Am baieti mari. Ma uitam la niste poze de zilele trecute si am realizat ca Albert mi-e aproape pana la umar. Implineste 8 ani in primavara. Astalalt mic a crescut si el si alearga peste tot. Ieri era in burtica. Iar pe Albert il duceam in prima zi de gradi.
Copiii astia ma striga mama si mi se pare firesc sa o faca. Dar tot nu-mi vine a crede ca sunt ai mei. Asta imi spun si prietenele: Fata draga, cum ai tu doi baieti, parca nu-i adevarat! Noi tot pustoaice de liceu ne vedem. Uitam ca au trecut anii si viata ne-a oferit intre timp niste daruri minunate.
Omuletii astia perfecti in burtica mea au crescut si la pieptul meu au mancat. Pare ireal. Mai ales cand il vad pe Albert atat de matur, cum imi vorbeste, cum imi explica, cum ma alina cand am nevoie. Si mai vine si asta mic, ma-ma, ma-ma, baga un pupic si o imbratisare. Albert pe partea cealalta imi aplica si el doi-trei pupici. Gata, ma topesc. Sunt mama lor, acum si pentru tot restul vietii.
Zilele trecute, baietii mei m-au scos la mall. Stiam ca s-a deschis Veranda Mall de curand, in zona Obor si eram curiosi cum e acolo. Auzisem de atelierele lor de pictat decoratiuni de Craciun, iar Albert era dornic sa-si incerce talentul. Nu m-am asteptat ca asta mic sa fie prea interesat, dar, cand am vazut ce frumos apuca pensula si incepe sa coloreze inimioarele si bradutii din ipsos, mi-a venit sa-l mananc.
E bine ca poti lasa copiii sa picteze la atelier, cat mai respiri putin sau iti mai arunci ochii prin magazine. Cu copiii mari, ca Albert, n-ai treaba, dar dupa cei ca Aris alergi mult. Si daca iti intorci privirea o secunda, te trezesti ca vine domnul de la paza cu pufosul tau in brate: L-am prins la usa rotativa, voia sa iasa din mall. Stati linistita! Am lesinat putin.
Atelierul de Craciun era dragut, dar teleghidatul mic si-a pierdut rabdarea rapid si-a zis sa isi incerce norocul dincolo de usile mallului. Si cam atat mi-a tihnit mie atelierul si am putut picta cu ei, cat a stat Aris. Dupa aceea, numai intr-o cursa nebuna cu obstacole am tinut-o.
Dar mi-am propus sa il las acasa pe asta mic pe viitor, cateva ore, si sa merg doar cu Albert la un spectacol de Craciun pentru copii. Sunt multe la Veranda Mall, in perioada aceasta, realizate de cei de la Teatru la Cinema. Intrarea este gratuita. Daca vrei sa ii faci si tu o bucurie celui mic, poti consulta lista spectacolelor aici.
La urmatoarea vizita, am zis ca dau si eu o tura prin magazine, ca omul. Poate ma rasfat la Sephora sau imi arunc privirea pe la TATI, C&A, H&M, Triumf sau LC Waikiki. Ori cumpar cate ceva pentru copii (cum ajung sa fac la fiecare iesire) de la Noriel si Maxitoys. N-ar fi exclus sa completez lista cu necesarul de Sarbatori printr-o vizita la Carrefour. Iar la final, sigur ma rasfat cu o cafea buuuuna la Starbucks.
Am plecat de la atelierul de Craciun din Veranda mall cu multe decoratiuni frumoase si cu poze dragi. Fotografiile le pastrez in cutiuta cu amintiri de suflet, decoratiunile mai vad unde le atarn. Ca treaba cu bradutul nostru e inca incerta. Daca in primele 48 de ore a stat in picioare vreo doua, treptat, timpul acesta a crescut. Acum, Aris a ajuns la performanta ca o zi sa darame bradul, o zi nu. Deci, cu multa rabdare si mult cules de decoratiuni de peste tot si repus la loc, facem si Sarbatorile astea cu brad. Unul mic de tot, ce-i drept, dar, cand imparti casa cu copilul teleghidat, te multumesti ca sta si ala in picioare… in cea mai mare partea timpului.
Sarbatori fericite!
Impart dintre pozele de la atelier cu voi. Ma mandresc si eu cu copiii, n-am cum altfel. Are mama baieti mari, doar v-am spus.
