DESPRE „RACA ROL”

Ruxandra Luca, Albert e rocker

Fiu-miu e rocker. A scris-o chiar el, intr-o fisa pe care a primit-o recent la scoala. Era intrebat de cantecul preferat si a raspuns simplu “raca rol”… asa stie el sa scrie, la 6 ani, rock ’n’ roll. Nu “Broscuta Oac” sau “In padurea cu alune”, nu “10 degetele”, “Ceata lui Pitigoi” ori “Nu mi-e frica de bau-bau”. Nu, lui ii place rockul, e sigur de asta si-a scris-o frumos, cum s-a priceput mai bine, s-o stie si doamna. Pe acelasi rand, la fel de firesc, a mai scris ca ii place baschetul, vacanta la mare si culoarea mov. Cand am primit fisa acasa, am ras cu taica-su, am si pozat foaia, sa aiba si Albert de ce zambi peste ani. Stiu ca M. a fost incantat, ca si el purta plete in tinerete si geaca de piele si-mi inchipui ca avea teancuri de casete rock pe care le asculta mereu si peretii tapetati cu postere Metallica. Habar n-am, nu-mi povesteste nimic de perioada aceea si nici de pletele lui n-as fi stiut, daca nu gaseam, intamplator, o poza alb negru cu M. al meu pe la 17 ani.

Eu recunosc, nu ma pricep la rock, dar fiu-miu… Asculta HIM acum. E unicul CD cu muzica pe placul lui pe care l-am gasit in masina. A ramas ratacit pe-acolo de mult, de cel putin 12 ani, de cand l-am cunoscut pe taica-su si asta ascultam amandoi pe-atunci (daca lui M. ii placea ceva, automat imi placea si mie). Cum ma urc cu Albert in masina, cum imi cere sa-i pun “Solitary man”. De cateva luni e asta. Ascultam piesa pe repet pana simt ca o iau razna sau pana ajungem la destinatie. Si-l vad ca simte muzica, isi misca usor capul in ritmul ei, e concentrat, ii place. Inainte de asta au fost niste desene animate cu Iron Man care aveau o coloana sonora cu acorduri rock si stiu ca se tot uita la ele numai de dragul melodiei respective. O si invatase pe de rost sau, ma rog, ce reusise sa inteleaga din versurile in engleza, si ne-o tot canta prin casa.

Deci fiu-miu de 6 ani e rocker. Asa s-a declarat. Si taica-su e sau a fost candva, prin tinerete. Pana acum, asta nu insemna nimic. Doar un motiv sa rad: e rocker, mai, ca tine, stie el ce-i aia muzica rock. Ha—ha, dragul de el! Acum nu-mi mai vine sa rad. Nu-mi mai vine sa rad de nimic. Puiul meu indragostit de “raca rol” e inca atat de mic. Si locuieste impreuna cu fratiorul lui in globul de sticla pe care eu si M. l-am creat pentru copiii nostri. Stiu ca va veni vremea cand globul asta frumos si sigur nu va mai fi suficient de incapator pentru ei si va trebui sa-i lasam sa plece. Singuri. Aproape, departe, unde vor simti… Ca Albert va mai fi rocker sau nu peste ani, ca va deveni bucatar, cum spunea la gradinita ca isi doreste, sau om de stiinta ori astronaut, cum vrea azi, ca va avea parul lung ca acum sau va fi tuns periuta, toate astea sunt detalii. Sa se intoarca in bratele mele in siguranta, ori de cate ori va pleca, si el si Aris, asta-i tot ce conteaza. Mi-am strans copiii la piept mai mult ca niciodata zilele astea!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.