Nu te mai ia nimeni cu doi copii

divort, mama singura

Inca din copilarie, am vazut cum femeile divortate sunt puse la zid. Barbatii mai putin. Din partea lui e de asteptat sa isi refaca viata, in vreme ce pentru femeie, viata se opreste fix acolo, odata cu mariajul ratat si cu copiii ramasi povara pe umerii ei.

De fapt, nici nu e musai sa fie copii la mjloc. Femeile prinse in relatii care pur si simplu nu functioneaza vor auzi: “Ei si, crezi ca ai sa gasesti altul mai bun?” Daca ai mai facut si un copil, dar totusi te bate gandul de despartire: “Pai ce, crezi se mai baga altul sa iti creasca tie copilul?” Iar cand ai minimum doi, deja sansele sa iti fie bine dupa despartirea de tatal lor devin nule: “Nu te mai ia nimeni cu doi copii!”

Ei nu zau? Poate nu mai iau eu pe nimeni, poate nu-mi mai trebuie, poate eu si copiii suntem arhisuficienti. Existenta barbatului in viata ta nu este o conditie pentru a fi fericita sau implinita, nici inainte de copii, nici dupa. Nu se duce totul de rapa daca nu mai ai un barbat alaturi, tot asa cum nu ti se sterg cu buretele calitatile de mama, realizarile profesionale si orice alte lucruri care ti-au iesit de minune pana atunci. Exista viata si dupa divort. Si ai toate sansele sa fie una mai buna.

Sunt relatii care incep frumos, continua asa o vreme, dupa care situatia se schimba radical. Nu-i un capat de tara. Nu inseamna ca femeia nu a stiut sa isi tina barbatul acasa, ci pur si simplu ca celor doi nu le mai este bine impreuna. Cred ca e de preferat sa tragi urmatorul loz, cu increderea ca va fi cel castigator, decat sa te lasi convinsa ca asta ti-a fost norocul. Poti avea mult sau putin in ochii celorlalti, doar ca ei nu sunt importanti, conteaza cum vezi tu lucrurile. Si oricum situatia e mereu roz din afara, plus ca este extraordinar de simplu sa vorbesti daca nu esti implicat direct.

Am auzit ca barbatii pot gasi cat ai bate din palme una mai buna, mai tanara, mai frumoasa, in vreme ce femeile ar trebui sa se multumeasca cu omul de langa ele, sa fie recunoascatoare ca barbatul respectiv “le-a luat”. Titulatura de “doamna” e cea mai importanta, fericirea conteaza prea putin.

Eu cred ca atat timp cat iubim si ne dorim sa fim intr-o relatie, ar trebui sa luptam pentru ea cu toate fortele. Dar cand simti ca nu se mai poate, ca nu esti acolo unde iti doresti sa fii, e mult mai bine pentru toata lumea sa mergi mai departe. Si tu si el.

Nu-i o rusine sa divortezi de omul cu care ai impartit ani buni din viata, tot asa cum nu-i o rusine sa fii mama singura. Cu totii avem dreptul sa iubim si sa fim iubiti, sa visam la marea dragoste si sa o cautam pana o gasim. Nici loc de regrete nu e.

“Daca voiai sa te desparti de el, de ce ai mai facut copii?” Pentru ca nu stiam si nu voiam asta, am plecat la drum iubind si crezand ca imi va fi bine, am adus pe lume copii doriti, am luptat cu toate fortele pentru relatia si iubirea mea. Si daca totusi nu mi-a fost bine, cine esti tu sa imi judeci alegerile? Eu imi cresc copiii, nu mi-i cresti tu, eu raman singura toata viata, daca e sa raman, nu tu. Si atunci, de unde si de ce atata aratat cu degetul?

Copiii sunt si raman o binecuvantare, indiferent de ce se intampla cu relatia parintilor. Nu cred sa existe vreo mama singura pe lumea asta care sa isi priveasca puii drept un impediment in a construi o relatie cu un alt barbat. Mamele singure sunt femei minunate care nu pot fi iubite decat de barbati minunati.

