In fiecare an, la inceput de decembrie, facem ditamai bradul in living, plin cu luminite si globuri. Apoi punem prin casa Mosii, renii, stelutele si restul nebuniilor prevestitoare de Craciun, care s-au odihnit prin dulapuri si sertare un an intreg. Rar cate un coltisor care sa scape neatins. Macar un fulg mic acolo, o steluta, o ghirlanda, o… ceva, tot atarn .
Anul asta e altfel. Il avem pe Aris argint viu care misuna peste tot si lasa prapad in urma, deci o lasam mai moale cu decoratul. Am zis totusi sa scot un bradut de un metru, pe care il faceam in mod normal la astia mici in camera, sa vad cum se comporta copilul teleghidat. Am pus in el cateva chestii din plastic si hartie si am asteptat.
Bradutul e facut de 2 zile, din care nu stiu daca a stat 2 ore in picioare. Pai cum a vazut Aris noutatea, cum i-au sclipit ochii si a inceput smulsul ornamentelor si mototolitul ingerasul de hartie din varf. Vai, dar ce mingi misto sunt globurile astea! Numai bune de aruncat dupa motan. Instalatia e musai sa fie trasa, iar bradul cu totul trebuie lovit cu pumnisorii pufosi pana devine una cu parchetul.
Am incercat sa ii explic:
„Aris, hai sa ne jucam in alta parte! Bradutul e asa frumos, vezi? Frumos de pastrat. Nu, nu frumos de lovit. Stiu, dar chiar e cazul sa il rastorni? Sunt globuri, puiule, nu mingi. Il doare pe Batman daca i le arunci in cap.”
Eu spun, eu aud. Copilul tace si face. Asist neputincioasa la spectacol si ma intreb daca asa facea si Albert cand era mic. Nu imi amintesc.
Aris continua demolarea, Albert se agita: „Nuuuu!!! Era globul meu preferat! Stai, asteapta, nu! Nuuuuuu!!! Mamaaaaaa!!!”
Imi vine sa plang. Ma uit la copil, apoi la brad, din nou la Aris, iar la brad. Unul dintre ei trebuie sa dispara. Deci facem Craciunul asta fara copil… Fara brad, brad voiam sa zic!
Ursuletul dansator il pastram, cu asta n-are nimic deocamdata. Si Aris si jucaria par a functiona pe baterii. Ma uit la poza, vad mutrita de ingeras a copilului si ma gandesc cum mai insala aparentele. Adoratul meu teleghidat! <3
Va tin la curent! Poate se intampla minunea si accepta schimbarile din casa, fara sa se mai lase cu demolari.