Copiii lor sunt mai rezistenti decat ai nostri

Cand vrem sa mergem cateva zile la munte, alegem in general Sinaia. Faptul ca e aproape de Bucuresti reprezinta principalul argument. Evit sa petrec ore in sir cu copiii pe drum. In plus, chiar ne place Sinaia: desi am fost de nenumarate ori in ultimii ani, gasim mereu lucruri interesante de facut.

Ultima data am ajuns acum, pe final de august. In aceeasi formula ca de obicei: eu, M si copiii.

Vreo doua zile au fost frumoase, cu soare, in a treia parea ca nu vom mai avea noroc de vreme buna. Ne-am pus totusi in aplicare planurile pentru ziua respectiva. Am mers cu masina pana la cota 1400, dupa care am urcat cu gondola pana la cota 2000. Experienta noua. Odata ajunsi sus, am parasit gondola pentru fix 2 secunde, dupa care ne-am urcat in urmatoarea: incepuse sa ploua marunt si cele 5 grade de afara (frig tare sus) nu reprezentau intocmai visul nostru. Ne-am amuzat totusi de situatie, ca altceva nu prea era de facut.

Intorsi la cota 1400, am cautat din priviri un loc unde sa ne adapostim de ploaie. Nu ca m-as fi stresat prea tare din pricina ei, dar mai era totusi ceva de mers pe jos pana la masina si am zis ca e mai bine pentru copii sa asteptam sa se mai potoleasca stropii. Ne-am oprit la un restaurant. Se lasase mai rece, dar nu cine stie ce. Doar fusesera 26 de grade de dimineata. Eram imbracati in pantaloni scurti cu totii, tricou si hanorac. Copiii aveau si veste de fas descheiate. Nici n-ar fi fost nevoie de mai mult.

Din cauza vremii, respectivul popas unde am intrat era plin. Ne-am luat si noi una alta de baut, dupa care am iesit cu Aris in brate pe terasa acoperita, sa ne uitam la ploaie. Devenise nelinistit la masa.  Asta mic era imbracat in pantaloni scurti, dupa cum spuneam, tricou si hanorac inchis pana in gat. In cele 5 minute cat am stat pe terasa, m-au abordat 3 persoane, 2 barbati si o femeie:

„Doamna, nu ii e frig copilului? Il tineti asa, in pantaloni scurti, pe ploaia asta?”

„Nu-i puneti nimic pe cap? Doar ploua, sa nu raceasca.”

„E curent in usa, nu mai bine stati cu asta mic inauntru? A cam inceput sa bata si vantul. Vai, ce dulce e, pacat de el sa-l traga curentul!”

Am zambit frumos, le-am spus ca e ok, ca nici mie nu imi este frig si atunci imi inchipui ca ii e bine si lui.

„Poate nu va e frig dumneavoastra, dar el e copil.”

Am trecut si peste asta. Sincer, nu m-a afectat, stiu cat de subtire sau gros sa il imbrac pe asta mic si, in principiu, daca mie imi e bine, ar trebui sa ii fie si lui. Se vedea ca oamenii chiar isi faceau griji pentru sanatatea copilului meu si nu se puteau abtine sa le exprime. Nicio problema. Am spus ce cred, dupa care nu am mai intretinut discutia.

Intre timp, lui M i se facuse o mega pofta de micii care sfaraiau pe gratar si isi comandase o portie. Albert se bucura de un ceai in restaurant, in timp ce smotocea catelul proprietarilor. Eu si Aris stateam cu M, langa gratarul de afara, asteptand sa fie gata portia lui de mici si sa o ia in primire.

Intre timp, vedem cum se apropie o famile cu 2 copii. Micutii aveau pana in 10 ani. Toti imbracati lejer, cu geaca de fas si pantaloni scurti, fara caciula, gluga, umbrela  sau punga pe cap, desi continua sa picure. Mergeau relaxati, nu fugeau mancand pamantul sa nu ii atinga vreun strop de ploaie. Se indreptau spre acelasi popas unde eram si noi.

M-am gandit ca sunt straini, apoi i-am auzit vorbind intre ei si nu a mai fost niciun dubiu. Ii spun lui M:

„Uite, iubitule, oamenii astia nu mai au niciun stres ca le racesc copiii, ca ii trage curentul, ca se imbolnavesc de la doi stropi de ploaie.”

M. zambeste. Ne aude doamna care intorcea micii si carnaciorii pe gratar, aceeasi care ma avertizase in urma cu cateva minute ca n-ar mai trebui sa stau cu Aris in usa:

„Ei, nu va luati dupa ei, doamna! Copiii lor sunt altfel, mai rezistenti decat ai nostri.”

N-am raspuns. Ne-am luat comanda la pachet si am pornit usor spre masina. Cu Aris in sling si Albert de mana. Se oprise si ploaia, intre timp. N-au fost probleme, nu au racit nici astia mici, nici noi. Surprinzator.

M-am tot intrebat de ce oamenii or crede ca un copil din alta tara ar fi mai rezistent la boli decat unul de la noi. De ce ar fi ok pentru copiii straini sa umble mai dezbracati, in vreme ce ai nostri ar trebui infofoliti? Imi inchipui, in orice caz, ca parintii acelor copii nu sar sa le puna caciula cand temperatura coboara sub 20 de grade si ca stiu sa il imbrace pentru confort termic. Poate mai stiu si ca 2 stropi de ploaie nu sunt chiar un capat de tara, nici vantul si nici curentul de care auzim peste tot. Nu zice nimeni sa dansam prin ploaie cu copiii, dar nici sa sarim ca arsi daca dau 2 stropi in plina vara sau sa tabaram cu randurile de haine pe cei mici, cand noua ne e bine imbracati lejer. Poate parintii acelor copii ii cresc altfel si de aia ii si au altfel: mai sanatosi, mai rezistenti. Voi ce credeti?

Pe final, cateva poze din cea mai recenta escapada a noastra la munte. Tot spuneam ca e frumos la Sinaia. 🙂