Sunt gravidă în 8 luni și am ajuns la spital în plină pandemie

Ruxandra Luca, gravida
Ultima dată am ieșit din casa pe 20 martie, ca sa merg la spital. Înainte de asta, nu mai ieșisem de pe 10 martie, ultima zi in care am ajuns la emisiune. Mi se părea, pe atunci, ca stau de o eternitate între 4 pereți. Era perioada aia de început și de adaptare, când abia realizam cu ce se mănâncă izolarea asta și cum o poți resimți, când știi ca nu ai voie sa mergi nici măcar până la magazinul din colț, nu ai voie sa interacționezi cu nimeni din afara casei, ai sistemul imunitar la pământ și riști niște chestii grave, dacă nu stai potolită. Asta e viața de gravida in plină pandemie și astea sunt recomandările de acum, când se știu atât de puține, totuși, despre efectul pe care virusul îl poate avea asupra viitoarei mame și a copilului din burta ei. Atunci, la spital, a fost musai sa merg, pentru ca aveam programată morfologia de 32 de săptămâni.
.
Îmi scriu mamele speriate, uneori si bunicile, ingrijorate pentru fiicele lor însărcinate, și ma întreabă dacă e cazul sa mai continue acum, in toată nebunia asta, monitorizarea sarcinii.  Sunt oameni care mi-au spus: „păi ce, crezi, că te mai bagă cineva în seamă cu ecografiile tale? Oamenii mor, iar tu nu mai reziști fără să îți vezi copilul?”. De parcă merg să îl văd eu, nu să îl evalueze medicul.
.
Și pe rețelele de socializare am văzut gravide puse la zid, pentru că tocmai fuseseră la ecografie: „nu mai puteai amâna și tu controlul?” Nu, nu putea! Așa cum mi-a spus și medicul și cum am văzut ca se tot explica pe la televizor si prin presa: monitorizarea sarcinii nu este un moft, ci o necesitate! Raed Arafat a subliniat din nou, aseară, odată cu Ordonanța Militară 8: „Sunt afecțiuni care necesită continuarea tratamentului și astăzi, și în situația actuală, iar acestea nu vor fi afectate, precum: tratamentele oncologice, femeile gravide care necesită controale…”
.
În lipsa unei monitorizări corecte a sarcinii, poți să dai din lac in puț. Rămâi in casă să te protejezi de virus, după care afli ca ai, doamne fereste, probleme cu sarcina, pe care le-ai fi putut preveni sau depăși, dacă le-ai fi descoperit la timp.
.
Aici mă refer clar la situațiile în care ai unde să mergi la control, medicul te încurajează să vii, clinica la care îți monitorizezi sarcina este funcțională. Cumplită situația gravidelor care s-au trezit peste noapte fără medic, fără spital, fără altrenative, fără vreun cuvânt de spus. Dar când poți și ai unde să mergi, ești o norocoasă! Așa cum mă simt și eu, având în vedere tot ce citesc, ce văd și ce aud că li se întâmplă viitoarelor mame, în lumea asta care a luat-o razna de tot.
.
Îmi monitorizez sarcina la un spital privat, pe care nu am stat să îl aleg după cine știe ce principii, practic am mers după medicul meu, același care mi-a urmărit și primele două sarcini. Repet, sunt o norocoasă. În același timp, realizez că nu există garanții, nu știm ce va fi mâine. După cazul maternitații private din București închise brusc, moment în care numeroase mame cu contracte semnate și avansuri considerabile date au rămas să bată pe la uși străine, relizezi ca și treaba asta cu norocul e relativă în vremuri de pandemie. Crezi că e bine, dar brusc realizezi că lumea toata ți se poate dărâma într-o fracțiune de secundă. Ce chinuitoare poate fi nesiguranța asta pentru o viitoare mamă.  
.
Una peste alta, atât timp cât medicul meu mă cheamă la controale, cât pot și am unde să merg, voi continua monitorizarea obligatorie a sarcinii. Oricum sunt pe ultima sută de metri. Am fost la 5 controale mari și late până acum, incepand cu săptămâna 12 de sarcina, inclusiv cel de 32 de săptămâni, din plină pandemie. Mai am unul, la 36 de săptămâni, după care nașterea, când o vrea Dumnezeu, ca așa e cu naturalul.
