Vin de la supermarket. Am fost cu amandoi dupa mine: Aris de 1 an, somnoros si miorlait, Albert de 7 ani, cu gandul numai la inghetata si seturi Lego. De ce sa mint, daca nu era cel mare, nu stiu cum m-as fi descurcat. Da, mi-a tot cerut sa ii iau una, alta, dar m-a si ajutat cand a fost cazul: a pus in cos ce l-am rugat sa puna, a cantarit parte din fructele si legumele luate si a stat cu ochii pe micut, cat am bifat eu ce mai ramasese pe lista de cumparaturi.
Cum, necum, printre reprize de miorlaieli, transpirat ca la sauna, alergat dupa Aris peste tot, convins Albert ca nu vom cumpara niciun set Lego (dar cedat la niste inghetata cu mango), reusim sa umplem carutul cu de toate. Alegem o casa prioritara, ne asezam la rand. Inaintea noastra, era o doamna cu doi copii mari. Adolescenti, de fapt, deci nu aveau intocmai nevoie de prioritate. N-am cerut sa ma lase in fata cu micutul de 1 an (care deja se zbatea in bratele mele si avea ochii plini de lacrimi), nu s-au oferit nici ei sa-mi dea locul.
Ca o paranteza, in mod normal, nici n-as avea pretentii, doar ca supermarketul asta era singurul loc in care fusesem vreodata si in care notiunea de casa prioritara chiar insemna ceva. Singurul loc in care casierita ma poftea mereu in fata cand ma vedea cu asta mic in brate sau, inainte, cand aveam ditamai burtica cu puiul de om inauntru. Singurul loc unde vociferarile si privirile dezaprobatoare ale celorlalti clienti nu erau bagate in seama, unde erai tratata conform prioritatii pe care o aveai. Nu doar eu, toate gravidutele si mamele cu copii mici. Asta e ceva normal, doar ca ti se pare un lucru mare, ca in nicun alt loc nu se mai procedeaza la fel.
Stiti ce zic? In general, cum vede o gravida sau o mama cu un bebelus la casa prioritara, casierita baga nasul in pamant, agentul de paza se face ca ploua, „domnii” din fata ta, uneori si „doamnele”, strang randurile si tu stai si astepti pana ti se acreste. Sau pana ti se face rau din motiv de sarcina avansata, ori pana cedezi, ca bebelusul este efectiv prea agitat sa mai poata astepta atat.
Ma rog, aici, in hipermarketul de care va zic, era altfel. Prioritatea era prioritate, personalul de la casele speciale amabil si foarte bine instruit, tu te simteai respectata si reveneai cu drag. De data asta a fost altfel.
Asa ca astept. Sunt calma, alta varianta n-am. Aris, in schimb, e din ce in ce mai agitat. Albert incearca sa il binedispuna cu obisnuitele lui scalambaieli. Nu reuseste. In spatele nostru, o doamna singura, care se asezase intre timp la rand, incepe sa isi dea ochii peste cap. Ce-o fi zis: „Of, si astia cu copiii lor, de ce nu i-or fi lasand acasa?” Oho, dar cum i-as mai lasa. Doar ca nu am cu cine. Ghinion!
Albert se ofera sa il mai plimbe pe micut prin preajma casei de marcat, cat pun eu produsele pe banda. Ii multumesc lui Dumnezeu in gand ca am asa inger de copil, grijuliu cu frate-su mic. Cum si-a mai dat silinta sa-l tina ocupat frumos pe bebelus! Dragul de el!
Reusesc sa pun toate produsele pe banda, doamna de la casa incepe sa mi le scaneze. La un moment, dat aud tipete. Ma intorc speriata: Aris se dadea cu fundul de pamant si zbiera pentru ca Albert ii luase cosul din manute, de teama sa nu se loveasca cu el. Ii spun doamnei de la casa si agentului de paza (care ma masura din priviri ca pe ultimul infractor) ca revin in 3 secunde, merg sa salvez situatia, timp in care ea poate continua cu scanatul produselor.
Primesc priviri pline de repros. Nu stiu cum am mai avut timp sa le observ. Aud si oameni oftand prin spate. Asa sunt eu, sensibila, vad lucrurile astea si ma afecteaza maxim.
Dau fuga sa il iau pe cel mic in brate si pe cel mare de mana si revin la casa. Intre timp, se adunase un munte de produse scanate. Ii dau drumul lui Albert de mana, dar pe cel mic tot trebuie sa il tin in brate. Mi-e foarte greu spre imposibil sa indes cu o mana laptele, cartofii, bananele, painea si restul cumparaturilor in plasa, cat Aris se mai si zbate. Ma uit la casierita, rugatoare. Nimic.
