Trec de la o extrema la alta. Luni in sir n-am pus nicio poza cu fata lui Bebe 2, ca nu m-am indurat si acum nu ma pot opri din pozat si postat. Pe Albert abia il prind in fotografii, rar are chef sa stea. Asta mic, insa, e visul oricarei mamici entuziaste. Cum vede ca il pozez sau il filmez, cum imi zambeste sau face cele mai dulci mutrite… ma topesc. Uite ca azi am avut noroc de-am facut cateva poze si cu minunea mea mare, care pornise la vanatoare de castane.
Desi septembrie e atat de bland ca am fi putut da linistiti o fuga pana la mare, ne-am multumit cu parcul de langa casa. Poate maine respiram aer de munte, ca tare as merge cu maimutelele pana acolo. Se anunta vreme frumoasa, deci m-as incumeta la o excursie de o zi cu copiii. Ar fi orice, numai plictiseala nu.