.
Morfologia de 32 de săptămâni, deși a avut loc în pandemie, a fost un moment de bucurie pentru mine, neieșită din casă cum eram. S-a întâmplat pe 20 martie, cum vă spuneam, când încă se putea ieși din casă fără declarație, deci nu am avut nimic de completat, nu existau filtre de poliție, nu te întreba nimeni unde mergi și de ce.
.
Programarea mea era la ora 9, dar m-am trezit de la 5 sa mă spal pe par, sa ma coafez, sa ma machiez, zici ca mergeam la discoteca. Mi-am pus și tocuri, plus cea mai frumoasă cămașă din dulap, pe care știam că nu voi mai avea ocazia să o port. Niște chestii mici, care pentru mine au însemnat mult, pentru că acum efectiv mă agăț de orice bucurie și orice plăcere, oricât de mică.
.
Drumul până la spital a fost o încântare, am condus cât de încet am putut și la fiecare semafor am stat să analizez clădirile, puținii oameni care mai erau pe străzi, celelalte mașini, cerul, stâlpii, orașul pe care îl vedeam, dintr-o dată, cu alți ochi.
Odată ajunsă, am parcat, după care am mers direct la punctul de triaj epidemiologic, de la intarea în spital. Am început să am emoții, îmi era teamă să ies din mașină, să dau nas în nas cu alți oameni, teamă de triajul prin care aveam să trec.
.
Mergeam legănat, mai mult de la tocuri și mai puțin de la sarcină. Cred, oricum, că am n-am mai văzut pe nimeni pe tocuri în ziua respectivă și n-am mai simțit pe nimeni atât de parfumat ca mine. Cu cât ma apropiam de intrare, cu atât inima îmi bătea mai tare. Pe drumul dintre parcarea subterană și punctul de triaj, ma uitam speriată în stânga și în dreapta, timp în care mă gândeam ce poate face izolarea din om.
.
Am ajuns în fața unei persoane care purta mască și costum de protecție. M-a întrebat dacă am călătorit în străinătate în ultimele 3 săptămâni, am spus că nu, am și zambit un pic, mi-a mai ars de așa ceva. Apoi mi s-a luat temperatura, am spus la ce doctor merg și de ce, am primit o brățară și gata, ăsta a fost tot triajul.
.
În spital erau destui oameni, am încercat să stau departe de toți. Continua să îmi fie teamă și mi se părea atât de ciudat să văd persoane în costume de protecție, care îmi indicau drumul spre cabinetul unde trebuia să ajung. Mă simțeam descoperită și vulnerabilă, îmi venea să îmi pun pungă pe cap, de parcă asta m-ar fi protejat.
.
Am așteptat foarte puțin înainte să intru la medic, deși în mod normal așteptarea asta poate dura considerabil. Morfologia a decurs ca orice altă morfologie, mi-am văzut bebelușul, mi s-a confirmat că totul merge bine. Doctorul meu a fost cât se poate de calm, la fel tot personalul medical din jurul lui și, deși intrasem acolo tremurând, am ieșit mult mai liniștită.
-Mai aveți vreun sfat pentru mine? am întrebat la final
-Stați în casă, atât, mi-a răspuns, și fix asta fac de atunci, stau în casă.
.
Săptămâna viitoare merg la ultimul control din sarcină, cel de 36 de săptămâni. Sunt bucuroasă și înspăimântată în același timp la gândul că voi ieși iar din casă, după atâta timp. Am să ma interesez din nou care sunt protocoalele de naștere la ei, deși știu că în 2-3-4 săpămâni, când s-o hotărî copilul meu să vină pe lume, se pot schimba atâtea.
.
Revin cu un update aici. Între timp, am reușit să mă bucur din nou de lucrurile care ar fi trebuit să fie firești în această perioadă, gen câteva hăinuțe și jucării pentru bebeluș, pe care le-am comandat online. Am reînceput și amenajarea camerei micuței noastre, deși inițial renunțasem la idee, dar acum mă simt tare bine că am reluat-o.
.
Încerc să îmi imaginez că puiul meu vine pe lume în vremuri obișnuite, chiar dacă știu că nu-i așa. Bucuria unei noi vieți și a unui nou început rămâne, nu mi-o poate lua nimeni, niciun virus, nicio pandemie, nicio forță din lumea asta altfel în care trăim acum.

