In general, M prefera ca aniversarile lui sa treaca aproape neobservate: fara telefoane si mesaje, fara oameni multi in jur, fara zgomot, petreceri interminabile. Si nu pentru ca nu i-ar placea distractia, dar …
…in acest context nu-i vede sensul si evita oricum sa fie in centrul atentiei. Asa ca ramane o zi pe care o sarbatoreste mereu in familie, impreuna cu oamenii care conteaza cu adevarat pentru el. Anul acesta am fost doar noi trei si motanul. Probabil ca M ar fi sarit bucuros si peste obisnuitul tort cu ciocolata, dar de dragul lui Albert si al meu, l-a acceptat (cu tot cu lumanari, cantat “La multi ani”, batut din plame si pus o dorinta la final-care sigur se va implini). Am gatit ceva tare simplu si gustos: penne cu broccoli, bacon si smantana…plus tiramisu, ca tortul parca nu era de ajuns pentru o obsedata de dulciuri ca mine. La multi ani, baby!
