Multe proaspete mame spun ca apuca sa iasă rar din casa și nu pentru ca le-ar fi tare drag sa stea între patru pereți, ci pentru ca le lipsesc opțiunile. Mai ales dacă bebelușul e foarte mic, alăptat exclusiv și complet dependent de ele, iar mamele nu au ajutoare de vreun fel.
.
Oamenii nu inteleg lucrurile astea. De ce nu iei copilul cu tine și mergeți împreuna peste tot? întreabă mulți. In teoretie, asta este soluția, practic, insa, absolut toți medicii, de la neonatolog, la pediatru, la orice alt specialist cu care am intrat in contact, ne-au recomandat sa evitam spațiile închise și aglomerate, macar in primul an de viata al bebelusului. Pentru ca sistemul lui imunitar nu este încă dezvoltat și atunci nu poate face fata virușilor care îl iau cu asalt. Iar virușii ăștia se regăsesc din plin in spațiile închise, unde filtrele de la ventilatie nu se spala și nu se schimba la timp și de unde copilul are toate șansele sa se aleagă cu o răceala (in cel mai bun caz).
Deci, nu tu mall, nu tu supermarket, nu tu restaurant, nu tu stat la coada la pașapoarte, la taxe, nu tu spațiu închis de orice fel.
.
Afara, da, afara putem sta cu cel mic după pofta inimii, asa ca parcul și curtea casei sunt cele mai bune opțiuni, cu mențiunea ca dacă naști in plină iarna și e frig de înghețata pietrele, nu prea poți sta cu orele la aer. Și terasele mai sunt de trecut pe lista, dar și aici depinde de anotimp, plus ca poți avea norocul sa dai peste unii care fumează ca turcii lângă tine, iar mulți oameni cam asta fac la terase.
.
Tin minte când era Aris mic tare, as fi dat orice sa pot merge la o runda de cumpărături la supermarket, credeți-ma, mi se părea mondenitatea suprema. Dar cum fără copil nu puteam mișca in front, adică sa îl fi lăsat cu taica-su, pentru ca una, doua avea pofta sa sugă, m-am vazut nevoita sa zic pas. Parcul era departe, la vreo 25 de minute de mers cu mașina, nu îmi ardea sa ma trambalez pana acolo toată ziua buna ziua. Prietenele mele își vedeau de viața lor, era foarte greu sa sincronizezi niște întâlniri cu ele care sa se plieze pe programul tuturor, dar mai ales pe programul de somn al bebelușului. De fapt, pentru ca locuim in afara Bucureștiului, totul era departe de noi, adică nici măcar sa ma pierd cu căruciorul printre stradute și sa ma uit la oameni mari și la mașini nu puteam.
.
Plus ca da, chiar sunt atâtea momente in care ești frântă și nu îți arde efectiv sa ieși din pijamale, sa îmbraci copilul si sa te urci in mașina, ca sa mergi cine știe unde, doar de dragul de a pleca.
.
Tin minte ca ma bucuram extraordinar când aveam câte un control la medic, ori eu, ori copilul, îmi scoteam de la naftalina rochia, tocurile, rimelul, ma spălam pe par, aveam motiv sa ma fac zâna. Sau cand mai avea Albert la scoala un eveniment in aer liber si puteam merge cu cel mic, iarasi era sarbatoare.
.
Deci cam de asta sunt atât de neiesite din casa mamele de pui mici, alăptați și complet dependenți de ele, care nu au ajutoare de vreun fel. Pentru ca se gândesc la copil in primul rând și la ele după, pentru ca înțeleg ca oricât de rai pe pământ pare mallul sau chiar supermarketul din cartier, tot nu e un loc unde sa te aventurezi cu un bebelus. Si pentru ca sunt obosite, pentru ca le este greu sa își mai găsescă partenere de iesiri si sa facă multe dintre lucrurile pe care le făceau înainte, doar ca de data asta cu unul mic de gât.
.
Dacă ai cu cine sa îl lași, minunat, știi ca e pe mâini bune, cât tu îți vezi de ale tale. Altfel, ne acceptam eticheta de neiesite din casa, conștientizam ca e pentru o perioada, ne strângem la piept puiul și vedem luminița de la capătul tunelului in fiecare zâmbet al lui și in fiecare gângurit, in mirosul de laptic din creștetul capului și in momentele in care suge sau doarme senin la pieptul nostru. Lucrurile se imbunatatesc semnificativ in timp, iar viata incepe sa semene tot mai mult cu cea pe care o traiai inainte de copii, doar ca, ai sa vezi, e mai faina si mai plina de insemnatate acum ca esti mama.
Cât adevăr in cele scrise de tine… intr-adevar primul an al bebelușului e greu si pt noi la fel însă faptul ca trece repede si ai atatea satisfacții vazundu-l cum creste te face sa treacă orice oboseala și neputința. Ești minunata Ruxandra 💕
Mulțumesc tare, Adela! 💖
Si eu care credeam ca doar eu sunt in situația asta.Esti o mama super cool și te urmăresc tot timpul sa mai “fur”una alta de la tine 😘😘😘
Nu ești singura 🤗 mulțumesc mult!
Mie mi s.a spus ca vai daca nu ies copilul nu va socializa si va sta toata ziua calare pe mine. Fetita mea are 1 an si desi e inca alaptata as putea iesi mult cu ea. Am toate optiunile la dispozitie. Problema e ca mai sunt si eu pe langa ea si din pacate nici eu nu excelez cu socializarea. Iar vremea urata ma deprima cumplit. Am noroc ca o am pe bunica sa aproape. Este la varsta la care invata sa mearga, cat de mult ar putea socializa?