Adevarul e ca unele relatii dureaza o viata, ceea ce e extraordinar. Eu pentru asta ma rog si ma lupt, spre asta tind. Dar alte relatii mor mai devreme sau mai tarziu si cred ca e mai bine asa decat sa continue intr-o stare de boala avansata, care chinuie pe toata lumea: pe cei doi, pe copii (acolo unde exista) si pe familiile lor.

E bine sa judecam mai putin si sa sprijinim mai mult. Conceptiile de pe vremea bunicii nu isi mai au locul. Daca nu ai nimic bun de spus, mergi mai departe in loc sa sucesti cutitul in rana. E cel mai sanatos lucru atunci cand auzi de o despartire si cea mai sanatoasa atitudine in general.

foto

Articole pe aceeasi tema

34 Comments

  • Raluca Badita
    15/08/2017 at 11:44 pm

    Am si eu in draft un articol cu cateva aberatii pe care le-am auzit dupa primul divort. Asa ceva…

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      16/08/2017 at 12:45 pm

      Da, Raluca, si eu am articolul asta in drafts de mai bine de jumatate de an. Ma bucur ca l-am pus cap la cap in sfarsit. Il astept cu interes pe al tau, care sigur vine cu o mare incarcatura emotionala, pt ca esti trecuta prin asta.

  • Ana
    17/08/2017 at 10:25 am

    Faza cu judecatul femeilor e ingrozitoare in orice aspect, femeile in general sunt judecate pentru orice fac sau nu fac in viata lor.. ai facut copil de ce numai unul? de ce doi? cum te-ai imbract? cum te-ai machiat/tuns.. este prea batrana.. prea tanara? prea inalta/scunda? sa nu mai zicem de celebrele grase… apoi daca mai si divorteaza ca vor sa le fie mai bine si lor si copiilor lor atunci e si mai mare dezastru.. in ochii altora bineinteles… nu-i treaba nimanui dar toti comenteaza si judeca de parca ei ar fi mai buni!!!

    • Alexandra
      17/08/2017 at 5:31 pm

      Cred că cel mai mult tot femeile bârfesc alte femei. Barbatii, după părerea mea se implica in bârfe atunci când există un interes sexual la mijloc. Altfel le pasa mai puțin ce fac femeile cata vreme nu-i afectează direct. Sunt un pic mai practici. Femeile insa barfesc dintr-o nevoie puternica de validare. Se compara cu alte femei și își confirmă bârfind că sunt superioare celor pe care le bârfesc. Cu cat o femeie este însă mai sigura pe ea cu atât va bârfi mai putin.

      • ruxandra
        Ruxandra Luca
        17/08/2017 at 8:26 pm

        Ce-i drept, in peste 90% din cazuri, am auzit aceste lucruri din gura femeilor.

      • Costy
        19/05/2019 at 1:11 pm

        Nu este adevărat.! Dacă ești cum trebuie, te ia și cu 3..!

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      17/08/2017 at 8:37 pm

      Da, cu totii avem de lucru la capitolul empatie.

  • Mihaela
    17/08/2017 at 11:12 am

    Eu sunt o mamă divorțată cu 2 copii,gemeni,fata și băiat,am auzit toate expresiile de mai sus!Ei și m-a luat cineva nu că aș fi căutat dar ne-am găsit unul pe celălalt,avem 3copii de 6ani,ne întreabă lumea de sunt tripleți,noi le zicem da,că doar nu e treaba lor să le explicăm altceva; și ne este bine!Eu le urez mult curaj tuturor femeilor și să-și urmeze sufletul mereu că o să fie bine!

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      17/08/2017 at 8:31 pm

      ce frumos ca v-ati gasit unul pe celalalt! Sa fiti fericiti mereu si omuletii sanatosi!

  • Alina
    17/08/2017 at 2:15 pm

    Idei bune de printat si pus la avizier in casele femeilor, ca sa-si aminteasca atunci cand le ia gandul si gura pe dinainte. Eu insami am un divort in urma, dar asta nu m-a impiedicat sa judec atunci cand “raul” meu a trecut…asadar inca lucrez la empatie…

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      17/08/2017 at 8:30 pm

      Da, cu totii avem de lucru la capitolul empatie. Si eu ma grabesc uneori sa trag concluzii si sa pun etichete. Important e sa realizam ca am gresit si sa construim o varianta mai buna a noastra. In fiecare zi.

