Cum să mergi la sigur cu complimentele

cum sa mergi la sigur cu complimentele, Ruxandra Luca

Tata spăla vasele, eu și mama curățam mere pentru tort. M-a luat tata:

Andra! (așa îmi spune el). Îmi place cum ești de la o vreme încoace. Prea slabă erai înainte, tată. Nu mi se părea frumos.

M-a pus pe gânduri:

-Eram prea slabă în sensul că acum sunt grasă? 

M., care meșterea ceva în hol, a simțit să bage capul în bucătărie și să intervină:

-Lasă că slăbești tu!

Whaaat? I-am aruncat o privire pe stilul dacă-tăceai-filozof-rămâneai, moment în care a revenit rapid la ce meșterea el pe hol.

Tata a rămas pe poziții:

Ei, Andra, știi că mie îmi plac femeile mai plinuțe, așa, mai cu forme. Uite, ca maică-ta, că doar de asta am luat-o. Și a zâmbit cu subînțeles, ca și cum era de zâmbit cu subînțeles. Atunci s-a activat mama:

Măi, Gelu, măi! După ce că mănânc un avocado și un iaurt toată ziua și mă duc la dansuri de două ori pe săptămână, tu pe cine faci grasă aici, mai? Da’ m-ai vazut pe mine să mănânc dulciuri sau pâine sau ce porcării mai mănânci tu seara și tot slab-băț ești, de nu știu cum de ești așa? Of, of, Doamne, of!

Tata a trecut în defensivă:

-Ce săriți așa amândouă? Ce, adică n-am voie să vorbesc? Ziceam și eu, ca omul…

Ia nu mai zi tu ca nimic, i-o taie mama, și vezi-ți de treaba ta, că ne-ai supărat. Făceam un tort de mere și nu mai facem nimic, uite-așa.

Auzisem bine, a zis că nu mai face tort? Apoi s-a întors către mine:

-Păi dacă taică-tu spune că suntem grase?

Încerc să o dreg:

Ei, glumea și el, mama, îl știi pe tata!

La care tata, în loc să tacă și să mă lase să rezolv, doar eram pe calea cea bună, o dă din lac în puț:

-Da’ ce vrei, dragă? La vârsta ta, te ții bine! Eu nu înteleg ce pretenții ai! 

Vai, nu cred că a băgat faza cu „la vârsta ta”. Apoi a continuat, către mine:

-Zi-i și tu maică-tii că nu mai are 20 de ani. V-ați aliat acum împotriva mea, om bătrân.

I-am făcut niște semne de time out, dar nu s-a prins, ba m-a luat și pe mine în vizor:

-Ție parcă ce ți-am zis, Andra? Și dacă ai mai pus puțin pe tine, ce? Așa este frumos, să fii mai rotunjoară, nu să te bată vântul. Auzi la ele, dom’le, le-am făcut grase…

Gata, șah mat, mama a lăsat cuțitul din mână și merele pe masă, apoi și-a făcut o ceașcă de ceai verde pentru slăbit și s-a retras în dormitor.

Morala poveștii este că atât timp cât nu te pierzi în vorbe și nu lași loc de interpretări, toată lumea este fericită. Vrei să faci un compliment? Zi simplu: „ești frumoasă!”. Mergi la sigur. Și mănânci și tort de mere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.