Cat am fost insarcinata cu Bebe 2, am reusit sa ma apropii fantastic de copilul meu mare. Buna parte din sarcina am stat acasa, asa ca aveam o multime de timp liber pe care i-l dedicam. Jucam, adesea, din jocurile copilariei mele, de care prinsese si el drag. Albert era incantat sa vada ca sunt a lui cu totul. Ca mi-e capul doar la el si la nimic altceva, ore in sir. Reuseam asta. Sa uit de tot si sa mai stiu doar de copil.
In primele 2-3 luni dupa ce am nascut, relatia mea cu puiul mare nu s-a schimbat foarte mult. In afara de faptul ca nu il mai puteam duce si aduce de la scoala, aveam in continuare timp sa ii citesc, sa il ascult si sa ma joc cu el. Bebelusul dormea buna parte din zi sau statea la san, lasandu-mi bucuria timpului special cu Albert si a jocurilor noastre dragi.
Cu cat bebe Aris a crescut, a inceput sa rareasca reprizele de somn si de supt. Avea nevoie sa primeasca atentia mea toata si sa fie stimulat. Am simtit atunci ca imi e tot mai greu sa ma impart intre copiii mei, sa fiu pentru fiecare in parte exact mama de care avea nevoie.
Nu il mai puteam asculta pe Albert in voie, nu mai aveam vreme sa ne uitam impreuna la filmuletele lui preferate, sa ne zbenguim, sa facem lucrurile care ne bucurau inainte. Viata se schimba intr-un ritm alert.
L-am vazut ca se consuma din pricina asta. Ma intreba tot mai des: tu ma asculti, tu auzi ce spun? Ma tragea sa ne uitam la un documentar despre Egiptul Antic sau sa incercam o runda de „Baba oarba”, ii spuneam „imediat!”, dar stiam ca imediat-ul asta nu avea sa vina, pentru ca mi-era imposibil sa le invart pe toate inainte sa faca bebelusul ochi vioi si sa aiba nevoie de mine. Jocurile noastre devenisera tot mai rare, iar responsabiliatile tot mai multe.
Au fost cateva luni in care relatia mea cu Albert a avut de suferit. Am inceput sa sacrific constant din timpul petrecut cu el, ca sa am vreme de toate celelalte. Mai mult de 10-15 minute zilnic nu ii mai puteam dedica, restul timpului era pentru bebe, pentru munca sub toate formele si, putin, pentru mine, ca sa ma pastrez pe linia de plutire.
Recent insa, am redescoperit bucuria jocului. Si nu doar cu Albert, ci cu ambii mei copii. Am inteles ca Aris poate participa foarte bine la harjoana noastra zilnica. Am inteles ca nu trebuie sa ii mai spun lui Albert: „Asteapta sa-l culc pe asta mic sa ne putem juca” (cum faceam pana atunci), ci „Hai toti 3 la zbenguiala! Vii tu cu o idee sau eu?” As fi putut proceda asa de mult.
Totul a inceput cu o invitatie la o sesiune de joaca alaturi de Otilia Mantelers, expert în parenting și sustinatoare infocata a importantei conectarii prin joc dintre copil si parinte. Intr-o zi de luni, sa ne incepem saptamana bine. Am spus „da”, fara sa stau prea mult pe ganduri. Daca era implicata Otilia, banuiam cam ce lucruri frumoase aveau sa se intample. Nu m-am inselat.
Sesiunea de harjoneli si zburdalnicii a avut loc la Palatul Universului, intr-o sala care, initial, mi-a parut imensa, dar pe care, apoi, am gasit-o neincapatoare pentru doi copii si un bebelus, toti veseli si pusi pe distractie. Plus doua mame gata sa le faca pe plac astora mici si draga de Otilia, care a coordonat in cel mai fericit mod intreaga activitate.
N-am avut nevoie decat de cateva paturi si perne pentru a rade cu lacrimi mai bine de o ora si a ne distra cum nu o mai facusem de mult.
