Asteptarea

Daca luna a noua de sarcina mi s-a parut cea mai solicitanta pentru corpul meu, ultimele zile cu bebe in burtica reprezinta cireasa de pe tort. Oricat de rabdatoare mi-am propus (si chiar am reusit) sa fiu, toata asteptarea asta premergatoare oricarei nasteri naturale ajunge in final sa devina INSUPORTABILA.

Te trezesti in fiecare dimineata intrebandu-te daca nu cumva „azi” e ziua cea mare. Cateodata, semnele sunt atat de evidente si durerile par sa se intensifice si sa se manifeste la intervale regulate, incat incepi sa tremuri de emotie. Si sa faci rapid ultimele pregatiri pentru spital. Sa-ti avertizezi iubitul ca „in sfarsit se intampla!”. Sa-i spui copilului cel mare ca, probabil, curand isi va cunoaste fratiorul si sa-i pregatesti si lui bagajul cu care il vei trimite la bunici in seara respectiva. Sa te entuziasmezi, sa te framanti, sa plangi putin ca sa te mai descarci. Sa respiri adanc, sa zambesti, sa fii gata sa iesi din casa si… toate semnele sa inceteze BRUSC!

Iti dai seama ca a fost o alarma falsa, asadar, treci de la emotie si entuziasm la o dezamagire pe care te chinui sa o maschezi. Desi nu-ti prea iese. Asta e, te calmezi, despachetezi, te apuci de gatit sa mai uiti de tot si apoi incerci sa adormi. Gandurile nu-ti dau pace. Incepi sa te intrebi daca nu cumva contractiile vor reveni in noaptea respectiva. Numai ca de data asta sa fie pe bune!

Dar nu, inca o noapte trecuta fara nimic iesit din comun, inca o dimineata in care parca esti mai fresh ca niciodata. Si-atunci devii sigura ca bebe al tau va sta in burtica pana prin saptamana 42 sau cel putin pana se face de 5 kg.

In orice caz, dupa vreo doua astfel de alarme false, am revenit la acalmia dinainte. Cu sau fara stresul meu, bebe e singurul care hotaraste cand e gata sa ne cunoasca. Si, daca stau bine sa ma gandesc, nu-i atat de rau sa fii gravida pe ultima suta de metri. Da, esti mereu obosita, ai dureri, dormi prost, dar esti si tare rasfatata.

Poti sa stai tolanita in pat toata ziua sa te uiti la filme. Ai liber la dulciuri si multe alte bunatati pe care poate ti le-ai restrictionat in restul sarcinii. Ai timp sa citesti, sa-ti pui ordine in ganduri, sa te plimbi, sa faci shopping in voie. Ce-i drept, chiar cumpar tot ce-mi pica in mana, de la produse de machiaj, creme, pana la pantofi si haine pe care, evident, nu le pot proba, dar care sper ca-mi vor veni perfect dupa ce nasc. Si nu cumpar doar pentru mine: bebe si-a completat necesarul de mobila, hainute si produse de tot felul inca de acum o luna. Albert are  si el o multime de lucruri noi. Animalele noastre au saci de mancare atent depozitati. Fiecare pat din casa are cel putin un set nou de lenjerie.

Cumpar si tot cumpar, incerc sa vad cat mai multe filme la cinema, ma intalnesc cu toti prietenii pe care nu i-am vazut de nu stiu cat timp, bat mall-urile in lung si-n lat (sau pana ma lasa picioarele), petrec cat de mult timp pot cu Albert. Parca as vrea sa ma satur de tot, ca apoi sa fiu numai a bebelusului. Dar va trebui sa invat sa balansez lucrurile care conteaza pentru mine. Si stiu ca o sa-mi iasa, pentru ca atunci cand ai parte de sprijin si iubire, poti face orice, asa cum a fost si pana acum.

De cateva zile, am renuntat si la antrenamentele la sala, am descoperit ca ma obosesc prea tare. Si nici nu-l mai iau pe Albert de la scoala. Asadar, mi se pare ca am mai mult timp liber ca oricand. Iar baietii mei sunt atat de intelegatori si gata sa-mi satisfaca orice pofta, incat sincer, chiar ma simt ca o printesa.

Deci, dragi mamici in devenire, relaxati-va si bucurati-va de perioada aceasta. Urmeaza o alta in care, cu siguranta va veti dori, cel putin o data, sa fiti din nou insarcinate! Lucrurile sunt atat de simple cand are burtica grija de tot, iar cel mic creste frumos si sanatos acolo, fara ca tu sa faci cine stie ce efort! 🙂

In final, dragul meu pui din burtica, vreau sa stii ca indiferent ce ganduri ciudate o mai invadeaza pe mamica ta in aceasta perioada, ea te iubeste din tot sufletul si stie prea bine ca esti o minune care ii va lumina viata. Tu si Albert sunteti totul pentru mine.

Ii spuneam fratiorului tau mai mare, zilele trecute, cat de norocos esti ca il vei avea in viata ta. Pentru ca te iubeste atat de mult, desi nu te cunoaste inca si pentru ca sunt convinsa ca va fi cel mai bun frate din cati ai putea avea. Iar momentul cel mai emotionant ma astept sa fie acela in care Albert va veni la spital sa te cunoasca. Traiesc pentru clipa respectiva, visez la ea, mi-o imaginez in fel si chip. Desi, sigur realitatea va fi mult mai intensa decat orice gand as putea avea. Mamica de doi, mamica voastra… au mai ramas… habar n-am cate zile, sau poate ore. Sa ne auzim cu bine, dragii mei si cu vesti mari!