„Ma puteti ajuta, va rog?” Nu imi raspunde, dar incepe sa le puna in plasa fara tragere de inima. Le indeasa la nimereala. Agentul de paza sta. Se uita. Admira privelistea. Imi dau seama ca lucrurile nu vor merge asa. Il las pe asta mic din brate, tot in grija lui Albert, si incep sa pun si eu cumparaturile in plasa. Imi amintesc, brusc, ca am uitat sa iau un bax de apa. Acasa nu mai aveam nicio sticla, era absolut necesar sa cumparam.
„Vai, am uitat de apa. Va rog mult, puteti ruga un coleg sa imi aduca un bax? Nu mai sta asta mic, vedeti, n-am cum sa ma intorc si sa car si copilul si apa. M-ati ajuta mult.”
„Nu pot.”
„A, nu?”
„Nu intra in atributiile noastre, imi pare rau.”
Ma vede dezamagita. Nu nervoasa, doar trista, foarte trista. Cred ca i se face mila de mine, asa ca il intreaba pe colegul de la paza.
„Putem chema pe cineva sa ii aduca un bax de apa?”
„Nu este treburile noastre asa ceva”, vine raspunsul prompt.
„Deci nu…” mai spun eu cu jumatate de gura.
N-are timp sa imi raspunda, era prea ocupata sa strige la Albert ca, micutul, depasise putin cu cosul de cumparaturi perimetrul casei de marcat, in incercarea de a-l distra pe frate-su.
„Adu cosul aici, unde pleci cu el?”
„Doamna, nu dispare nicaieri cu cosul dumneavoastra, o asigur eu, doar se joaca putin, am grija sa il las la loc inainte sa plecam.
„Pai, da, ca astia tot pe mine ma ia dupa aia”. Imi spune ea.
Nu mai zic de reactiile celorlalti de la rand, care deja isi pierdusera toata rabdarea ca stau atat dupa noi. Niciunul nu avea copii in brate sau in burta, dar asta conta mai putin.
Terminam cu scanatul, cu indesatul in sacose. Platesc. Plecam, in sfarsit. Fara baxul de apa. Pe asta l-am luat din alta parte, am oprit din nou, am parcat, am stat la alt rand, etc.
Nu intra in atributiile lor sa ajute o mama cu doi copii dupa ea, o clienta, pana la urma, careia ii era imposibil sa se intoarca dupa produs. Adica nu-i platea nimeni sa fie oameni si atunci care mai era sensul?
„Omenia nu intra in atributiile noastre!” Asa trebuia sa scrie. Mare, la intrarea in magazin. Sa nu care cumva sa avem asteptari. Macar stim o treaba.
Va mai spun ca, in urma cu vreo luna, intr-un alt supermarket, eram doar cu Albert si mi s-a intamplat sa descopar la casa ca nu mai am bani pe card. Cash, nici atat. Dupa ce imi scanasera toate produsele si mi le asezasera in plase. Suma nu era mare, 50 lei, dar eu nu aveam de unde sa scot banii astia pe moment. Stiti ce s-a intamplat? A sarit imediat domnul de la paza, a scos 50 de lei si mi-a platit cumparaturile.
„Vai, nu, va rog, nu se poate asa ceva.” Caaat de prost ma simteam.
„Doamna, eu va rog. Mergeti linistita. Doar stiu ca veniti mereu aici cu copiii. Nu mi-e teama ca nu va mai intoarceti.”
Atat a insistat, pana cand am plecat cu tot cu produse. M-am inotrs cat de repede am putut cu banii datorati. Imi venea sa-l rasplatesc cumva, doar ca n-aveam cum si nici el n-ar fi acceptat.
Asa, ca o concluzie, unde oare credeti ca imi voi face de acum cumparaturile?
Cred ca si voi ati patit-o de n ori si aveti sumedenie de povesti similare.
