Au fost vreo cinci dati in ultimii trei-patru ani cand aproape am iesit in club. Pe ultima suta de metri nu s-a mai concretizat treaba. Mi se pare oarecum imposibil sa pleci de acasa, de la caldurica, in puterea noptii, dupa ce in prealabil te-ai dusuit si cremuit si machiat si coafat pana n-ai mai putut, la niste ore la care in mod normal te-ai fi demachiat frumos si te-ai fi strecurat in pijamale pufoase.
Greu le-am inteles pe prietenele mele care ma sunau fresh la 12 noaptea: Hai, fata, ce faci, esti gata? Si eu dormeam pe mine, imbracata in halatul flausat, cu parul valvoi si fara nicio intentie sa-mi tapetez fata si sa fac echilibristica pe tocuri de 12 centimetri. Intr-un final ma urneam cumva, dar cu gandul tot la patul meu de acasa ramaneam, la ciorpaii de lana si la plapuma de la bunica, nelipsita fie iarna, fie vara. Ah, viata!
N-are treaba cu mamicia, asa am fost eu mereu, pe stilul batranica. Si acum ma mir ca oamenii ies in club dupa ora 12 noaptea. Adica la 21-22, cat inca nu-mi cad ochii in gura, de ce n-o fi actiune?
Desi abia ma mobilizez pentru iesirile nocturne, imi place totusi sa le planuiesc, sa stiu eu ca se poate. Cum aflu ca vine mama la noi in weekend, cum imi crosetez planul. In general cand totu-i gata: copiii hraniti, imbaiati si linistiti, mama pe pozitii, eu spalata pe par, prietenii si ei pe picior de plecare din propriile case, realizam ca nu mai avem chef sa iesim. Ca e tarziu, ca suntem obositi, ca si asa pierdem destule nopti fara voie, ce sens are sa adaugam inca una. Si gata, anulam totul, eu incep sa ma spal pe fata, M. rasufla usurat. De parca scapam de cine stie ce obligatie.
Gandul ca am fi putut sa mergem in club daca am fi vrut ne e de ajuns.
Asa, de iesiri pana la un maximum 10 seara ne tot arde: un film, o cina intr-un loc dragut sunt oricand binevenite. Numai doritori sa stea cu copiii trebuie sa gasim si stiti ca nu se prea ingramadesc la usa noastra.
-Draga mea, ne-am cam ramolit, mi-a spus recent o prietena. O data pe luna, macar, ar trebui sa mai dansam si noi pe mese, sa mancam shaorma la Dristor la 5 dimineata (ea e vegetariana), sa ne ametim cu proseco, dintr-astea de oameni tineri.
Am aprobat-o. Si-apoi am ras cu lacrimi amandoua. O data pe luna sa rupem cluburile, auzi la noi, cand nu gasim timp pentru o amarata de cafea mai devreme de doua-trei luni.
Un secret totusi ar fi pentru iesitul asta in club mai cu tragere de inima. Daca incepi seara cu o cina tarzie, in jur de 21-21.30, adica mobilizarea pentru distractie cu dusatul, machiatul si coafatul aferente sa fie facuta cat inca mai e lumina afara, altul e cheful.
Ne strangem mai multi, mancam bine, radem, glumim si bem ceva pe baza de alcool si bule (adica eu beau asta). Fara probleme ne intindem pana la miezul noptii cu desertul si cu caffe latte-ul decofeinizat de dupa cina. Si apoi ne mutam in club, cu buna dispozitie cu tot. Asa da! Pana dimineata nu-i exclus sa se lase si cu un dans pe mese, cat sa ne amintim ca n-am imbatranit de tot. Macar pe o treapta de pe-acolo si tot ma urc, sa nu spun ca n-am dansat la inaltime. M. trebuie sa stea prin preajma, totusi. In caz de ceva, are cine sa ma prinda. 😉
Am pus poze de la mine din gradina la postarea asta, ca din club n-am mai recente de sase ani. 
Vrei sa iti spun in secret? Nu am fost niciodata in club😃😃😃