Cum tatii au luxul sa boleasca, iar mamele nu

tatii au luxul sa boleasca, mamele nu

Vineri seara am inceput si eu si M sa ne simtim rau. Stare de moleseala, febra, frison, tot pachetul. Noaptea ne-am intors de pe o parte pe alta si n-am inchis un ochi din pricina durerii care incepea de la tample, se intensifica la gat si continua pe diferite nivele pana in varful degetelor de la picioare. Atat am mai gemut toata noaptea, de ziceai ca cine stie ce pasiune era acolo. Dimineata ne simteam amandoi parca ne-ar fi calcat trenul. In mod repetat.

Zi de sambata, cald si frumos afara. Copiii acasa si dornici de distractie, bona libera. Iar parintii mei venisera in vizita pentru fix o zi, tata dupa un an de cand nu mai trecuse prin Bucuresti, mama dupa luni intregi. Mai era si ziua lui tata. Ei, spuneti voi daca era asta un moment bun de bolit sau nu.

M-am uitat la M. semi-lesinat pe jumatatea lui de pat si mi-am spus ca trebuie sa fac ceva sa NU ajung si eu asa. Din nou! Ca abia ma urnisem din asternuturile caldute unde bolisem in ultimele ore. Dus rapid, haine curate, doza dubla de paracetamol (nu recomand nimanui), jumatate de cafea, doua ceaiuri de tei indulcite cu miere si vreo doua capsule de vitamina C. Ma simteam din nou in viata.

Am mancat impreuna cu parintii mei si cu copiii. La capitolul mancare n-am avut stres, gatise mama cat sa hranim un sat intreg. Nici pofta n-am avut, dar m-am fortat cu cateva guri din bunatatile ei, pe care in mod normal le-as fi ras. Stiam ca trebuie sa ma pun pe picioare cu orice pret.

M. nu a reusit sa se ridice din pat nici pana am terminat noi micul dejun, asa ca i-am dus o bautura calda pe baza de paracetamol. A dat-o pe gat fara tragere de inima, dupa care a lesinat la loc. L-am mai trezit pentru un ceai cu miere si l-as mai fi ademenit si cu niste omleta, dar a spus ca nici nu vrea sa auda de asa ceva.

Intre timp, copiii trageau de mine si ma intrebau cand mergem in parc, iar parintii mei asteptau cuminti sa le spun planul zilei. Asa mi-as fi dorit sa bolesc cot la cot cu M! Dar cum asta nu era o optiune si cum macar unul dintre noi trebuia sa isi duca gripa pe picioare, am anuntat ca mergem la joaca, in parc. Si-am mers. Intai am trecut prin mall, ca ii luasem lui tata cadou de ziua lui o geaca si, desigur, nu nimerisem marimea sau modelul potrivite.

Dupa mult condus prin Bucuresti si mult alergat prin mall, dar mai ales prin parc, mi-au revenit febra si raul cel mai rau, de abia mai puteam sa ma tin pe picioare. Aveam nevoie de o noua doza de paracetamol ca de aer, asa ca am anuntat familionul ca-i musai sa ne indreptam spre casa. Bine ca Albert a fost intelegator si ca Aris a putut fi luat pe sus.

Am mai facut o scurta oprire la supermarket, cat sa imi secatuiasca si ultimul dram de forta si am ajuns acasa cam cum ma trezisem de dimineata. Adica praf. Pe M. tot lesinat l-am gasit, dar macar isi dusese lesinul in pat, ca omul si nu batuse drumurile in lung si-n lat, ca mine.

Iar plicuri de raceala, iar ceaiuri, iar miere, iar mi-am spus ca trebuie sa fiu bine.

Mama a luat copiii la somn, sa ma pot intinde si eu doua ore langa M. Ti-ai gasit sa doarma teleghidatii. Atat au mai tipat si au mai sarit prin casa, ca tresaream la fiecare minut in starea vegetativa in care cazusem. Am transpirat, am tremurat si am agonizat putin, dupa care m-am intors la ei, ca seara trebuia sa sarbatorim ziua lui tata si venea si frate-miu in vizita.

