Baietelul meu s-a dat cu oja rosie

In ultima vreme, m-am tot dat cu oja rosie, iar lui Aris i-a placut ideea. Atat de mult, incat a hotarat sa o incerce si el. Asa ca intr-o dimineata, nastrusnicul meu de trei anisori s-a trezit cu noaptea in cap si s-a furisat din pat. Am deschis putin ochii, cat sa il vad ocupat cu niste piese lego pe podea, si apoi nu stiu, s-a rupt filmul. Pesemne ca am atipit la loc, rupta de oboseala cum eram dupa mult culcat la ora 1 si mult trezit la 6-7.

Aud asa, ca prin vis, niste fosnete si atunci deschid ochii si vad copilul vesel tot, inconjurat de ojele si fardurile mele. Apucase sa isi coloreze toate unghiutele de la maini  intr-o superba nuanta de rosu, preferata mea. Ochisorii lui de omulet zglobiu erau conturati frumos cu tus si cu rimel, din care isi daduse putin si pe nas si barbie, sa fie machiajul machiaj.

-Buna dimineata, mami, imi zice cu gura pana la urechi. Te-ai tlezit, da?

Ma trezisem si nu prea. Preferam sa cred ca inca visez.

-Uite, mami, losu, losu, insista el, de parca nu vazusem deja rosul de pe unghiutele lui, de pe parchet si de pe lenjeria de pat alba.

Buuuun. Schitez un zambet, sa fiu mama Zen de la prima ora a diminetii si incerc sa salvez ce mai era de salvat. Ma uit, rimelul intreg, tusul la fel, oja supravietuise si ea, desi era jumatate data pe copil si primprejurul lui.

-E in regula, mami, ii zic si il iau sa il pup. Ca era simpatic tare, adica o mutrita vesela si nevinovata si pictata toata in negru, plus unghiutele alea, n-ai cum sa rezisti la asa ceva.

-E flumos, mami? Sunt zombi!

Ii spun ca as fi preferat sa nu imi foloseasca ojele si fardurile sa se faca zombi, ca imi place de ele intregi si la locul lor, nu pe jos, pe pat sau pe pereti, dar ii confirm ca e baiat frumos, indiferent. Intre timp, le strang pe toate si le pun la loc, apoi trec la demachiat fata copilului cu lotiune micelara. Rade, nu se impotriveste.

Iau si acetona si incerc sa curat parchetul si lenjeria de pat. De pe parchet se duce usor, de pe pat deloc. Ma resemnez cu gandul ca voi gasi o solutie mai tarziu pentru asta (nu am gasit) si dau sa sterg in continuare unghiutele zglobiului.

-Nu, mami, nu stelgem, losu flumos. Place losu!

Insist putin, el nu si nu. Era realmente incantat de manichiura, asa ca l-am lasat sa se mai bucure de ea. A trecut o saptamana de atunci, oja rezista, la fel si pasiunea copilului pentru unghii rosii.

L-am dus si in parc asa, si la ziua unei prietene si la plimbare prin cartier si la supermarket si peste tot pe unde am mai avut treaba si am fost nevoita sa il iau cu mine. In afara de doamna casierita de la Mega si de taica-su, nu a avut nimeni vreo problema cu situatia. Daca pe doamna de la Mega nu sunt nevoita sa o vad prea des, cu M. impart parinteala si casa, deci opinia lui chiar conteaza. Doar ca aici nu reuseam sa ajungem la o intelegere.

Eu nu vad nimic rau in treaba cu unghiutele rosii sau cu bluzitele roz la baieti sau cu eu stiu ce ar mai vrea sa poarte in perioada asta cand imita oricum tot si cand i se par interesante atatea lucruri. Il las sa incerce, sa exploreze si sa se super distreze cu ocazia asta. Am vazut ca ii place sa culce, sa legene, sa imbrace si sa hraneasca papusile, in acelasi timp face lupte cu roboti si curse cu masinute sau se catara la locul de joaca din parc fara teama. Ma ajuta si prin bucatarie, da si cu matura sau cu aspiratorul, curata ceapa, pune detergentul in masina de spalat rufe si apoi o porneste. Adica face si dintr-astea „de fetite” si „de baieti”, in functie de ce are chef si fara sa ii pun limite pe explorat.

Taica-su nu vede lucrurile chiar ca mine. Dar in privinta unghiutelor rosii am ajuns la un compromis pana la urma, in sensul ca M. a inteles ca e o situatie in care chiar putem respecta dorinta copilului, asa ca a inchis ochii. Cel mult riscam niste priviri curioase de la cei din jur si poate cateva comentarii de care nu am fi tinut seama.

Spre exemplu, la cumparaturi, cand i-a vazut unghiutele colorate langa banda de produse, casierita m-a intrebat daca e fetita. I-am spus ca nu, amuzata.

-N-as fi zis nici intr-o mie de ani ca e baiat. Apoi l-a intrebat pe el: Frumusete, esti fetita?

-Sunt fetita, i-a raspuns, desi stie prea bine ca e baiat, dar ii e deocamdata indiferenta treaba asta. Nici ea n-a mai continuat discutia, nici noi nu ne-am consumat inutil.

In rest, o mamica mi-a spus la petrecerea prietenei mele ca ii plac la nebunie unghiutele rosii ale baietelului meu, iar o alta mama, care le-a observat intamplator intr-o poza de pe Facebook, mi-a scris tot asa, ca i se par mega cool. In rest, zero reactii la unghiutele lui Aris rosii si asta mi s-a parut minunat.

Pentru ca pe nimeni n-ar trebui sa doara in cot daca baietelul tau are unghiute rosii sau hainute roz ori daca fetita ta e tunsa scurt, prefera masinutele in locul papusilor si nu poarta cercei sau rochii cu fluturi si flori. Daca ii invatam de mici ca e musai sa fim toti o apa si un pamant, vor duce cu ei toata viata povara asta. Si vor incerca mereu sa se conformeze si sa ii multumeasca pe cei din jur intai si abia apoi pe ei. Oameni buni sa fim in viata, ca restul sunt detalii.