Multi ani am detestat efectiv orice foma de miscare; toata copilaria si adolescenta m-am invoit de la orele de sport sau, atunci cand eram nevoita sa le fac, le-am perceput ca pe o pedeapsa. Sportul era un chin si daca puteam sa il evit, eram cea mai fericita.
Lucrurile s-au schimbat abia de cativa ani incoace, dupa ce…
l-am nascut pe Albert. Nu am fost vreodata grasa, nici macar in sarcina, dar ma voiam mai tonifiata si mai sanatoasa. Asa ca am inceput sa merg la aerobic de trei ori pe saptamana; initial mi s-a parut dificil, insa treptat m-am obisnuit si parca nu-mi venea sa cred (chiar era placut…deocamdata nu foarte, dar atat cat sa pot merge la antrenamente). Din pacate, dupa aproximativ sase luni am renuntat; incepusem sa lucrez in televiziune, prezentam stirile de noapte si asta insemna ca toata viata imi era data peste cap- nu mai stiam cand e zi sau noapte, nu mai stiam de mine, de copil, daramite de sala.
De mai bine de un an am decis sa reincep antrenamentele si bine am facut. Dupa primele doua saptamani, care sunt mereu cele mai grele, un adevarat test de rezistenta si vointa, am inceput sa ma simt foarte bine. Eram mai mereu vesela, parca nimic nu ma putea atinge, aveam mintea limpede si reuseam sa fiu pozitiva in mai toate ocaziile.
Am facut mereu aerobic (nu fitness), mi se pare cel mai simplu si placut; in plus, se lucreaza predominant cu greutatea corpului si asta te modeleaza frumos, iar faptul ca fac exercitiile in grup ma ajuta, pentru ca ma simt stimulata. Am inceput cu trei sedinte pe saptamana, dar, de vreo sase luni incoace merg de patru-cinci ori pe saptamana si, credeti-ma, se vede si se simte. Conteaza foarte mult sa lucrezi corect, nu sa mergi doar de dragul de-a o face; reusesc sa imi eliberez mintea de toate problemele si ma concentrez pe exercitii si coregrafii. Intind bratele pana la capat, respir cand si cum mi se spune, respect numaratoarea, nu trisez si nu renunt, oricat de obosita as fi. Am observat ca o ora de exercitiu fizic pe zi imi ajunge: rar fac doua ore si atunci ma simt obosita tot restul zilei-nu e bine nici sa tragi prea mult de tine. In weekend nu merg la sport pentru ca zilele acestea doua au fost si vor fi mereu pentru baietii mei (sala, jobul, pasiunile mele sau alte preocupari pot sa mai astepte).
Cand merg la sala nu ma machiez, nu ma coafez, dar am o geanta imensa dupa mine, plina cu de toate (haine, trusa de machiaj, ondulator, placa, perii, etc), astfel incat, dupa antrenament pot arata mai mult decat decent in aproximativ 20 de minute. Asta e foarte important, mai ales ca merg la sala dimineata si ziua mea continua de acolo.
Inca un beneficiu pentru cei care merg la sala des: intri in contact cu zeci de oameni care lucreza in domenii diferite, au nevoi variate si pot oferi lucruri dintre cele mai diverse. E cel mai bun networking, credeti-ma!
Revin pe aceasta tema, am sa va impartasesc multe!