  • catalina
    17/08/2017 at 6:14 pm

    Esti f. frumoasa si plina de calitati, radiezi pur si simplu la tv.Ti-am citit articolele postate.Eu sunt bona de ceva timp si am lasat particele din sufletul meu ptr. fiecare copil ingrijit.Stiu ca acesti copilasi ai tai iti pot umple viata vreme indelungata.Iar acesti copii noi veniti chiar sunt deosebiti.
    Iti doresc sa fii iubita si apreciata atat cat meriti si este de ajuns….

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      17/08/2017 at 8:26 pm

      Multumesc din suflet, Catalina! Tot binele din lume!

  • Mary
    18/08/2017 at 3:16 pm

    Eu cred asa:lumea ,de la inceputuri,a fost ,,construita” de barbati si e normal ca si-au facut regulile lor,care-i si avantajeaza. Cum femeia era o sclava,fara niciun fel de forta,un obiect de consum…sigur ca era greu sa traiasca singura,fara un barbat langa ea care s-o protejeze.Ce era bine era ca avea un statut bine stabilit:casa,gospodarie,copii,barbat( nu chiar in aceasta ordine).Dar,mai tarziu,cand preocuparile ei ,,s-au extins”…a facut fata din ce in ce mai greu si a cerut si niste drepturi.Drepturi pe care barbatii nu le-au dat de bunavoie.Dar astazi,cand femeile pot trai si fara asa-zisa protectie masculina,e firesc sa nu mai rabde chiar la infinit,oricat de multa empatie ar avea fata de cei apropiati.O femeie traieste bine merci si fara un El ,daca e cazul.Are si copii,are si tot ce-i trebuie,nici macar nu mai trebuie sa roage un barbat sa-i faca copii.In schimb,un barbat singur nu prea poate avea urmasi fara acceptul unei femei,pentru ca,deocamdata,chiar in eprubeta sa si creasca copiii nu se poate,e nevoie de un uter.Deci,cine roaga pe cine,la o adica?Asa ca…a inceput matriarhatul!

    • ANONIM
      19/08/2017 at 10:52 am

      Se vede ca esti foarte credincioasa!!!spui numai bazaconi!!!

    • Dorel
      07/05/2018 at 10:24 pm

      Ei, da, sigur. Inca de la inceputuri barbatii au facut regulile asa incat femeia scalva, biata de ea, sa se ocupe cu vanatul, cu aratul, cu taiatul copacilor, cu sapatul in mine, cu consstructiile, cu mersul pe mare, prin desert si munti, cu lupta cu dusmanii, etc. Ce sa spun, exploatare maxima!
      Tocmai ca femeia era fara nici un fel de forta si curaj si de orientare a fost lasata acasa sa se ocupe de chestiile usoare. A dat saraca in greu stand acasa. Of ,of!
      Astazi femeile pot trai si fara asa zisa protectie masculina tocmai pentru ca barbatii sunt cei ce au adus viata la stadiul actual de confort. Drepturile pe care femeile le au acum tot barbatii le-au dat. Femeile nu au castigat nimic in afara de mila si compatimirea celor ce le-au dat nas. Si recunostinta lor fata de barbati razbate in fiecare zi. In special din partea feministelor.
      O femeie traieste bine atata timp cat altcineva are grija de ea. Adica barbatul, copiii sau guvernul.
      Barbatii adevarati pe care ii cauta femeile acum si nu ii gasesc nu au disparut ,ci nu se mai afiseaza. Prefera sa isi vada de viata lor in singuratate decat sa se incurce cu orice femeie careia i se nazaresc pretentii.
      Singurii barbati de care femeile se plang fie sunt niste aia care le-au lasat singure si au plecat, fie fraiericii care abia se descurca singuri si care au luat teapa incurcandu-se cu ele.
      Orice barbat normal la cap, inainte sa faca copii, se gandeste daca are cu cine sa ii faca si unde sa ii creasca. Degeaba face rost de uter daca uterul fine la pachet cu o femeie de o calitate precara si degeaba ii face daca societatea in care urmeaza sa traiasca e iarasi de o calitate precara.
      Asa ca asteptati sa fiti rugate in continuare!
      Respect pentru cele ce isi vad de viata lor si se bazeaza pe propriile forte!

