Joi, inainte, de emisiune ma simteam zana. Scosesem de la naftalina o rochie veche de vreo 4 ani, pe care o purtasem de maximum doua ori in viata. E insasi definitia expresiei „croita pe tine”, ca fix asa a fost, croita pe mine. Habar n-aveam de dimineata cu ce sa ma imbrac (asta-i mereu dilema mea) si, tot plimbandu-mi mainile si privirea printre haine, am dat peste rochia asta si mi s-au aprins beculetele: iata ce port azi la rubrica!
Imi statea si parul cum trebuie, machiajul la fel, era de zile mari. Ma cocotasem pe cele mai cele tocuri de 12 cm, alesesem o pereche de cercei frumosi si noi si, desigur, ma indesasem in rochia proaspat resuscitata din garderoba tineretii mele. Ce mai, ma simteam de milioane. Mergeam spre platou de parca pluteam. Zambeam frumos in stanga si in dreapta si abia asteptam sa-mi fac 100 de poze dupa emisiune.
Urc frumos scarile de la platou, iau in primire microfonul si imi astept cumintica randul. Intre timp, ma conversez pe teme neutre cu colegul care are grija sa intru la timp in emisiune. L-am vazut ca se uita lung si m-am gandit ca-s tare frumoasa si de aia nu-si poate lua baiatul ochii de la mine. Imi focusa gatul.
Cu cateva secunde inainte sa intru in direct, il intreb, ca de obicei, daca arat bine. Raspunsul e unul singur, un Da! simplu si fiecare isi vede linistit de treaba lui. In schimb, aud:
-Moaaaamaaa, dar stii ce ai pe gat, nu?
Raspund cu jumatate de glas:
-Nu…
-Bai, nu stiu, cred ca e un cos, ceva… Se vede… rau! Stai, ai doua! Completeaza el.
M-a luat cu transpiratii. Reusesc sa articulez:
-Fondul de ten… fondul de…
-Lasa asta, nu mai e timp, hai ca intri! I se spune ceva in casca, raspunde: Da, e pregatita! Apoi catre mine: Hai! haaaai, ca ti-au zis deja numele, intra in platou!
Fix de aia aveam chef atunci. Sa imi port in vazul lumii chestiile alea de pe gat, abia remarcate de colegul cu ochi vigilenti. Cu Zen-ul la pamant, coada intre picioare si fara alternative, am pasit in platou. Simteam ca ma sufoc in rochia aia care brusc nu mai parea croita pe mine si ca imi rup gatul pe tocurile ametitoare. Regretam amarnic ca nu-mi luasem o bluza pe gat. Simplul fapt ca m-am imaginat intr-una, m-a ajutat sa schitez niste zambete.
Ma gandeam ca toata lumea se uita numai la bubele mele, pe care cum naiba de nu le vazusem pana atunci, sa le fi imbracat in fond de ten si tapetat cu pudra? Am facut fata cum am putut mai bine, am ras, am glumit, am fost si serioasa. Ba am si dansat putin la final. Dupa ce am iesit din direct, nu mi-a mai ars nici de poze, nici de nimic.
Asta de mai jos era fata mea de: Doamne, sa se termine mai repede!
Daca nu mi-ar fi spus colegul nimic, as fi intrat in emisiune cu atitudinea ma-simt-de-milioane in loc de atitudinea am-doua-cosuri-pe-gat. Pariu ca in agitatia momentului, numai de uitat la gatul meu nu a avut cineva timp sau chef. Totusi, m-am consumat de parca m-ar fi aratat toti cu degetul.
De-aia zic, uneori e cazul sa mintim frumos femeile din jurul nostru sau macar sa le ascundem adevarul (pe care nu il pot influenta si care le-ar strica Zenul).
Gen: Iubitule, mi se vede celulita prin rochia asta? Daca tu stii ca a cheltuit o caruta de bani pe rochie, n-are alternativa de tinuta si sunteti cu un picior iesiti pe usa spre petrecere, are vreun sens sa ii spui „DA”??? Valabil si pentru: Arat grasa in pantalonii astia? Imi sta rau parul? Mi se vad tare petele de pe fata? Toate rostite cand nu se mai poate face nimic pentru a remedia situatia. Raspunsurile de DA pot fi evitate prin formulari de tipul: esti wow!, arati tare bine azi!, ai un zambet de milioane!
Simt ca te-am pierdut. Hai ca-i simplu: „esti frumoasa!” te scoate in 99% din cazuri. 😉
P.S.: Colegul mi-e super drag si ii sunt recunoscatoare ca imi ofera inspiratie pentru articole. Nu-i usor sa scrii de cosuri pe gat, va spun.