5 comentarii pe “Sunt gravidă în 8 luni și am ajuns la spital în plină pandemie

  1. Andreea spune:

    Bună Ruxandra!

    Ma numesc Andreea și mi-aș dori să știu numele doctorului tău, dacă se poate. Eu am născut în 2018 natural în UK, avem o fetiță de 2 ani și sunt însărcinată în 10 săptămâni. De 1 an planuim să ne reîntoarcem în țară dar din păcate am amânat mutarea din cauza pandemiei. Cu speranța că lucrurile se vor liniști și ne vom putea întoarce în țară până vine bebe, eu încerc sa ma interesez de doctori cu care să nasc. Locuind aici de 6 ani și neavând cunoștințe care au născut sunt extrem de panicata, nu știu încotro sa o iau. Multă sănătate și naștere ușoară!

    Mulțumesc! 😊

  2. Florentina spune:

    Și eu sunt însărcinată în 23 sapt și sincera sa fiu îmi era și frica sa îmi sun doctorul, dar citind articolul tău am și uitat de teama(teama amplificata și de vb celor din jur:pe vremea noastră nu se mai duceau femeile la eco și voi muriți dacă ratați un control)

  3. Anisoara spune:

    Sarcina usoara in continuare si nastere usoara iti doresc! Felicitari pentru tot ceea ce faci si tot ajutorul si sfaturile ce le dai viitoarelor mamici. Ma tot gandesc de fiecare data cand te citesc, cat de greu poate sa iti fie (sa va fie tuturor viitoarelor mamici) in perioada asta cu atat de multe „necunoscute”. Noi tocmai ce am sarbatorit ieri prima aniversare a bebelinei noastre si ii multumesc lui Dumnezeu ca nu a mai asteptat un an sa ne trimita minunea ptr ca nu stiu cum m-as fi descurcat acum…
    Putere multa iti doresc si sa fiti sanatoase amandoua!

  4. Florina spune:

    Ce frumoasa esti in verde, rezista, mai e putin, Ruxandra, gandeste-te cate ii vei povesti apoi cand va mai creste si cum veti sta ca fetele … 🙂 Sarbatori cu lumina sa avem si sa ne regasim sanatosi cu totii.
    P.s.: iar ti-am lasat ceva in spam, din greseala cred c-a intrat iar acolo, scrisesem pe adresa de contact, vezi tu despre ce e vorba…

  5. Cristina spune:

    Buna! Si eu sunt însărcinată in 27 de sapt, acum 3 sapt eram programata la consult joia, dar lunea a intrat acea ordonanță de urgentă in care anula toate consultatiile, marțea m-a sunat dr mea, chemându-ma de urgență la ea (sunt la a 3 sarcina, exact ca tine, dar din păcate sarcinile mele au fost toate cu risc si pline de interdicții, medicamentatie (care acum ci greu o gasesc) si mult repaus), ca nu stia cand si daca va putea sa ma mai vada in situatia de față. De fapt sunt la a 5 sarcina, din păcate primele 2 monitorizate de la început le-am pierdut, și ținând cont de faptul asta, de la 6 sapt nu am pierdut nici un consult sau analiza. Mi-am dorit foarte mult 3 copiii, dar dupa sarcina anterioara ne hotărâsem sa ne oprim, dar nu in totdeauna iese asa cum hotărăști, și după cum vezi Cel de Sus ne mai trimite 1 băiețel (mi-a dorit mult o fetita, dar voi fi „soacra cu trei nunori”, cum imi spun cei din jur) ! Suntem bucuroși de venirea lui, dar, sincer sunt înspăimântata, abia astept sa treaca următoarele 2 sapt sa merg sa imi vad puiuțul din nou, sa stiu ca toate sunt in regula si aștept cu sufletul la gura venirea lui. Iti doresc sarcina usoara in continuare, multă sănătate si sa trecem toți cu bine este aceasta perioada!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.