Bebelusul nu a vrut sa stea deoparte, dimpotriva, a inteles si a simtit sa se implice in toata zbenguiala noastra. Atunci, mi-a fost mai clar ca niciodata, ca joaca cu amandoi deodata e cea mai frumoasa. Bine, si cea mai solicitanta, dar asta nu-i rau, extra exercitiu fizic pentru mine, pe langa orele in care reusesc sa ajung la sala.
Implica-l si tu pe cel mai nou membru al familiei in sesiunile de harjoneala cu fratii mai mari! Ai putea fi suprinsa cat de bine decurge totul. In loc sa astepti sa adoarma cel mic, asa cum faceam eu, pentru a te bucura de o sesiune de joaca cu cel mare, ce-ar fi sa initiezi activitati la care sa poata participa si el? E adevarat, poate n-o sa va mai puteti distra fix ca inainte, dar, cu usoare modificari, multe jocuri pot include bebelusul.
Idei de joaca alaturi de copiii tai
Ce am facut noi cu Otilia?
1) Pai, in primul rand, am luat paturile, am pus copiii in ele si i-am tarat pe parchet, ceea ce li s-a parut super distractiv. Aris s-a cocotat in bratele lui Albert si i-am plimbat pe amandoi in patura de nu s-au vazut. De atunci, continuam bunul si amuzantul obicei si acasa.
Sau, daca mai e si tati prin preajma, tu apuci un capat al paturii, el pe celalalt, puneti copiii acolo ca intr-un hamac si ii leganati pana striga „stop”. Sau nu, pana va lasa bratele, ca ei nu vor spune stop prea curand.
2) Pernele au fost numai bune pentru o bataie. Chestia asta te elibereaza si te umple de bine, cum putine alte lucruri reusesc. Atat doar, trebuie sa il mai temperez pe Albert caci, din entuziasm, are tendinta sa loveasca mai tare si sa-l doboare pe asta mic, iar apoi se lasa cu miorlaieli.
3) Albert e mare acrobat, nu v-am spus, dar periodic dam reprezentatii de circ pe canapeaua din sufragerie. Il ridic pe genunchi si il las sa stea asa, in echilibru, si sa se bucure de aplauzele numerosilor nostri spectatori inchipuiti. Numarul de circ merge facut si cu Albert si cu Aris. I-am arata si Otiliei jocul acesta, sa o impresionam. 🙂
4) Daca e vorba de lasat copilul sa se catere pe tine, poti incerca si asa: stai cu spatele drept, genunchii usor indoiti si lasi maimutica sa te escaladeze pana ajunge cu picioarele pe gatul tau. Eu n-am rezistat foarte mult la treaba asta. Are si Albert un stil de a se catara, de te doboara imediat. Cu taica-su ar trebui sa ii iasa mai bine acest joc, ia sa le dau un imbold. Eu raman copac de catarat pentru maimutica mica, bebe Aris.
5) O metoda numai buna de a-i ajuta pe copii sa isi depaseasca fricile este urmatorul joc, propus de Otilia: fiecare spune de ce se teme, apoi porneste in cautarea respectivei frici. O prinzi, o nimicesti si gata, ai scapat de ea pe veci. Albert si-a vanat frica de intuneric si mi-a atribuit si mie cateva frici (mai mult sau mai putin reale) pe care le-a gasit si le-a distrus imediat. Ce mai lovea si asta mic cu manutele si priciorusele temeri imaginare, asa cum vazuse ca fac si ceilalti copii! Dulce foc!
6) Alta treaba amuzanta: iti iei copilul in carca si incepi sa te plimbi cu el prin camera, cautandu-l, ca si cum habar nu ai avea unde este. Sa-l vezi ce se hilizeste in spatele tau cand vede cum te consumi si il cauti, chipurile disperata, in fiecare cotlon. E foarte simplu sa implici si bebelusul: „Aris, unde o fi Albert? Hai sa-l cautam. E acolo, l-ai gasit? Nu? Vai, Doamne, dar unde o fi, hai sa-l strigam: Albert, Aaaaaaalbert!” Hi, hi, hi asta mic, ha, ha si cel mare, razi si tu pe langa ei si gata, v-ati distrat pe cinste.