Da, nu e ok ce s-a intamplat acolo, insa mai ales ca ai doi copii cred ca e bine sa te organizezi putin si sa elimini riscul de a te intalni cu asemenea situatii. La cumparaturi e bine sa pleci cu cineva, pentru tine si pentru siguranta copiilor, mai ales ca unul e atat de mic. In plus, sunt oameni care nu inteleg contextul tau asa cum poate nici nu tu il intelegi pe al altora. Eu am un singur copil, insa nu am pretentia ca cei din jurul meu sa inteleaga mereu asta. Am stat la multe cozi gravida, am stat la multe cozi si cu copilul in brate, fara ca cineva sa imi spuna ca pot trece in fata. Si inca ceva, nu poti avea pretentii intr-o cultura unde nici nu esti incurajata sa fii mama sa te si ajute cineva sa iei un bax de apa uitat. Nu vreau sa iau apararea casierei in sens gresit, insa au foarte multe responsabilitati si unele politici de securitate le indica clar sa nu puna ele produsele in sacosele clientilor, suna a tampenie, dar este o realitate. Au fost casiere data afara pentru asta. Si la cate responsabilitati are, chiar nu e treaba ei sa iti faca rost de un produs uitat, decat daca in sufletul ei este un izvor imens de generozitate umana. Lucrurile e bine sa porneasca de la noi, daca nu te simti pregatita sa faci ceva cu copiii in brate, mai bine nu faci, nu te astepta ca cineva sa te ajute, asa cum poate si tu ai trecut de multe ori prin alte situatii si nu ai intins o mana, nu ca nu esti un om bun, ci pur si simplu nu ai simtit sa faci acel lucru. Ca femeie si mama te inteleg, te-ai simtit privita aiurea si ai suferit, insa tocmai pentru ca esti mama trebuie sa iti ascuti un pic simtul realitatii…. trist, dar adevarat.
Repet, gravidele, mamele cu copii mici si persoanele cu dizabilitati au DREPTUL la prioritate la casele speciale. Fie ca celorlalti le place sau nu, fie ca inteleg sau nu situatia, sunt nevoiti sa respecte regulile si sa acorde prioritate categoriilor vizate. Nu ai niciun motiv sa stai la coada, daca ai dreptul sa treci in fata. Nimeni nu iti poate nega prioritatea. Asta e in teorie. Ar fi ideal sa se intample si in practica. Asta era si ideea, am vrut sa trag un semnal de alarma.
Partea cu „izvorul imens de generozitate” mi se pare exagerata. Cred ca niciun superior nu i-ar fi reprosat respectivei casierite ca a ajutat un client. Nu o mama cu doi copii, un client. In orice caz, eu nu am emis o pretentie, am pus o intrebare. Atat. Mi s-a spus ca nu se poate, am mers mai departe.
Eram perfect pregatita sa fac fata situatei. Cred e foarte clar ca ajutorul ar fi fost binevenit, dar nu indispensabil. Drept dovada, m-am descurcat si fara el. Nu asta era ideea. Ci ca, printre altele, a incetat sa ne mai pese de cei din jur si ne gandim doar la noi. NU e cea mai buna atitudine.
Daca erai perfect pregatita sa faci fata situatiei, nu scriai acest articol. Repet, iti inteleg durerea din acel moment si ca ai simtit ca nu mai faci fata cu cei doi copii sa te duci sa mai iei ceva de pe raft, dar -inca o data – cred ca e mai bine sa ne inarmam mai cu simtul realitatii, decat sa emitem mesaje disperate ca oamenii nu mai stiu sa se uite in jur. O sa devenim cu adevarat oameni cand ne va pasa cu adevarat de noi insine, momentan uita-te in jur in orasul asta, ti se pare ca avem grija de noi la cat poluam totul in jur si fizic si psihic, doar atat…. pentu ca ai lucrat in televiziune cred ca partea cu poluare psihica o intelegi foarte bine. De asta natia asta nu poate fi generoasa, pentru ca nu stie inca sa fie generoasa cu ea insasi.
Daca ai ramas cu impresia ca am scris articolul pentru ca nu eram pregatita sa fac fata la tot ce implica o sesiune de cumparaturi cu copiii, atunci, cu siguranta, nu ai inteles nimic din aceasta postare. E regretabil.
Sunt de acord cu Ruxandra. Si eu am trecut prin asta si inteleg perfect ce vrea sa zica! Felicitari Ruxandra pt articol si pt atitudine!
Multumesc mult! Ma bucur ca ai inteles ceea ce am vrut sa transmit prin acest articol.
Eu sunt in luna a 7a de sarcina,am un burtoi gigant dar nu m-a lasat nimeni niciodata in fata,dimpotriva,trebuie de multe ori sa imi tin mainile in asa fel incat sa imi apar burta pentru ca primesc coate de la oamenii ce se grabesc sa fie mai in fata.Asa ca eu spun mereu,prefer sa fiu surprinsa de oameni decat dezamagita,de asta nu ma astept la nimic de la nimeni…
Am simtit de foarte multe ori ce ai simtit in aceasta situatie si din pacate din ce in ce mai des in ultima perioada! Oammenii nu mai au omenie, nu mai simt bucuria simpla de a ajuta pe cineva care are nevoie … Toata lumea e asa prinsă probleme personale incat cred ca nu le mai pasa. Intr-o grabă continuă dupa nu stiu ce am uitat sa mai fim oameni… F trist.
da, bucuria simpla de a-i ajuta pe altii. 🙂
Cunosc sentimentul avand 2 copii mici de 1 si 4 ani. Dar n-am știut până acum ca există casa de marcat prioritară. La noi nu există spirit civic.
da, exista astfel de case de marcat prioritare, in mai toate hipermarketurile. Si sunt marcate corespunzator.