  • Lavi
    31/07/2018 at 10:22 am

    dupa divort mai sta treaba cum mai sta cu 1 2 copii…dar dupa vaduvie deja nu mai trebuie sa ridici ochii…de parca ai fii de piatra…

  • Marcel
    01/08/2018 at 1:12 am

    Misoginism feminin, o ură vădită în toată alocuţiunea., păcat că te numeşti femeie., una dintre tarele societăţii secolului acesta :nimeni nu-şi mai ştie locul şi menirea, sunt vehiculate idei, convingeri de natură egoistă, gen,, matriharhat, patriharhat când de fapt evul care nu s-a încheiat este şi stă sub semnul Iubirii şi nu al separării!!!

    • Georgia
      19/05/2019 at 11:46 pm

      vai de cea care e cu tine … o gandire de i***t…. si napoleon spunea ca toate femeile sunt c***e dar nu a luat in considerare ca mama si nevasta erau tot femei …

  • Melinda
    02/08/2018 at 11:36 am

    Foarte frumos articolul. Am trecut si eu printr-un divort, am si un baiat. Dupa divort am renascut, dupa spusele prietenilor am intinerit, ce-i drept asa ma si simt. Ma bucur de viata mai ceva ca in timpul casniciei.
    Recunosc ca si eu aveam temerea asta ca cine o sa se mai uite la mine, dupa divort si cu un copil, care barbat va fi capabil sa-mi iubeasca copilul stiind ca nu-i al lui. La inceput m-am temut cum va fi viata doar in doi dupa dupa o relatie de 12 ani, dar am realizat ca ii minunata, ca is puternica si daca ii sa-mi fie un barbat alaturi ii bine, daca nu si asa ma descurc.
    Ii multumesc lui Dumnezeu zi de zi ca totusi s-a gandit la mine si mi-a scos in cale un barbat minunat care ne iubeste pe amandoi si cu care baiatul meu se intelege de minune.

  • Paul
    03/09/2018 at 9:52 am

    Iata de ce exista milioane de copii fara tata in lumea asta, capriciile femeiesti bate le vina…Aia e

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      04/09/2018 at 7:56 pm

      Ai pus punctul pe “i”. Not!

    • BaLaura
      18/05/2019 at 3:42 pm

      Paul, stai jos, nota 2.

  • Lia
    28/11/2018 at 6:31 am

    Eu cunosc o femeie care asteapta pronuntarea divortului. Are 35 de ani, e aratoasa, are o fetita si un baiat si sotul a parasit-o pt ca nu mai era nici macar pe locul 3 in viata ei. Dar Dumnezeu i-a scos in cale un tip de 30 de ani, 1,85 m, blond, ochi albaștri, bun la pat, cu firmă, dispus sa investească material si emoțional in casa ei, pt copiii ei. O norocoasă. Nu contează că rămân alți doi copii, tot o fetita și un băiat, fetita aproape 5 ani, baietelul 1 an si aproape trei luni, fără tată. Unele sunt mai norocoase, mai înalte, mai bune la pat… Dar Dumnezeu mă va ajuta să îmi cresc copiii, durerea va trece și îl voi uita pe cel care mi-a fost soț (astept prima înfățișare in fata instanței pt ca dânsul nu s-a putut decide sa meargă in fata notarului… si avea lucruri mai importante de facut cu banii). Asta e, dragoste cu de-a sila nu se poate. Și nu e doar o vorbă banală. E ceea ce aș fi trăit eu, o vreme, daca nu descopeream idila. Continuarea idilei, pentru că l-am iertat si ne-am împăcat, el pentru copii, eu pentru copii si pentru IUBIREA MEA. Dar ei se iubesc prea mult pt a pune punct relației. Am ales un drum fără întoarcere și sunt sfâșiată. Oricum, nu e ca aș pierde ceva… nu a fost niciodată al meu, nu m-a iubit niciodată. Ea e o stâncă, si la propriu si la figurat. Eu sunt un fluture de molie cu aripi rănite.

