Da, eu sunt sau, ma rog, voi fi, in septembrie, la nunta prietenilor mei dragi, A.si S.
Abia astept! N-am mai fost domnisoara de onoare, dar cu siguranta va fi o experienta tare placuta, mai ales ca draga mea A. m-a asigurat ca o sa am si buchet, adica unul ca al miresei, doar ca mai mic. Frumos! Si ma pot imbraca cum vreau, fara funde, volane sau alte lucruri la care viseaza miresele pentru domnisoarele lor de onoare si pe care acestea din urma le poarta, fara drept de apel si cu riscul de a se simti penibil sau incomod o seara intreaga. Dar nu, eu voi altfel, imbracata dupa propriile gusturi si cu o mandrete de buchet pe care ma gandesc ca n-am sa-l las din maini toata seara.
Imi amintesc ca A. m-a intrebat emotionata, dupa ce mi-a dat invitatia, daca as vrea sa fiu domnisoara ei de onoare… habar n-avea ce bucurie imi face. Desi nu stiu exact ce presupune, inteleg ca exista si niste responsabilitati, dar ma pun eu in tema, ca doar mai am destul timp pana la nunta.
Una peste alta, cel mai important este ca o sa o vad pe A. mireasa. Suntem prietene din primul an de facultate si tin la ea atat de mult: gandim si ne comportam la fel, ne intelegem una pe cealalta si e omul care a aflat adesea primul cele mai importante lucruri care mi s-au intamplat in viata. Nu pot fi decat emotionata si cum nu se poate mai bucuroasa pentru ea, pentru ei.
Revin cu poze frumoase, dupa eveniment.