Ce face odihna din om

Ruxandra Luca, mama odihnita

Weekendul ce tocmai a trecut chiar m-am odihnit. Raritate maxima pentru orice mama, cu atat mai mult una de pui mic. Vineri seara, Aris s-a culcat tarziu, ca in mod normal, dar s-a si trezit la fel de tarziu. Cand am deschis ochii si am vazut ca ceasul arata 9.51, nu-mi venea sa cred. Copilul meu mic, in mod normal argint viu, inca dormea. Mi-a fost teama sa ma ridic de langa el, nu-mi venea nici sa respir, sa nu care cumva sa curm linistea aia minunata din camera.

Mi se parea ca inca visez, drept urmare i-am scris pe Whatsapp lui M., care era cu Albert jos, in bucatarie, sa-l intreb daca e intr-adevar 9.51. Era. Dormisem langa Aris vreo 10 ore, aproape fara intreruperi, ceea ce mi se parea, desigur, wow. Nici pe ei nu i-am auzit cand s-au trezit si au inceput sa misune prin casa, nici motanul nu a urlat in fata usii de la dormitor la ora 5 dimineata, dupa obicei, nici alarma telefonului nu a sunat. Vreo magie, ceva, se intamplase acolo.

La pranz iar am prins o runda de somn, langa Albert de data asta. Inca doua ore. Aris s-a intins langa taica-su si eu m-am facut ca ploua (chiar ploua, de atfel), fiindca eram constienta ca nu avea sa-l adoarma cu una cu doua si am preferat copilul mare, care adoarme bustean in secunda numarul doi dupa ce te asezi langa el.

Nici party-ul de sambata seara, unde am stat pana pe la 2, nu ne-a dat peste cap. Am dormit vreo 6 ore in noaptea respectiva, dar am recuperat la pranz: 3 ore intregi de somn langa copii, in vreme ce afara picura marunt (cred ca de asta erau si ei asa molesiti). M-i-n-u-n-a-t! Seara ne-am culcat inainte de 12, iarasi performanta.

Plus ca nu ne-am aventurat nicaieri cu copiii weekendul intreg, iar asta iti scuteste multa energie.

Asa ca m-am trezit luni cel mai odihnit om din lume. Imi simteam fata neteda ca un fund de bebelus si ma tot holbam la mine in oglinda. Nu departe de vineri ajunsesem la concluzia ca am imbatranit simtitor si ca era musai sa intru in reparatii capitale. Cand ma uitam la cearcanele care imi ajungeau in gura si la cutele de pe fata, care imi adaugau vreo zece ani, imi cam venea sa ma urc pe pereti. O prietena mi-a spus ca n-am nevoie decat de un somn bun, iar eu i-am ras in fata.

Culmea, un somn bun si o exfoliere cu malai chiar au facut minuni. Nu ma mai recunoasteam in oglinda, asa intinsa si luminoasa si Zen cum eram. Viata cu totul e altfel cand dormi, nu doar fata se schimba. Care irascibila, care trista, care pungi sub ochi? Noua tu, cea odihnita, arata de milioane si poate face orice!

As recomanda un somn bun oricui, dar stiu ca mamele sunt la mana omuletilor din dotare, si weekenduri dintr-astea cu odihna nu pica din cer. Vi le doresc din tot sufletul! Poate i se face mila vreunei bunici sau matusi, poate ii mai linisteste vremea ploioasa si reusiti sa prindeti somn langa ei.

Poza e dintr-o zi in care numai odihnita nu eram, dar machiajul si filtrele telefonului fac minuni. Sigur ca acum e 2 noaptea si eu inca scriu la articolul asta, deci clar fata mea fund de bebelus s-a cam dus pe apa Sambetei. Maine iar imi iau in primire cearcanele si pungile de sub ochi. Activez filtrele telefonului si merg inainte. Iar pana la urmatorul somn bun, incerc sa ma abtin de la reparatii capitale. Sau sa evit oglinzile.

 

Articole pe aceeasi tema

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.