucle, dar încearcă tu sa stai cu bigudiuri in preajma unor mânuțe de bebelus curioase si neasteptat de puternice. In trei secunde rămâi si fara bigudiuri si fara cateva smocuri sănătoase de par. Deci n-o sa am bucle astazi, decat daca se hotărăsc ele sa răsară in mod miraculos. Ceea ce ma îndoiesc. Ma machiez totusi dragut, pun pe mine ceva in care sa ma simt bine… A, da, stiu, bluza aia semi transparentă de n-o pot purta niciodată cand sunt cu copiii. Nu, nu rochia din poza, cu aia nu-i de plecat de acasa. Si cam atat. Ies in oras, rad, glumesc cu prietena mea, vad un film cap coada fara intreruperi, ma ghiftuiesc cu popcorn si cu cola rece, schimb peisajul si inspir relaxare. Da, fara stripperi anul asta! :))
Inainte de plecare, am sa imi pup tare cele doua minuni care m-au facut mama si m-au transformat intr-o femeie mai matura, mai puternica, mai frumoasa cu totul.
A ajuns si Albert acasa intre timp, incarcat de minunatii pentru mine. Toate facute cu manutele lui de ingeras. Pai sa nu-l adori, sa nu-ti dea lacrimile, sa nu te-apuce tremuratul de emotie, sa nu il strangi la piept de nu se vede si sa-l pupi si mai si? Hai ca am zis ca nu o s-o dau in dintr-astea de mamica azi, dar vad ca nu-mi iese. Fac ce fac si tot de copii vorbesc, tot chestii siropoase scriu… Asa-i cand esti mama si astia mici ai tai sunt totul. Gata, ma iau cu scrisul si nu mai apuc sa plec, iar eu la iesirea asta nu renunt nici in ruptul capului, am zis. Fug sa mai fac o incercare cu buclele, tot a adormit Aris, in sfarsit, asa ca poate am succes acum, pe ultima suta de metri.
La multi ani de poveste, dragile mele! Mi-ar plăcea ca astazi (macar) sa aveti parte numai de lucruri care va bucura sufletul! Va imbratisez pe toate!