Ai perfecta dreptate, asa ar trebui sa scrie cu litere mari : OMENIA NU INTRA IN ATRIBUTIILE NOASTRE! Si din pacate asa se comporta marea majoritate a oamenilor. Noi am patit o grav la spital, la Victor Babes. Sotul meu se simtea rau si am ajuns de urgenta la spital. Dupa lungi asteptari, au vrut sa-i ia sange pt analize si asistenta care era total nepriceputa , nu reusea, nu gasea vena. Dupa ce l- a chinuit ceva timp, fara a reusi, i s a facut si mai rau si il auzeam prin usa cum o ruga frumos sa ii dea un pic de apa. Doamne, ma cutremur si acum de raspunsul ei : Nu avem apa si nici pahare!!! Nu va imaginati cu cata rautate si raceala in glas! Sigur ca am intrat peste ei si i am dat sotului apa dar imi pare rau ca nu am intrebat-o ce as fi vrut: OARE NU ESTI UMANA? AI AUZIT DE OMENIE? Foarte trist!
Povestile din spitale sunt si mai multe. Si mai triste. Imi pare rau ca si voi aveti una.
E trist, intr-adevar, ca le lipsește omenia. Însă apa la bax se poate cumpăra si fara sa tii atâția oameni să aștepte în spatele tau la coada, cumpărături mai mici se pot face si la magazinele situate în apropierea casei, cu mai puțin efort chiar decât intr-un supermarket, bebele poate fi ținut foarte elegant intr-un marsupiu si se evita astfel situatii ca cea descrisă de tine. Dacă erai în căutare de solutii, sper ca te-am ajutat să le găsești. Dacă doar te plângeai… nu o mai face degeaba.
Un copil la varsta de 1 an cantareste cel putin 9 kg, greutatea maxima admisa, inainte de a judeca gandeste, cerceteaza..
Al meu are 13. Am un sistem de purtare, insa orele intregi in care am fost plecata cu amandoi pt a rezolva una, alta, nu mi-ar fi permis sa il port. Am preferat caruciorul, pe care il folosesc cu succes si pe post de suport pt bagaje.
Cat despre faptul ca ma plang, cred ca oricine mi-a citit vreodata postarile stie ca e complet neadevarat.
Iar apa ar fi ajuns, daca era posibil sa mi-o aduca un coleg chemat prin telefon, inainte ca doamna de la casa sa termine de scanat produsele. Asta ca sa raspund pana la capat celor de mai sus, desi am mai raspuns acestor lucruri in multe alte locuri.
Eu, mama a unui baietel de 6 luni am fost in Kaufland sa fac piata bineinteles cu copilul in carucior.Dupa cum stim este imposibil sa impingem carutul copilului si carutul cu alimente, asa ca am luat o sacosica si mi-am targuit linistita ce aveam nevoie.Am ajuns la casele de marcat, cozile se intindeau pana la raioanele cu produse, copilului i se facuse foame, asa ca m-am asezat la casa prioritara.Nimeni nu sesiza ca este la rand o mamica cu un bebelus asa ca mi-am facut simtita prezenta.Am intrat in fata celor care stateau cu carucioarele pline ochi, si le-am cerut voie sa imi cedeze locul deoarece aceea este casa prioritara.Nimeni nu a comentat nimic iar de aici inainte imi revendic singura dreptul si nu mai astept la altii sa sesizeze.
Eram la o banca cu fetita de un an jumate in brate. La coada. Voiam sa platesc o factura la lumina. Aveau si automat, dar automatul nu da rest iar eu aveam bani mari. La rand in fata mea vreo 3 persoane. Copilul deja se agita. In fata mea o batrana care imi propune sa cer casierei sa-mi schimbe banii pentru a putea plati la automat. M-am enervat si am plecat la o alta banca. Ce sens avea sa ma lasi sa-mi schimb banii?! Nu era mai normal sa ma lasi sa platesc, daca tot voiai sa-mi faci un bine?! Restul clientilor s-au facut ca nu vad nimic. Asta e Romania.
