Ieri a fost ziua puiului meu mare. Au trecut 9 ani, deja, de cand sunt mandra mama de Albert. Zboara timpul, dar odata cu el a crescut si puiul, asa frumos si bine, ca mor de drag si de mandrie cand ma uit la el. De la bob de mazare a trecut la mogaldeata pufoasa, acum e lungut si slab, cu bucle pe care le ador, iar maine-poimaine ma astept sa ma uit la el in sus si sa il terorizez cu telefoane ca sa aflu cand mai vine in vizita si ce vrea sa ii gatesc bun, cum numai eu stiu.
S-a nimerit zi mega plina ieri, cu emisiunea, cu filmarile, numai pe drumuri am fost pana la opt seara, cand mi-am strans, in sfarsit, puiul in brate. Pentru prima data de cand facuse noua ani. Abia ma astepta, sa putem taia mai repede tortul cu ciocolata, vanilie si bucati de piersica din compot, decorat cu nu stiu ce robot ii place lui. I-am cantat „multi ani traiasca” si a suflat in noua lumanari de noua ori, mereu cu aceeasi dorinta: „sa fie familia sanatoasa”.
-Doreste-ti, puiule, ceva si pentru tine! i-am spus.
-Pai asta e pentru mine.
De luat nu am apucat sa ii iau nimic, dar vinerea viitoare il duc la Legoland, cum viseaza de nu stiu cand, si va fi primul lui drum cu avionul, prima data in Germania si intr-o tara straina, o sa bifeze premiere pe banda rulanta. Ma super bucur pentru el si pentru mine, ca pot sa iau parte la toata distractia si sa ii vad entuziasmul, care ma astept sa atinga cote maxime.
Doamna E, bona lui Aris, despre care v-am zis ca e de fapt o bunica pentru copiii mei, nu stia ce cadou sa ii ia sarbatoritului. Asa ca a cumparat doua kilograme de mere zemoase, dulci si rosii si i-a facut din ele o bunatate de placinta, preferata lui, pe care a taiat-o in dreptunghiuri care l-au asteptat pe masa, cand a venit de la scoala.
A sarit copilul in sus de bucurie, cam cum a facut cand a aflat ca merge la Legoland. Mi-a povestit taica-su reactia. I-a zis Albert saru’mana doamnei E., a acceptat sa il pupe pe cap, dupa care a ras trei placinte cat ai zice peste. Apoi a concluzionat: cea mai frumoasa surpriza!
Copiii stiu sa se bucure altfel de lucruri, de momente si de viata in general. De asta zambesc mereu si sunt fericiti, spre deosebire de noi, astia mari, care ne impiedicam de maruntisuri si uitam ce conteaza cu adevarat. Sper ca Albert al meu sa isi gaseasca mereu la fel de usor fericirea si sa priveasca viata cu aceeasi seninatate pe care o are acum.
La multi ani, intaia mea minune!
La multi ani, băiat mare Albert!!! Să fii sănătos, sa crești la fel de frumos, și să îți fie viata lină!
Draga Rux, sa va bucurați de el si de ambii copii, ca ei sunt cea mai mare realizare !
Va îmbrățișez pe toti, imi sunteti tare dragi!
Multumim muuult! Imbratisari calde! <3
La mulți ani puiului tău, Ruxandra. Consider că, dacă, de când sunt mici, copiii sunt învățați să se bucure de lucruri mărunte, la fel o să facă mereu. Lucrez și eu la asta, cu puiul meu de 3 ani.
Multumesc mult, Lena! Chiar se bucura tare si sincer de lucrurile mici, in acelasi timp, insa, nu il opreste nimic sa imi ceara cate un set Lego de 3000-4000 de lei (da, exista si asa ceva 🙂 ), sa imi stea inima in loc.