De ce ti-ai lasa copilul sa distruga locul de joaca al restaurantului?

copiii au distrus locul de joaca

Stim un restaurant in parc unde mergem cand au copiii pofta de pizza. Ne place cel mai mult ca au un loc de joaca micut, unde punctul de interes este trambulina. Au ce face baietii mei cat isi asteapta pizza, topaie pe trambulina pana nu mai pot, in loc sa alerge printre mesele restaurantului sau sa se uite pe pereti.

Venim aici de vreo doi ani, cand si cand. Ca de exemplu ieri, cand am ajuns la aproximativ o luna de la ultima noastra vizita. Dupa ce am comandat limonada si pizza cu mozzarella, ca de obicei, am mers la locul de joaca, in asteptarea bunatatilor. Cand colo, surpriza, plasa din jurul trambulinei era sfasiata toata, iar o doamna micuta, responsabila de curatenia restaurantului,  se catarase inauntru si incerca sa repare situatia cu un ac, ata si niste fire din plastic. Le-a explicat copiilor mei ca mai au de asteptat pana sa poata folosi trambulina si, la cat de rupta era plasa, mi-am dat seama ca era o chestiune de ore.

-Aoleu, dar ce s-a intamplat aici, intreb uimita de amploarea dezastrului.

-Niste copii, aseara, uitati doamna ce au putut sa faca. De la 12 muncesc sa asez totul la loc, am rezolvat cu toboganul, masutele, scaunele rupte, mai am plasa de carpit…

Locul de joaca e destinat exclusiv clientilor restaurantului si este imprejmuit cu un gard, deci se poate controla usor cine intra si ce face. Asa ca intreb:

-Pai si parintii?

-Parintii mancau linistiti la masa. Si cand le-am atras atentia de situatie, s-au comportat ca si cand ar fi cumparat restaurantul si parcul cu totul. Nu le-au explicat nimic copiilor, nici macar nu s-au ridicat de la masa, ca cica “asa sunt copiii”. Foarte putin le-a luat sa intoarca totul pe dos.

Nu stiu continuarea, habar n-am de ce reprezentantii restaurantlui nu i-au poftit afara de cand au vazut ca situatia scapa de sub control. Ori au observat prea tarziu, ori n-au indraznit in ideea ca evita un scandal, ori li s-a parut ca nota de plata mare va compensa pagubele. Cert e ca locul de joaca a ramas distrus in urma lor si ca parintii respectivi nu au urnit un deget sa isi opreasca odraselele cu exces de zel. Iar baietii mei si alti micuti care mai aveau pofta de joaca au ramas sa se uite cu jind, caci nu mai aveau de ce sa se bucure.

Ma intreb daca parintii ar fi fost la fel de relaxati in cazul in care copiii se hotarau sa sfasie canapeaua din sufragerie, sa sparga televizorul sau poate sa darame corpurile de mobila de la ei de acasa. Sau daca e bunul tau altfel merg lucrurile? Va dati seama ca acei copii au inteles din toata situatia ca e ok sa distrugi ce ai tu chef, atat timp cat nu este lucrul tau. Si ca fix la fel vor face, ori de cate ori vor avea ocazia, pentru ca asta este educatia pe care au primit-o.

Si va spun ca nu e usor sa sfasii asa plasa aia, le-a trebuit ceva forta, determinare si probabil niste bete, creioane, habar n-am, dar s-au descurcat. Sunt copii, ce sa le faci? au spus parintii ocupati cu bautura, mancarea si voia buna. Sa ii inveti de bine, asta poti sa le faci, ca nu vor fi copii toata viata, iar ceea ce invata acum vor duce cu ei pe mai tarziu.

Si copiii vostri, astia pe care va doare in cot sa ii cresteti decent, vor imparti lumea de maine cu ai nostri, cei pe care ne strofocam sa ii invatam diferenta dintre bine si rau. Si mi-e groaza, sincer, mi-e groaza de ce vor fi capabili copiii crescuti fara limite si plecati la drum fara valori si fara minima implicare din partea celor care ar trebui sa le indrume pasii.

Episodul de care va spun nu e singular, din pacate. Chiar iarna asta, am vazut locul de joaca al hotelului de la munte unde eram cazati distrus efectiv de niste pusti care nu aveau mai mult de 11-12 ani. Eu si Aris eram singurii de acolo, iar locul de joaca era destinat copiilor pana in 6 ani, deci din start am ramas uimita sa ii vad pe cei mari ca intra val vartej cu apa si mancare la ei.

Le-am atras atentia cand am vazut ca arunca la intamplare sticlele si ambalajele de la biscuiti, insa degeaba. Curand, au inceput sa loveasca masutele de plastic si sa dea cu picioarele in perete pana au facut gaura in zid. Ajunsese sa imi fi mie, om mare, teama de ei. Le era complet indiferenta prezenta mea, nu au dat doi bani cand le-am spus sa inceteze. Asa ca mi-am luat copilul in brate si am fugit sa anunt la receptie. Pana au inteles, pana au trimis un agent de paza, pustii fugisera, nu inainte de a smulge si mocheta de pe jos. Mi s-a parut ireal, erau niste copii veniti in vacanta cu parintii lor, sa se relaxeze, sa se simta bine, ca noi toti.

La fel mi-i inchipui si pe cei care au devastat locul de joaca din parc, cu aceeasi sete de distrugere in privire, parca intrati intr-o transa din care nu ies inainte de a lasa totul praf in urma. Cu aceeasi lipsa de respect pentru tot si toti din jur.

Am adus copiii astia pe lume sa ii crestem cat de bine putem, e o datorie pe care o avem fata de ei, in primul rand. Degeaba ii duci la restaurante si la hoteluri frumoase, degeaba le oferi toti banii din lume, cei sapte ani de acasa, respectul pentru ceilalti si bunul simt in general nu se cumpara cu bani, se transmit din familie. Cu rabdare, cu implicare din partea parintilor, cu timp investit in copii. In caz contrar, se ajunge la situatii ca cele de care va povestesc mai sus.

Articole pe aceeasi tema

2 Comments

  • Raluca Nabarjoiu
    30/04/2018 at 5:15 pm

    Mi s-ar parea normal ca in cazul unor astfel de întâmplări, părinții sa plateasca intr-un fel…sa fie trasi la raspundere cumva….Aceste bunuri din locurile publice trebuie să bucure pe toată lumea, iar prejudiciile aduse lor ar trebui acoperite tot de cei care le produc. Nu se poate ca aceste fapte ale copiilor lor sa nu aiba niciun fel de raspundere din partea celor care ar trebui să îi supravegheze corespunzător, daca macar când a fost cazul și momentul nu au fost educați.
    Si eu și băiețelul meu am fost martorii unei astfel de scene, când în parcul amplasat langa grădiniță, si-au facut aparitia niște adolescenți care au început să facă diverse însemnări pe peretele grădiniței, scorojind tencuiala acestuia, iar copilul meu, intrigat de comportamentul neadecvat, mi-a semnalat mie ceea ce tocmai văzusem și eu, fapt ptr. care le-am atras atenția “acelor copii”, care au parasit locul, însă nu stiu daca acest lucru va avea ecou și în viitor, si isi vor da seama ca nu trebuie sa mai recurga la astfel de fapte, sau decât a fost cu bătaie scurtă , pe moment…

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.