Canta, danseaza cu copiii, razi si roaga-te sa nu pici din picioare. Trei randuri de pijamale schimbate de la apele care curgeau de pe mine si un episod de febra 40 mai tarziu, s-a incheiat seara. Copiii au adormit, unul langa mama, altul langa tata, puteam sa mor si eu linistita. Am murit putin pana dimineata, apoi am luat-o de la capat cu copiii. Parintii mei au bagat de la prima ora o runda rapida de curatenie, dupa care au plecat spre Bacau, ca fusese o vizita fulger, cum v-am spus.

In 48 de ore, M. s-a ridicat din pat de doua ori. A mancat putin si a bolit mult. De copii s-a tinut departe, nu voia sa le transmita virusi. Mai bine le dadeam eu, ca de, ai mei or fi fost mai speciali. Slava Domnului, deocamdata sunt sanatosi. Desi i-am hranit, i-am spalat si i-am carat in brate, cu gripa mea cu tot.

Azi e luni si M. inca boleste. Azi abia pot boli si eu, ca a venit bona la Aris, iar Albert e la scoala. Deci stau in pat, transpir si fac febra, cu laptopul in brate si telefonul la ureche. Doar am filmari de programat si articole de scris.

Dar va veni si vremea mea, daca nu fac o gripa ca la carte, incui usa de la camera si stau cocotata in varful patului cu ceaiul si supa de pui pe noptiera si cu televizorul dat pe HBO HD si atat mai bolesc pana ma plictisesc si ma fac bine. Candva, inainte sau dupa pensie, o sa-m iasa si asta. Mamele au aceleasi drepturi ca tatii sa isi duca gripa in tihna si in pat. Ramane de vazut cine are grija de copii in timpul asta.

foto

Articole pe aceeasi tema

8 Comments

  • Farfara Maria
    16/10/2017 at 4:56 pm

    Sanatatea multa, draga mea ! Te inteleg perfect, am trecut si eu printr un episod asemanator insa la fel ca si tine am trecut cu brio peste ca nu era timp de “bolit” cu un bebe dependent de tine 😂! Pupici !

  • Flore
    16/10/2017 at 10:36 pm

    Mă regăsesc cu totul în postarea ta. Sunt mama de fata (3y) și de băiat (10m), dar când vine vorba de boală, soțul meu este cel mai bun “prieten”cu ea🤒🤕😷. Ia tot ce se poate lua.
    Fie vorba intre noi, cred ca bărbații se dau ei puternici, dar sunt cu mult mai rău decât femeile. Ca exemplu, cand soțul meu s-a zgâriat la un deget, schimba plasturele din ora în ora sa nu cumva sa se suprainfecteze, Doamne ferește! 😂😂😂
    P.S. Sănătate multa!

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      16/10/2017 at 11:25 pm

      Multumim mult!!! sa nu se suprainfecteze, zici? ;)))

  • Marcela
    17/10/2017 at 9:45 am

    Ar trebui să divorțați. Nu e obligatoriu să fiți o povară unul pentru celălalt. Sau să nu vă mai spălați hainele în public.
    În al doilea rând, te-ai gândit vreodată că îi sufoci pe copiii aceia? Uneori, cea mai mare dragoste pe care copiii o vor este să îi lași în pace. Ceea ce tu nu știi face defel.

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      17/10/2017 at 3:48 pm

      mai Marcela, ma întreb cum ai tras concluziile astea? Încerc sa gasesc o logica dar nu-mi iese.
      Cum nu ma/ne Cunoști mi se pare așa nepotrivit comentariul. Nepotrivit e, desigur, un eufemism.

  • Cristina
    17/10/2017 at 1:44 pm

    Umbla un banc care zice ca “noroc ca femeile nasc, ca sa inteleaga si ele ce simt barbatii cand sunt raciti”.
    Sanatate!

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.