Mie mi s-a întâmplat sa stau 40 min la casa, in condițiile in care aveam doar 2 pers in fata si eu cu bebe mic de câteva luni care urla de foame. Problema era ca cei din conducere „cică” au pus o persoana începătoare la casa prioritară si care abia se mișca si era si fără supraveghetor, deci singura si neajutorată…. Si asta intr-un hipermarket renumit…. Ce sa mai zic….. După ce am reușit sa scap, am plecat intr-un suflet sa fac reclamație la personalul de la informații. Aceștia au dat din umeri ca nu au habar ca la casa prioritară e o începătoare si singura pe deasupra….
da, proasta gestionare a situatiei de catre reprezentantii magazinului.
Dragii mei,
Am primit neasteptat de multe reactii pe marginea acestui articol, intr-un timp foarte scurt. Vreau sa va multumesc, in primul rand, ca v-ati luat din timpul vostru sa il cititi, sa il distribuiti sau sa va exprimati punctul de vedere privind cele scrise de mine. Am sa incerc sa raspund la cat mai multe comentarii, indiferent de natura lor: si celor de aici, si sutelor care s-au strans pe Facebook. E foarte posibil sa nu reusesc, dar imi voi da toata silinta, in limita in care maimutelele vesele ma vor lasa sa respir. 🙂
Scriu, pentru inceput, ceva universal valabil: mi-ar placea sa ne putem exprima punctul de vedere intr-un mod civilizat, fara jigniri si fara a pierde din vedere mesajul articolului.
Mi s-a spus in multe feluri. Unele mamici m-au considerat „mironosita”, altele „plina de figuri”, mi s-a spus ca am scris postarea pentru bani (?), am fost intrebata de ce nu imi las copiii acasa sau de ce nu imi angajez o bona, de ce vreau mila, de ce am scris acest articol cand puteam sa ma concentrez pe alte lucruri frumoase, de ce nu sunt empatica, de ce nu dau ceva inainte sa cer si multe, multe altele. Puncte de vedere. Daca ar fi exprimate intr-un mod care sa nu ma jigneasca si prin care sa nu va jigniti intre voi, ar fi minunat. Multumesc!
Pe bune??? De ce nu iti angajezi bona??? Of of in ce lume traim…
Asa e toate am intampinat si vom mai intampina probleme…va spun si eu 2 povesti scurte…dar triste…Cand eram in 8 luni gravida m-am dus sa iau niste fructe si cand sa cer ce doresc apar doua doamne cochete…fff cochete, erau mama si fiica. Cea in varsta se pune in fata mea si cealalta…care inca nici nu avea burtica si era si pe tocuri…zice … EU AM PRIORITATE SUNT GRAVIDA!!!!. Eram prea agitata de la caldura si nu i-am zis nimic…desi eu aveam vreo 87 kg…cu burtica foarte vizibila :)). Alta data eram in RATB….offf ce de povesti triste ar fii in RATB, dar ma rezum la una….eram in tramvai…aglomeratie…eram cu sotul si i-am zis cand ne-am apropiat de Obor…stai tu pe o parte si eu pe o parte poate prindem 1 loc. Si cine era in dreptul lui s-a ridicat, el m-a chemat, insa o doamna l-a dat intr-o parte si s-a pus pe scaun boscorodind. Am fost fff dezamagita si fiindu-mi si rau…am incercat sa-i explic ca nu ma simt bine si ca n-as vrea sa cobor ca sa-mi revin si sa o iau de la capat cu alt tramvai….Raspuns : si eu am fost insarcinata si nu am cerut locul nimanui. Au mai urmat cateva replici intre noi…fara succes. In fine doamna ca doamna, dar mai erau si alte persoane in jur….TOTI SE UITAU CONCENTRATI PE GEAM….asa ca pana la urma am coborat…si am luat un taxi…E trist ce se intampla…dar inca mai sper…ca intr-o buna zi ne vom respecta si ajuta…
Pe noi nu ne opreste nimeni sa respectam si sa ajutam. Poate ii inspiram si pe ceilalti 🙂
Am lasat Romania cu mare tristete, nu pt ca nu imi placea sau pt ca m-am plictisit. Pur si simplu am fost nevoita. In Canada, unde m-am si stabilit, m-a uimit foarte tare faptul ca la aproape toate supermarketurile si nu numai, este un om la fiecare casa care pune in sacosi cumparaturile. Iar acolo unde nu este, te ajuta casierita si ti le pune direct. Asta e unul din multele lucruri care chiar mi-au placut, printre care si amabilitatea oamenilor, bineinteles. O tara care e locuita in mare parte din emigranti din toate colturile lumii, dar e o tara civilizata unde lumea chiar se respecta, unde toti te intreaba mai intai de toate cum iti merge. Eu zic ca s-ar putea si la noi, dar.. nu stiu cand si in ce conditii..