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      28/11/2018 at 12:56 pm

      Tu esti o femeie puternica si vei fi bine. Nu te cunosc, Lia, dar sunt sigura ca asa esti, tot asa cum am invatat ca nimic nu e intamplator si ceea ce pare un capat de lume se poate transforma intr-unul dintre cele mai bune lucruri care ti s-au intamplat vreodata. Cel mai important este, spun eu, ca ai facut absolut tot ce a tinut de tine ca lucrurile sa mearga bine pentru relatia voastra. Din pacate, nu e de ajuns sa traga unul singur la caruta, ori sunteti amandoi, ori e degeaba. Iar tu ai tras atat cat s-a putut, asa mi se pare si aici nu ai ce regreta. Veti fi bine, repet, sunt sigura ca tu si copiii veti fi bine! Asa va doresc si asa va fi!

  • Lia
    02/12/2018 at 10:49 pm

    Multumesc Ruxandra pentru incurajari, pt vorbele frumoase. Am citit un alt articol in cate spuneai cum te-a laudat o prietena cat de bine te descurci cu doi copii. ” Esti minunata”. Atat doream; sa ma laude cineva. Sa aud ca sunt buna, frumoasa, harnica, o mama dedicata…nu stiu… orice minciunică. Dar nu m-a laudat nimeni. Iar acuma simt, cred, sunt convinsa ca unica mea calitate si totodata realizare sunt frumusețea cu ochi albaștri “ca ai lui tati” și mititelul meu inteligent si topit după mami. Mulțumesc.

  • Catalin Butmalai
    19/05/2019 at 12:36 am

    Probabil sunt mult mai putini barbatii care aleg sa-si creasca singuri copiii, dupa o casnicie esuata. Totusi , sunt destui. Si cred ,totusi, ca unei femei in aceasta situatie ii estemult mai greu decat unui barbat. Pe scurt, eu am trei copii, dar pe cei mici ii cresc singur de cativa ani. Sunt foarte inteligenti, nu ducem lipsa de nimic iar relatia noastra este cu totul speciala. In ce ma priveste pe mine, e putin mai complicat: uneori, seara, am invatat sa-mi descarc sufletul lacrimand cate putin. vreau chiar sa incepem un Vlog despre viata noastra de fiecare zi.

  • Emilia
    20/05/2019 at 3:08 pm

    Toata stima pentru articol, foarte bine punctat! Si eu fac parte din aceeasi categorie, mamica divortata, cu 2 minunati copii, si ghiciti ce…! Da, corect, viata merge inainte! 🙂

  • Bia
    20/05/2019 at 6:07 pm

    Buna, am dat intamplator de articolul asta si ma bucur ca exista femei curajoase care se expun si isi spun povestea. Asta ne da curaj noua, celor care nu suntem atat de hotarate sa luptam pentru noi. Pe scurt, am un copil mic, sunt casatorita dar nimeni nu stie de problemele mele din relatie, nu am spus nimanui faptul ca am ajuns cu sotul meu sa vorbim limbi diferite, suntem de pe planete diferite. Imi doresc sa ma despart, simt ca mi-a taiat aripile, ma sufoc, ma irosesc, ma intoxica zilnic. Cu toate astea, cand ma uit la copilul meu si ma gandesc ca ar putea sa traiasca departe de tatal lui, ma opresc din visat, inspir aer si rezist mai departe. Sotul meu nu e nici un om care sa fie rezonabil, daca ne-am desparti sunt sigura ca s-ar indeparta de copil si chiar s-ar razbuna pe mine prin el. In momentul de fata sper sa imi fac curaj sa-i spun macar mamei (desi vede si ea) ca sunt intr-o situatie disperata si nu tiu ce sa fac. Multumesc pentru articol si Succes pe mai departe

  • Raluca Anghel
    20/05/2019 at 7:55 pm

    O Doamne, si eu am un articol din asta in draft :)) dar da, pe langa toata nebunia cu divortul, tare de tot a durut atitudinea oamenilor, de la “vai de tine ce-ai patit”, pana la evitat cu totul, ca poate se ia
    Ideea e ca dupa ce trec toate astea, viata devine mult mai buna. La mine asa a fost.

