Cand Albert nu ma iarta

Ruxandra Luca, Idei de cadouri speciale pentru burtici si proaspete mamici

Am zile cand muncesc de dimineata pana seara tarziu. Abia pe la 8-9 mai ajung acasa la copii. Sau zile in care stau cu ochii in laptop ore in sir, ca n-as avea efectiv cum sa-mi termin treaba altfel.

Stau ametita de foame si cu un gol in stomac pana sfarsesc totul si ma linistesc. Atunci pot fi doar a lor si ma grabesc sa ii iau in brate si sa ii pup. Ma acopera si ei de pupici calzi si de dragoste. Ma mint ca e totul e bine si ca ei nu mi-au simtit lipsa.

Dar dupa ce se satura sa ma iubeasca, Albert incepe sa ma certe si atunci imi vine sa intru in pamant. Unde ai stat pana la ora asta? Ma uit la el si vad ca isi inclesteaza pumnisorii. Eu sunt sfarsita de oboseala si de vina. Incerc sa il iau in brate si ma respinge, uneori ma si loveste peste mana.

-Trei zile nu mai ai voie sa ma iubesti! mi-a spus aseara, dupa ce statusem ceva timp pe laptop si il trimisesem sa isi faca lectiile cu tatal lui.

-Puiule, nu pot trai fara sa te iubesc.

-Nu-mi pasa, ti-o meriti.

Am dat sa il strang la piept, mi-a dat deoparte mainile. Simteam ca mi se umlu ochii de lacrimi, dar mi-am muscat buzele sa nu izbucnesc in plans si l-am privit bland. Fix in momentul ala a venit asta mic si mi s-a cuibarit in brate. Voia sa ma aline. El, o mana de omulet pufos, stia ca am nevoie de caldura lui sa ma linistesc. Topita toata de imbratisarea lui Aris, am intins din nou mana spre Albert. Nu mi-a raspuns nici de data asta.

Ambilor le e greu fara mine constant acolo. Se anesteziaza cu binele ce-l simt in momentul in care intru pe usa si pare ca le e de ajuns prezentul in care ne strangem in brate. Dar apoi ii vad ca isi schimba comportamentul, tipa aparent fara motiv, trag la tatal lor, imi dau mainile deoparte si imi blocheaza gesturile de iubire. Astea-s perioadele in care muncesc mult si pierd echilibrul. Nu sunt permanente, dar exista.

Albert imi vorbeste uneori ca un om mare, spune ca nu uita, nu iarta si tot aduna. Esti o mama rea! Ar vrea sa ma doara si pe mine cum l-a durut pe el. Ma doare inzecit. Adevarul rostit de el e mai puternic si mai coplesitor decat cel pe care il aveam oricum in minte si care ma consuma zilnic.

Stiu ca nu petrec cu ei atat timp cat si-ar dori, mai stiu si ca uneori sunt acolo, cand nu sunt de fapt. Rolul de mama e primordial, insa nu singurul, iar uneori gasesc, alteori pierd echilibrul.

Constanta ramane ca puii au nevoie de mine. Ma amagesc ca le e bine, dar apoi imi arata ca nu-i asa. Imi port vina, imi accept pedepsele si ma rog ca iubirea asta infinita ce le-o port si momentele in care sunt toata acolo sa compenseze timpul in care nu pot fi langa ei cu trupul, caci cu sufletul sunt mereu.

Articole pe aceeasi tema

4 Comments

  • andreea
    17/05/2017 at 7:09 am

    Cand pustiul meu a implinit doi ani, m-am intors la job. Calatoream mult. Il vedeam la aeroport cum ma cauta febril din priviri, grabeam pasii spre el. Cand ajungeam, ma respingea violent. Pe drum spre masina, ii dadea mana doar tatalui lui. Nu ma lasa sa il ating, se stergea daca il pupam, arunca cat colo cadourile pe care i le aduceam. La primele doua trei plecari, stateam cu ei pe skype cu camera pornita-era interesat de ce fac, unde sunt, atent. Apoi, nu a mai vrut sa ma vada. Era furios in preajma mea si ma respingea. Dupa doi ani de iubire si tandrete si timp impreuna….
    Iubeam ce faceam atunci, aveam succes, insa am ales sa ma intorc spasita la el. Mi-am dat demisia, am concediat bona si m-am ocupat de el. Abia la patru ani si ceva a mers la gradi-un an am stat cu el ca sa ii recastig increderea si afectiunea. Nu mi s-a parut drept sa renunt la munca mea, asa cum era ea atunci, insa dragostea pentru el a fost mai puternica. Muncesc in continuare, insa din postura de freelancer, cu greutatile de rigoare. Insa el este acum un pusti echilibrat, sigur de iubirea noastra, de sprijinul pe care i-l acordam. Uneori mi se pare ca rana de atunci nu se va inchide niciodata, a lasat urme si la mine si la el…Au atata nevoie de noi! Macar cat sunt mici sa le fim aproape, sa aiba o baza cat mai sanatoasa si mai puternica de pe care sa isi ia zborul! E timp pentru toate, imi zic mereu in timp ce ma straduiesc sa pastrez echilibrul intre toate rolurile….Nu e usor, stiu 🙂

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      17/05/2017 at 10:56 am

      multumesc mult pentru mesajul tau, m-a emotionat povestea voastra. Te imbratisez!

  • Raluca Badita
    20/05/2017 at 9:50 am

    Purtam aceeasi vina. Nu ca te-ar ajuta cumva, dar macar stii ca nu esti singura.

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      22/05/2017 at 7:27 am

      Draga mea <3 iti multumesc!

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.