BUCURIA ALAPTARII

alaptare, bebelus alaptat, maternitate, mama

Urmatorul text apartine unei prietene din mediul virtual si cititoare a acestui blog, care si l-a dorit publicat aici. Daca aveti si voi lucruri de impartasit, va astept cu interes povestile aici sau la adresa de e-mail contact@ruxandraluca.ro.

Puteti scrie chiar voi sau putem creiona impreuna articole care sa motiveze, sa inspire, sa bucure, sa traga semnale de alarma. Toate vor fi publicate in aceasta sectiune a blogului, care va este dedicata. Acum va las cu povestea Ioanei (si fotografia ei emotionanta):

BUCURIA ALAPTARII

Niciodata, dar NICIODATA n-o sa pot intelege de ce, ca mama, ai vrea sa te privezi de bunavoie de imensa bucurie si senzatie de implinire pe care ti-o da un simplu si firesc act: acela de a-ti alapta bebelusul.. Dumnezeu, sau cine e acolo mai presus de noi, ti-a dat tie, o femeie simpla, sau nu, saraca, sau nu, pacatoasa, sau nu, dar totusi ti-a dat TIE binecuvantarea sa-i poti oferi hrana celui pe care tu l-ai adus pe lume ( sau doctorul, dar asta e alta poveste..). Si totusi, tu refuzi si ii refuzi darul. Ii refuzi copilului un inceput bun in viata, ii negi inca dinainte sa se nasca DREPTUL la ce e mai bun pentru el, pentru siguranta, sanatatea, bunastarea lui fizica si afectiva. Nu inteleg.. de ce?

Nu exista motive, exista doar “Nu vreau”, exceptand, bineinteles, cazurile in care intr-adevar nu se poate realiza alaptarea (cazuri foarte, foarte rare). In rest, exista niste scuze jalnice, pe care mie ca femeie si ca mama mi-ar fi si rusine sa le pronunt. Si le aud spuse cu atata nonsalanta de atat de multe dintre noi, incat actul firesc de a alapta a ajuns sa fie privit ca fiind ciudat, sau ca fiind ceva de admirat la o mama. Nu este de admirat! Ar trebui sa fie ceva firesc. Cum poti refuza sa primesti o bucurie cum nu exista alta mai mare? Sa iti vezi copilul atat de linistit ca pare ca vegheaza toti ingerii asupra lui, sa-l vezi dormind asa frumos, calm, fericit, satul, in siguranta la pieptul tau. E unic! Barbatii nu au cum sa simta asta, femeilor le-a fost oferita acest dar,  si totusi.. E trist..

sursa text& foto:Ioana Kirila

Articole pe aceeasi tema

2 Comments

  • claudia
    04/10/2015 at 7:49 pm

    Off……De ce??? Pai e mult mai simplu cu lapte praf…..nu trebuie sa te gandesti mereu ce sa mananci ,sa nu-i faca rau puiului (desi aici as avea cateva rezerve,dar nu ma lungesc cu vorba)…..pentru ca daca-i dai san ,ar putea sa “vrea”din jumatate in jumatate de ora,sau din 10 in zece minute,nu neaparat de foame,ci pur si simplu pentru ca bebe vrea sa te simta aproape…..pentru ca e mai usor sa spui “nu am lapte destul” decat sa incerci prin toate mijloacele posibile si imposibile sa stimulezi lactatia,desi daca bebe e pus la san se zice ca e suficient…….Sunt satula pana peste cap sa aud “pai nu am timp sa fac nimic in casa, bebe vrea tot timpul la san”….ei si? nu faci nimic, stai “mufata”o zi intreaga daca trebuie….iar daca ai ghinionul sa ai si un sot dobitoc ( imi cer scuze pentru termen) care iti cere sa-i pui mancarea pe masa ,a tunci totul e pe dos……Parerea mea e ca iti trebuie o ambitie uriasaa ca sa alaptezi…..dar e atat de bine….
    P.S…..am un bebe ce tocmai a implinit 6lunite, alaptat exclusiv! ,,un pusti de 5anisori si un sot minunat!!

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      05/10/2015 at 2:53 pm

      sa iti traiasca toti 3! 🙂

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.