  • Rox
    30/05/2019 at 4:24 pm

    Caut….. si tot caut articole despre mame divorțate, despre viața de după divorț, despre împăcarea cu fostul soț după divorț, încerc să mă obișniuesc cu statutul de viitoare mamă singură., încerc să mă regăsesc pe undeva. După o relație de aproape 19 ani si 13 de căsătorie sunt în pragul divorțului, divorț care vine după un chin de vreo 3 ani. Anul trecut a plecat de acasă pentru o femeie cu 10 ani mai tânără, a băgat divorț la tribunal……….după nici 3 săptămâni a început să mă caute iar, am avut o relație pe furiș timp de o lună, în a doua zi de Crăciun mi a spus că vrea să se întoarcă acasă că viața lui este lângă noi…dar să-i dau timp, promisiuni câte în lună și în stele, între timp am rămas însarcinată cu cel de al 3 lea copil, s-a întors acasă, și-a retras divorțul, am fost cel mai fericit om, la nici două luni îmi spune că vrea să divorțăm, că el nu mai poate fii cu mine, că o vrea pe ea …doar că ea nu l mai vrea pentru că m a lăsat însărcinată, așa mă minte el. Dimineața mi a spus că mă iubește iar la 3 ore aflam că vrea să divorțăm, i-am prins împreună.Nu vreți să știți ce șoc am avut, sunt însărcinată în 5 luni, cei doi băieți abia așteaptă să sosească surioara, între timp tati a pregătit toate actele pentru a merge la notar să divorțăm, nu mi revin din șoc, nu știu cum o sa fie viața mea de acum încolo, nu înțeleg de ce s-a întors dacă o vrea tot pe ea. Mi a spus că a greșit, că nu trebuia să se întoarcă, ca era gelos că mi-aș putea găsi pe altcineva deși nu i-am oferit motive, că și-a bătut joc de mine, bla, bla, bla. În nici 3 luni viața mea a trecut de la agonie la extaz, a trecut de la” vreau sa îmbătrânim împreună” la “nu intelegi ca nu te mai vreau”. Copiii au trecut printr-un soc atunci cand el a plecat de acasa, nu stiu ce le voi spune acum, ma consolez cu gandul ca cea mica le va distrage atentia de la faptul ca tatal lor nu o sa mai doarma acasa. El nu vrea sa le mai spunem copiilor nimic de divort, sa lasam lucrurile sa decurga de la sine, el va veni zi de zi la copii, cel putin asa spune acum. Sunt bulversata total, nu ma pot focusa pe nimic, nici la job, nici acasa cu un om care nu ma intreaba cum ma simt sau daca am nevoie de ceva, ii port copilul in pantec, copil pe care spune ca l iubeste si ca i a schimbat viata. Da, imi este greu sa accept ca voi divorta mai ales dupa toate promisiunile lui si dupa ce imi facusem iluzii, dupa ce l am vazut cat de fericit era ca vom mai avea un copil, da sunt intr-o continua stare de soc, nu mai stiu cine sunt…….

    • Angie
      02/06/2019 at 12:41 am

      Draga de tine!! Nu te lasa coplesita. E o etapa in viata ta peste care vei trece. El poate e bulversat acum, dar asta nu -i da dreptul sa te raneasca atat de tare. Si daca chiar te/ va iubea.. incerca sa Va tina la distanta de tot circul asta. Nu deveni “rezerva” lui . Acum fiind insarcinata e sigur ca nu vei intra intr-o relatie. Egoist! Sunt atatea femie care isi cresc copii singure, plus ca ai cu siguranta si familia care te poate ajuta. Daca ramai cu el de unde stii ca nu se va “indragosti” din nou peste 2-3 ani ?? Vrei sa stai intr o frica si banuiala toata viata ta sau vrei sa traiesti linistit? In toata nebunia asta.. daca te opresti pt un minut vei auzi ce instinctul iti spune… iti doresc sa ge regasesti indiferent ce decizie vei lua..

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.