Cum ne descurcăm cu trei copii. Secretul nostru

In urmă cu 11 ani, am devenit mamă de Albert. 6 ani mai târziu, a apărut Aris in viața noastră, iar acum, de doar o lună, a venit și Ava. Doamne, cât de frumos ne-a mai completat fiecare dintre ei familia, pana am ajuns la formula asta de 5, care acum mi se pare ideală. Dar cine știe, poate intr-o zi vom fi 6 și atunci ne vom gândi ca așa am fost meniți dintotdeauna sa fim.

.

Când ai un sigur copil, te concentrezi exclusiv pe el și te stresezi din orice: mai, e cam roșu azi, oare de ce? Dar parca n-a dormit suficient. O fi mâncat, n-o fi mâncat destul? Îți faci enșpe mii de griji și scenarii. Când ai trei, plus chestii de făcut prin casa, pentru job, pentru tine, pentru soț, deja nu mai stai sa te consumi din fiecare nimic, pentru ca altfel n-ai mai face cine știe ce intr-o zi. Deci, pe de o parte, e adevărat ce se spune, cu cât ai mai mulți copii, cu atât e mai simplu. Cel puțin acum, cât Ava e încă foarte mică, gestionam chiar ok totul.

.

Secretul ar fi ca părinții sa facă echipa buna, sa fie atenți unul la nevoile celuilalt și împreuna la nevoile copiilor. Noi am învățat sa ne respectam mai mult si sa nu luam de bun nimic din ce avem. Când îl văd pe M. morocănos, incerc sa vorbesc cu el și să îl ascult cu adevărat. Înainte, m-as fi supărat și eu și m-as fi îmbufnat și uite-așa ne certam și stateam supărați cu zilele, poate cu săptămânile. Timp in care fiecare se consuma in colțul lui și apărea așa o tensiune in casa. Pentru ce? Acum, dacă îl văd obosit, am grija sa doarmă, dacă îl văd supărat, am grija sa îl ascult și tot așa. La fel face și el cu mine, astfel încât chiar ne place sa împărțim casa, viața, copiii, grijile și bucuriile deopotrivă, totul.

.

În altă ordine de idei, să nu uităm că Albert și Aris sunt totuși mari, nu mai stai după ei toată ziua buna ziua, dimpotrivă, îți oferă ei sprijin. Cum ar fi fost să am doi copii de alăptat, două rânduri de scutece de schimbat sau chiar trei? Ar fi fost mega greu, vă spun eu și nu știu cât de lină ni s-ar mai fi părut adaptarea. Adică îmi place să fiu realistă. Pentru noi sunt numai bune diferențele de vârstă dintre copii, de 6, respectiv 5 ani. Mi se pare că am așteptat fix cât trebuia înainte să o luăm de fiecare dată de la capăt, astfel încât am putut-o face mai mult cu bucurie decât cu griji și cu stres.

.

Bineînțeles, orice ajutor e sfânt. Noi o avem pe doamna E., care vine la Aris de când ăsta mic avea puțin peste 2 ani și care va avea grijă și de Ava. E prima dată când avem bonă chiar de la nașterea puiului nostru. Și o văd pe doamna E. că își dorește cu adevărat să ne ajute, e calma, iubitoare, e fix ce avem nevoie.

.

A fost și mama o săptămâna la București, dar, va spun, mai ușor și mai bine îmi este cu bona. Mama, cu toată iubirea și grija ei pentru noi, avea tendința sa se concentreze excesiv pe curatenie, gătit, ținut totul sub control, iar eu chiar nu aveam nevoie de asta. Nevoia mea și a noastra, ca familie, era inițial, și este încă, fiind tot o perioada de adaptare, sa luam cât mai ușor totul. Sa o dam încolo de casa luna și masa plină și sa ne concentram pe a ne bucura unii de ceilalți și pe armonia din familie. Nu am vrut să punem presiune pe noi și nu am avut cine știe ce așteptări, nici de la noi, nici de la copii.

.

De asta mi-am și dorit sa fim doar noi 5, încă de când am ajuns cu Ava acasă. As fi preferat sa o tinem așa mult și bine, dar am realizat ca bona este un sprijin de care am nevoie, dacă vreau să mă pot ocupa de copii, de M și de mine în bune condiții.

.

Cineva îmi scria ca liniștea asta din casa tine de echilibrul mamei. Da, e adevărat, dacă mama e bine, toată familia este bine. Însă, pentru ca ea sa poată ajunge la acest echilibru are nevoie de implicarea partenerului. Și de ajutor in general. Are nevoie sa se simta iubita, protejata și mai are nevoie de timp pentru ea. Oricât de puțin, numai sa fie. După mine, ajută extraordinar sa mai poți ieși din strict zona asta: îngrijit copil-treburi casnice.

.

Îmi amintesc ce singura ma simteam când stateam acasă, cu primul meu pui, doar noi doi, de dimineață până seara. Eram mult mai mică pe atunci, ca să nu spun mai tânără, și încă îmi căutam calea. Cu al doilea copil, mi-am găsit alinare scriind pe blog, ceea ce m-a făcut să mă simt utilă și mai puțin singură. Iar acum am și blogul și emisiunea la care am reînceput sa merg, plus diverse proiecte, slavă Domnului, și cel mai important, am 3 copii. Toate au venit în timp, după multă muncă, multe căutări și mult dat cu fundul de pământ. Mă simt mai împăcată cu mine și mai echilibrata ca oricând. Am descoperit că este extraordinar sa te poți menține activă, chiar dacă abia ai nascut. Iar faptul că în tot am sprijinul lui M contează atât de mult! Fără el nu cred ca as putea realiza mare lucru, fără el, n-aș mai fi eu. Noi doi suntem o echipa, noi 5 o familie. 💙 Vă doresc din suflet să vă bucurați și voi de aceleași trăiri!