Ce ziceti de asta? Femeie gravida cu burta pana in gat….la casa prioritara pentru gravide,mamici cu copii si persoane cu dezabilitati…plin de gravizi sau invalizi=)) unii cu bere, altii cu cumparaturile pentru 3 ani, eu cu un corn si o sticluta de lapte…imi venea sa lesin de foame si stateam dupa domnii…asa nervi am avut ca am inceput sa bolborosesc ca o baba nemultumita despre cat de handicapati sunt unii si cum altii sunt gravizi de la bere….nimeni nu a zis nimic…am stat jumatate de ora la coada…daca nu stateam, ma intorceam la servici cu burta goala si sigur ma lua salvarea in scurt timp! Nesimtiti….si care se simt, se prefac ca au si ei o treaba importanta si e musai sa fie primii! Si multe alte intamplari….de genul: cat de rau mi-a fost pe autobuz nu am stat jos niciodata pentru ca eu mergeam la servici cand era aglomeratie si nu se simtea nimeni sa ma lase sa stau jos, nu mai zic la posta sau la banca….acolo de ziceai ceva iti sareau toti in cap ca de ce nu stai acasa daca esti gravida, sau de ce iau copilul cu mine…ca sa ma pun in fata?….si in zilele astea cand mai am treaba la posta pur si simplu imi instalez loc de joaca la copil acolo ca nu are rost sa cer sa.ma lase in fata ca totu oamenii sunt pe dos in posta=)))
Atata timp cat personalul supermarketului nu e bine instruit si nu are grija sa fie respectata prioritatea, vorbele tale au ramas fara ecou. Celorlalti le pasa prea putin de respectarea unor reguli pe care nu le cunosteau sau pe care nu dadeau 2 bani. Pt ca nu era nimeni sa se asigure de respectarea lor. Ce sa mai spun de restul experientelor tale. Povesti triste. Iti doresc ca de acum, macar, sa ai parte de cat mai multi oameni frumosi in jur.
Nu este vina nimanui ca iti este greu, ca uneori esti depasita de situatie, ca nu ai cu cine lasa copiii acasa etc.
Da. Ar fi putut sa te ajute dar nu poti avea pretentii din astea de la oamenii din jurul tau. Fiecare face cum considera si fiecare se descurca cum poate. Asa e cand ai asteprari mari, ai dezamagiri mari! Din punctul meu de vedere oamenii si-au facut treaba dar tu faci o drama din faptul ca nu ai fost tratata preferential.
Pot avea pretentii la prioritate atunci cand mi se cuvine. E dreptul meu. La omenie nu pot avea pretentii. Mi-ar placea, totusi, sa o intalnesc des, peste tot. In gesturi mici, frumoase si dezinteresate.
Eu inteleg ca ai primit lucrul la care aveai dreptul: loc la casa prioritara, deci comentariul tau de mai sus e de neinteles.
Faptul ca era o doamna cu copii adolescenti in fata nu inseamna ca ti-a fost incalcat dreptul, pentru ca acea casa e pt familii cu copii. Din moment ce nu se specifica varsta limita a copiilor, inseamna ca functioneaza pt orice familie cu copii sub 18 ani. Daca tu vrei sa faci un ranking de prioritate, asta e altceva. Poate ca ar trebui implementat si asa vom ajunge la alte discutii:eu de exemplu sunt insarcinata in luna a 8-a si am un copil de 1 an. Asta inseamna ca ar trebui sa am prioritate fata de tine? Sau sarcina e considerata „sub” un copil nascut si atunci tu cu 2 copii ai prioritate? Si daca e cineva cu 2 copii sub 3 ani, deci nu au posibilitatea sa ceara celui mare sa mai ajute, atunci ar avea prioritate in fata cui? Am dat aceste exemple ca sa realizezi cat de absurde sunt pretentiile de a gasi o prioritate in prioritate.
(Daca totusi era o casa doar pt femei gravide, atunci fa abstractie de paragraful de mai sus, dar te-as ruga sa imi spui ce market e asta. Eu am vazut doar case pt familii, deci orice persoana cu cel putin un copil sub 18 ani se incadreaza aici)
Restul mi se par cerinte care nu tin de drepturi (vezi ce scriam mai sus), ba chiar una care mi se pare de-a dreptul deplasata si lipsita de respect fata de toti ceilalti. Pt ca cineva sa mearga cineva sa iti aduca un bax de apa inseamna ca erau sanse mari ca cei din spate sa astepte (nu poti sa stii tu sigur ca persoana respectiva venea pana se terminau de scanat toate lucrurile), ca persoana respectiva sa isi lase postul liber (da, un paznic are un rol bine definit acolo si nu sta de pomana, chiar se uita dupa oameni care intra cu produse care ar putea fi si inauntru etc si sa crezi ca rolul asta e asa inutil incat poate face altceva e o minimizare si un snobism din partea ta.