7) Cursa de-a busilea. Aici bebe e campion, n-am ce zice, dar nici Albert nu se descurca prea rau. Ideea e asa: porniti cu totii in patru labe de la un capat la celalalt al camerei, fiecare avand grija sa isi incetineasca adversarul prin impingeri usoare din lateral. Bebelusul e exclus de la treaba asta cu impinsul, eu, in schimb, m-am vazut deviata si in stanga si in dreapta de la traiectoria mea, ca urmare avexcesului de zel de care a dat dovada Albert. Motiv numai bun sa razi cu gura pana la urechi. Mai putin important cine castiga cursa nebuna.
Am jucat si clasicul de-a v-ati ascunselea, am alergat si dupa zombi (pe asta a propus-o Albert, normal) si cate altele, pentru care copiii aveau energie din plin, in vreme ce de pe mine curgeau deja toate apele, in ciuda faptului ca nu stau tocmai rau la capitolul conditie fizica.
Sloop FRULi
Minunata invitatie la joaca a venit din partea Sloop FRULi. Sunt noile bauturi de la Sloop din fructe preferate de copii, cu 100% bunatati si 0% rautati. Adica nu au concentrat, aditivi, coloranti, conservanti, arome sau zahar adaugat. Ce bine suna treaba asta, nu? Fructe stoarse si atat, in doua combinatii (piersica-banana, capsuni-zmeura) si intr-un ambalaj prietenos cu mainile celor mici (piramida cu pai).
Eu de Sloop nu stiam, recunosc, desi sunt prezenti pe piata din Romania de peste 3 ani, cu smuti-uri si freshuri din fructe proaspete si nimic altceva. Dar ce ma bucur ca i-am descoperit! Preferatul meu e smutiul cu sfecla, iar Albert nu mai poate dupa Sloop FRULi cu piersica si banana. I-am dat linistita si lui Aris sa guste din sucurile delicioase cu care am fost asteptati. S-a bucurat de ele si cu fata, si cu manutele, si cu hainele si parul.
Impreună cu Otilia, SLooP va lansa campania #partenerdejoaca al copiilor si parintilor, prin care SlooP FRULi va energiza sesiuni de joaca și harjoana ce vor avea loc in mai multe orașe din Romania.
Mai multe despre Sloop poti descoperi pe site-ul lor.
Vedeti bucuria din ochii copiilor? Si ai mei? E sincera si tare frumos surprinsa in fotografiile realizate de Bogdan Dinca. Asa ceva nu se poate fabrica, asa ceva exista sau nu. Joaca alaturi de Otilia a fost fix ce aveam nevoie la inceput de vacanta mare. Am redescoperit cum e sa uiti de tot si sa mai stii doar de copii. E bine!
De atunci, in fiecare zi ne jucam impreuna. Ori ce ne-a invatat Otilia, ori ce mai propune Albert: suntem politisti, hoti sau judecatori (Aris e mereu judecatorul, ca n-are prea multe de facut), suntem doctori, acrobati, vanzatori de inghetata. Mai propun si eu una, alta si asteptam cu interes sa poata veni si asta mic cu idei. In cateva luni, asa va fi sigur!
Joaca asta in trei (daca e si tati acasa, cu atat mai bine, devine distractie in 4) e minunata pentru apropierea dintre mine si copii, dar si pentru intarirea relatiei dintre Albert si Aris. Bebelusul devine partener de joaca si de distractie, nu motivul pentru care tu nu ii mai poti dedica timp de calitate celui mare. Multe jocuri pot fi adaptate pentru a implica toti membrii familiei, indiferent de varsta.
Tu ce jocuri preferate ai cu copiii tai? Si cum il implici pe cel mic in sesiunile voastre de harjoneli si zburdalnicii?
Credit foto: Bogdan Dinca