Albert imi aduce flori in fiecare zi si, credeti-ma, sunt cele mai frumoase flori din lume. Ii pup mereu manutele cu care le-a cules si care mi le ofera cu atata drag. Le ia din fata portii, sau din curte, le stiti si voi, sunt peste tot si probabil nu le dati importanta. De cate ori le vede undeva, imi spune:
“Uite mami, sunt florile tale preferate! Cand mai trecem pe aici sa oprim, sa ti le culeg! Ai vrea?” Cat as vrea…Doar ca pe camp nu le vad, nu exista, sunt buruieni, pe care mainile lui le transforma in buchete care miros a liniste si bucurie. Sunt flori de la copilul meu, pe care mi le aduce ca asa vrea el, asa simte, nu l-a pus nimeni si stie ca nu va obtine in schimbul lor decat zambetul meu, multi pupici si o imbratisare.
E momentul meu preferat din zi, acela in care ma striga: “Mami, am o surpriza pentru tine!” Doar stiu ce e, dar pretind ca habar nu am…si el stie ca stiu… intram amandoi in joc. Si-apoi imi iau papadiile, le asez frumos intr-un pahar cu apa si le tin pana nu mai sunt.