Imi petrec mare parte din zi cu asta mic. Cat a fost si Albert in vacanta, am stat cu amandoi. Lesne de inteles ca cel mai mult tanjesc dupa LINISTE.
Ma bucur din suflet ca sunt sanatosi si veseli, dar parca n-ar strica sa fie, ocazional, si tacuti. Sa se mai opreasca din sarit pe paturi si pe canapele si peste tot prin casa, tras de mine, de ei intre ei sau de motan, din vorbit, si cantat, si tipat. Nici macar atunci cand ii mai las cate o runda la desene animate nu se potolesc: bat din palme si danseaza odata cu personajele preferate, rad cu gura pana la urechi si se minuneaza de ce vad pe ecranul televizorului.
Aris nu are prea multe cuvinte in vocabular, dar e foarte ferm cu ceea ce stie. „Mami tzitza” conduce detasat! Treaba asta cu „tzitza” a scornit-o singur. Cineva ma intreba daca l-am invatat eu. Pai nu i-as fi gasit un nume mai frumos decat „tzitza”? Macar „tzitzi” si tot era altceva. Cand nu e dorinta de a fi alaptat e „Mami, papa!” (aici cere hrana solida) sau „Mami, dai, dai!” Ce sa-i dau? Orice: furculite, cutite, pahare, cutii cu chibrituri. Ca regula generala, cu cat e mai periculos, cu atat e mai dorit si mai intens cerut.
Albert are o fixatie cu urmatoarele lucruri: seturile LEGO (astea conduc detasat), telefonul, tableta, sau desenele animate. Si ma intreaba la intervale regulate ce trebuie sa faca pentru a le obtine. Ma asigura ca ar fi in stare de orice, mai putin: sa citeasca, sa isi faca temele de vacanta, sa ma ajute prin bucatarie sau in orice alt mod. Mda… Baga inventivitatea la inaintare si incearca sa le oferi alternative care sa le ocupe timpul frumos si sa ii faca sa mai uite de obsesii. Impaca-l si pe asta mic cu „Mami, tzitza!” si pe asta mare cu „Mami, LEGO/telefon/televizor!”
Uneori, se face brusc LINISTE. Dupa ce trec de euforia primelor momente, realizez ca ceva nu e in regula cu tacerea asta. Sigur, dar sigur copiii pun ceva la cale si daca nu intervin la timp, se poate termina prost.
Albert e mare, la el e mai simplu. Daca se retrage undeva in liniste, pesemne ca a gasit tableta ascunsa de mine (cam la vedere) si isi face de cap cu ea. Probabil sa fi dat peste niste filmulete cu monstri, dupa un simplu search pe YouTube si sa le savureze, numai pentru a avea ce visa urat noaptea. Sau poate a rasturnat tonele de LEGO in mijlocul camerei, in cautarea unei piese milimetrice. Ori s-a pus pe creat vreun robot din hartie pe baza de lipici, foarfeca si marker permanent. Iar rezultatele folosirii lor au ramas vizibile peste tot: pe pat, pe covor, pe birou, pe hainele lui.
In cazul lui Aris, ei bine, aici posibiliatile sunt nelimitate. Nu stii ce ii poate trece prin mintea lui de bebelus umblator. Daca dispare putin din campul tau vizual si observi ca e liniste, atunci ar putea sa fie implicat in degustat boabele motanului. Ai putea descoperi ca le inmoaie intai in apa (tot a motanului si asta), dupa care le baga in gura pofticios. De asemenea, ar mai putea sa isi scalde manutele in toaleta, sau sa iti fi tras acolo bluza preferata si sa o indese bine, folosind peria de veceu. Aceeasi perie poate avea utilizari multiple, pe care mai bine nu le detaliez, pentru ca nu sunt cele mai placute imagini. Doamne, cat mai spal la copil dupa aceea, cat il mai dezinfectez si ii mai explic prin vorbe si gesturi ca peria de veceu e „nu, nuuuuu, never, ever, nu atinge!”
Ai lasat un lighean plin cu rufe la inmuiat? Daca e liniste, asteapta-te sa fie varsat, iar hainele imprastiate peste tot. De asemenea, asteapta-te sa-si fi pus pe fata si in par din apa cu detergent si inalbitor. Nu este exclus sa fi tras ligheanul pe parchet si sa il fi varsat chiar acolo, ca e amuzant cum se umfla cand e imbibat cu apa. El rade si se aplauda, eu plang si curat si strang si usuc.
Imi mai las bebelusul pufos la o runda de desene animate. Cand il vad absorbit, ma amagesc mereu cu gandul ca pot merge la baie linistita. Dupa ce nu aud nici musca 2-3 minute, se intampla sa il gasesc la poarta. Cateva secunde ii trebuie sa se ridice de pe canapea, sa deschida usa la terasa si sa plece pe alee. Descult. In drum, ii mai da drumul si catelusei din tarc. Uneori, o invita si in casa, de gasesc motanul tot smotocit si pe ea dand din coada vesela, din varful canapelei. Aris ma priveste nevinovat. E uimitor ce poate sa faca in scurtul timp cat lipsesc de langa el.
Sa nu uitam ca daca intind rufele, el are vreme sa deschida congelatorul si sa traga de acolo tot ce e mai colorat. Sau sa arunce la gunoi mancare, bijterii, haine, vesela. Pe care nu le mai gasesti in veci, daca apuci sa duci cosul si nu descoperi imediat traznaia. Isi mai indeasa una, alta pe gat, roade creioane, carioci si orice ii pica in mana.
Deci linistea nu-i buna. Oricat ai tanji dupa ea, daca astia mici sunt treji si observi ca e liniste, atunci sigur fac ceva ce nu ar trebui sa faca. Asteapta-te sa-ti pui mainile in cap in urmatoarele 3 secunde. Treci peste socul initial si actioneaza rapid! Salveaza situatia si bucura-te de galagie, e cel mai bine asa! 🙂