Pe de alta parte jobul lui nu ii permite cu siguranta o autonomie in care sa poata lua el decizia de a pleca sau a face ceva in afara job description-ului. Si e normal asa, aceasta autonomie se acorda de la un nivel in sus. Sunt sigura ca esti familiara cu ideea asta din orice loc de munca ai/ai avut).
Legat de faptul ca vanzatoarea nu punea produsele in sacose, asta e ceva ce nu am inteles niciodata atunci cand dau peste marketuri care au aceasta politica. Nu inteleg de ce nu impun angajatilor sa ajute macar din perspectiva pragmatica, pentru ca de multe ori astepti dupa un client incet sau cu mainile pline cand ai putea sa grabesti procesul. Asta e alta poveste si din nou, nu tine de drepturi.
Articolul il inteleg in esenta, dar dupa parerea mea tone of voice-ul un pic prea revoltat e cel care genereaza comentariile „negative” cum le spui tu. Da, e o surpriza placuta cand primim lucruri frumoase la care nu suntem indreptatiti, dar asta e ideea: e o surpriza, e un bonus. Nu e un drept si faptul ca nu se intampla mereu nu inseamna ca trebuie sa fii revoltata.
In concluzie, parerea mea, a unei femei insarcinate in luna a 8-a cu un baietel de 1 an este ca da, ar trebui ca lucrurile la care avem drepturi ar trebui sa se intample fara sa fie nevoie sa „strigam” noi pt ele. Dar orice peste mi se pare ca nu trebuie sa devina o asteptare.
A, „tone of voice-ul” meu „un pic prea revoltat” justifica jignirile.. Nu m-am gandit la asta. Eu stiam ca nimic nu iti da dreptul sa jignești.
Unde anume in tot comentariul meu ai gasit o jignire? Dezacordul fata de parerea ta nu e o jignire. Avem amandoua libertatea sa ne spunem parerile, se numeste „libertate de opinie” si au fost oameni care au murit ca sa poti tu sa postezi libera articolul de mai sus sau eu sa comentez la el.
Anca, orice idee in dezacord cu ceea ce sustin eu aici e binevenita, atata timp cat este exprimata civilizat.
Vorbeam la modul general, in contextul valului de reactii negative manifestat sub forma unor jigniri, insinuari, remarci negative, la adresa mea si a altor mame angrenate in discutiile de aici sau de pe fbk.
Nu a fost cazul tau, nici nu am pretins asta.
E ultimul meu comentariu si il scriu pentru ca daca tot am petrecut timpul sa citesc articolul, sa postez comentariul meu initial (numar pe degete comentariile postate de mine online de-a lungul timpului) cred ca simt nevoia totusi sa am si raspunsul tau la intrebarea care mi-a ramas in minte de la inceput. Un „closure” cum spun americanii.
Intrebarea este: ce drept ti-a fost incalcat? Insist pentru ca vad ca in majoritatea raspunsurilor tale la comentarii mentionezi de acest lucru si eu tot nu inteleg…
Am scris in primul paragraf al comentariului meu initial ca din cate stiu eu o familie cu copii in definitia ei pt case prioritare include si o familie cu copii adolescenti.
Deci nu inteleg daca tu consideri ca acea doamna ti-a incalcat totusi dreptul (caz in care m-ar ajuta sa inteleg de ce crezi asta, macar pt faptul ca la urmatoarea incursiune in market o sa stiu daca sunt familii cu adolescenti in fata ca nu au prioritate) sau e vorba de altceva.
Despre omenie versus a-ti periclita jobul nu mai detaliez, mi-am spus punctul de vedere si nu o sa mi-l schimb, asa ca nu am (si nici nu ar fi cinstit sa am) pretentia sa il schimb eu la randul meu pe al tau sau al altora.
PS: nimic nu justifica jignirile, eu ma refeream la comentarii in dezacord cu parerea ta.
