De 1 iunie ne-am bucurat de Albert si am incercat, la randul nostru, sa-i facem ziua mai frumoasa prin cateva lucruri pe care stiam ca si le doreste: o masina cu roti imense (de care tot vorbeste de o saptamana incoace), un balon cu heliu, o iesire in parc. Ca orice copil, A se bucura sincer din nimicuri, i se lumineaza imediat fata si rade din tot sufletul. Si eu la fel, cand il vad asa. Ne-am petrecut ziua impreuna cu un alt cuplu si …
baietelul lor, de varsta apropiata cu Albert. Copiii s-au simtit bine si au fost tare cuminti, chiar si la restaurant, unde am mancat linistiti pe terasa, mai ales ca temperatura era ideala pentru un pranz in aer liber.
Copiii nostri, datorita lor suntem fericiti, impliniti si motivati sa realizam atatea lucruri frumoase. Fiecare zi e de fapt a lor, nu doar aceasta de 1 iunie. Tocmai de aceea nu ii dau cine stie ce importanta, nu astept o zi anume sa imi sarbatoresc puiul, sa ii ofer lucrurile care ii plac, sa ii spun ca il iubesc, sa il strang in brate si sa ii arat ca este cel mai important din viata mea.
