M-am indragostit de ea cand aveam vreo doi anisori si de atunci ne vedem in fiecare an, fara exceptie, pentru ca vara fara mare nu e vara. Cand traiam la Bacau si marea mea draga era atat de departe, revederile noastre erau mai dulci, ca mi-era dor tare si dupa multele ore de drum si asteptare, tot timpul plangeam de bucurie cand o vedeam.
Copil fiind, asa imi doream sa locuiesc la mare; sa fie casa mea acolo, pe plaja, sa stau toata ziua cu picioarele in nisip, sa am apa aproape, sa miros si sa simt mereu tot ce inseamna mare. Dar mama mi-a spus ca, pe cat de frumoasa e marea vara, pe atat de trist devine totul atunci cand e frig si mai bine s-o vedem doar in momentele in care ea are cel mai mult sa ne ofere. Am crezut-o, totusi, si astazi ma intreb cum ar fi daca…Visez la o vara nesfarsita, pe o plaja cu nisip fin si apa calda, calda, de august.
