Albert a terminat clasa intai. Ieri au avut serbarea. Au primit cu totii carti, diplome si medalii de copii minunati. Eu am stat cu inima stransa de emotie, nu pentru premiul pe care l-ar fi luat sau nu, ci pentru pasul important pe care l-a facut inainte, pentru ca a incheiat primul an in care a fost cu adevarat elev. Ca pregatitoarea i-a parut tot un soi de gradinita, dar intaia a insemnat chiar scoala, cu responsabilitati, cu teme, cu lucruri multe si frumoase acumulate.
A invatat atatea in aceste 12 luni: stie sa scrie de mana si sa citeasca din cartile lui preferate, stie sa faca niste calcule pe care eu le faceam printr-a treia, daca imi amintesc bine, poate sa faca fise de lectura din povestile lui Andersen, vorbeste si scrie in engleza (daca vrea). In plus, si-a pregatit si si-a carat singur ghiozdanul burdusit de manuale si caiete de lucru un an intreg.
Ziceam de premii, dar n-a fost vorba de asa ceva. Toata lumea a plecat cu o diploma de copil minunat in mana si o medalie la gat. Ca pe medalii scria usor diferit, e partea a doua. Probabil unii parinti si-au mai hranit din orgoliu, stiind ca odraslele au fost totusi diferentiate intr-un fel. Adica nu toata lumea s-a descucat foarte bine la invatatura, unii doar bine. Ce conteaza e ca pentru astia mici medaliile au fost identice. Si diplomele. Ei stiu acum ca nu au fost tintuiti pe un loc, intr-o ierarhie, ci incurajati sa creasca si sa se autodepaseasca, independent de ce fac ceilalti colegi.
Pe vremea mea era cu coronite. Si-am luat, in fiecare an. Mi se spunea mereu: Vrei coronita la final de an? Munceste atunci, trage tare, ca altfel, toata lumea ia, numai tu nu. Cum sa indur asa rusine ? Ca doar era rusine sa nu iei coronita. Era musai sa plec de la serbare cu capul impodobit de flori frumoase, comandate de tata la floraria cea mai cea din oras (cred ca era singura, de fapt).
Asa ma bucur ca acum nu mai sunt coronite! Pentru Albert ma bucur. In primul rand, nu si-ar fi pus flori in cap sub nicio forma, ca el nu-i fetita, asa mi-ar fi spus. Apoi, la ce l-ar fi ajutat? Ii facea invatarea mai usoara si mai placuta, il determina sa iubeasca mai mult scoala, ii trezea in vreun fel interesul pentru carte? Coronitele de flori sunt minunate pentru a face fetitele sa se simta printese, zane sau ce s-or mai visa ele. Atat. Nu cred ca sunt bune pentru a face diferente intre copiii nostri.
Rezultatele lui Albert la invatatura in clasa intai au fost, conform medaliei primite, „bune si foarte bune”.
Habar n-am cum s-a descurcat el comparativ cu ceilalti copii. Stiu ca a luat si B si FB si poate ar mai fi meritat cate un Insuficient pe alocuri. Stiu ca a mers si cu temele facute impecabil si cu ele nefacute sau partial terminate, stiu ca s-a descurcat si bine si mai putin bine la dictari, teste si concursuri. Stiu ca de cele mai multe ori a mers cu placere, dar s-a mai intamplat sa ne roage sa il tinem acasa, ca nu vrea nici in ruptul capului sa dea ochii cu doamna si colegii lui in ziua respectiva. Stiu ca a legat si dezlegat prietenii intr-o veselie cu colegii de clasa si de scoala, si de fiecare data isi promiteau intre ei ca sunt eterne.
Tragand linie, stiu ca Albert a crescut frumos din multe puncte de vedere si ca sunt mandra de el pana la cer si inapoi.
Mai stiu ca e loc de mai bine, ca intotdeauna. Ne-am dat silinta, poate nu suficient, am gresit, am invatat, am incercat sa corectam lucrurile si am mers mai departe.
Am spus cat de mandra sunt de Albert, indiferent? Am spus.
Felicitari puiut, sa te duca viata acolo unde iti doresti, sa-ti fie cararile line si sa ai parte numai de oameni speciali in jur.
Pozele vorbesc de la sine. Eu si M, mandri nevoie mare de odrasla proaspat absolventa de clasa intai, Aris dornic sa ii manance diploma, Albert extaziat ca nu mai trebuie sa se trezeasca de dimineata si sa mearga zilnic la scoala. Si ca va primi un Lego de 200 de lei. Suma asta el a stabilit-o, noi ne-am opus cat ne-am opus, pana am cedat si i-am luat ce-a vrut, ca de, era absolvirea lui. Am cheltuit doar 80 de lei pe jucarie, totusi. Restul pana la 200 l-am investit in pizza si inghetata. 🙂