Astazi am ajuns cu Albert la Bacau.Nu mai fusesem de un an, nu mai locuiesc aici de unsprezece si totusi ii spun „acasa”. Aici sunt mama, tata si bunica, e locul unde m-am nascut si am crescut si tot aici e linistea aceea pe care nu o mai gasesc altundeva. Nici macar in curtea casei noastre de langa Bucuresti.
Ne-au intampinat cu mult drag… si cu mancare gustoasa, cum numai mama si bunica fac. Imi e bine. Si lui Albert la fel; nu l-ar deranja sa ramana definitiv, doar ca tati ne asteapta inapoi la Bucuresti, cat mai curand. Sigur vom face multe poze in zilele urmatoare, iar pe unele dintre acestea le veti regasi in postarile de aici. Pana atunci, iata cateva imagini de astazi cu: entuziasm-imbratisari-papadii (in mana mamei, daruite de A)-uimire-mancare delicioasa-joaca.
Somn usor!
Din cauza zmeurei se mira Albert ? Ca e prea multa ?