Sunt absolut de acord cu dv., cred ca ati descris cel mai bine situatia. Si eu sunt mama a 2 copii (mari acum), dar nu-mi aduc aminte sa-i fi tarat dupa mine la cumparaturi cand erau mici, tocmai pt ca e foarte dificil sa faci asta fara sa-i chinui pe ei, pe mine si pe cei din jur. Faceam asta numai impreuna cu sotul meu si ne imparteam astfel sarcinile. Autoarea nu e mama singura, deci teoretic ar trebui sa fie posibil. In plus, nu mi-as fi permis niciodata sa le cer casieritei sau omului de la paza sa-mi aduca mie un box de apa. Ca ce chestie sa faca ei asta ? Sunt servitorii mei ? Un box de apa chiar cantareste greu, ce drept am eu sa-i cer cuiva sa faca efortul asta ? Nemaivorbind de cei care stateau la coada, as fi intrat in pamant sa-i mai tin in plus. Daca am uitat sa iau ceva, asta e, imi inghit greseala si merg mai departe. Sunt de acord ca sunt destule intamplari cu oameni nesimtiti, dar imi pare rau, asta nu e una dintre ele.
Nu ma mai mira…e nesimtirea mare…oamenii sunt ca niste animale in jungla…fiecare pt el…eu nu am avut parte de astfel de tratamente sau au fost prea insignifiante ca sa mi le mai amintesc.Casieritele in general vazandu-ma cu trei copii au fost mai mereu binevoitoare si saritoare.De oamenii de la coada nu pot spune acelasi lucru dar m-a durut fix in cot.La fel ca mamica asta,si eu am avut noroc cu fetele sa ma ajute cu cumparaturile si cu cel mic.Si Bianca la fel e foarte responsabila in privinta fratiorului ei si la fel sa scalambaie ca sa il binedispuna.
si eu am intalnit casierite binevoitoare. Calde, zambitoare. Uneori, si clientii sunt asa. Mi-ar placea sa se intample mai des. Cred ca e o mare aventura cu trei 🙂 o frumoasa aventura!
Daca nu stiu sa innot, cu siguranta nu ma voi arunca in piscina de 3 m asteptandu-ma sa se trezeasca vreun salvator omenos sa ma scoata. Personal, nu vad nici o diferenta de educatie, bun simt, sau altele indicate, intre protagonista si restul celor descrisi. Omenie nu este egal cu empatie sau compasiune. A fi om inseamna fix a fi individ (de la individual), iar asta insumeaza toate virtutile si nonvirtutile posibile. Este o situatie atrasa de specificul tau, si anume, daca pleci de acasa dansand pe frecventa „nevoiasei” (nevoia de a fi speciala, nevoia de ajutor, nevoia de a fi remarcata, nevoia de a se remarca greutatile tale dar si darzenia ta, nevoia de a fi mama (sotie) eroina … , etc etc) atunci, vei intalni in calea ta (a se citi vei atrage) strict numai persoane (oglinzi) care emit acelasi tip de unda (adica sunt pe aceeasi frecventa cu tine) – persoane cu nevoia de a atrage atentia, care au nevoia de a fi ajutate inca dinainte de a pleca de acasa, persoane care au nevoia de a-i provoca pe oameni la (ne) omenie si iar etc. Asta este ok, se aplica tuturor oamenilor :), problema este ca niciodata nevoile acestor oameni nu vor avea sfarsit (vezi: am uitat si baxul de apa peste toate aceste probleme, si iar, nimeni nu m-a ajutat), ba dimpotriva, vor aparea nevoi si mai mari si mai socante, d.p.v. moral, nu mai zic altfel. Ideea de femeie (om) perfecta si sacrificata este o absurditate, si, ca toate absurditatile, se sprijina mereu pe „nevoia sprijinului comunitatii, niciodata pe propria responsabilitate sau pe a unui sot, prieten sau concubin. Deci daca Superman, pai atunci Superman-i 🙂 Vad aici un aspect care este dureros: copilul de 7 ani si felul in care este laudat de catre mama … trist, dar este o situatie pe care doar mama o poate schimba, daca este dispusa sa renunte la „nevoi” si sa inteleaga. Dar, deh, nu ne plateste nimeni ca sa ne deschidem un pic la minte si sa ne uitam in suflet, cat sa nu mai afectam si pe altii cu nevoile noastre interminabile. Ajut cat de des pot sau mi se iveste ocazia sufleteasca. Inteleg la nivel profund ca toti suntem oameni, dar tocmai de aceea nu mai atrag in calea mea oameni care „pleaca de acasa” (a se citi din felul lor de a fi) cu nevoi, eu intalnesc doar oamenii care se gasesc in nevoi, si atunci stiu ca ele sunt reale, si le consider ale mele, nu astept sa fiu rugata sau sa mi se „sugereze” ca au o nevoie 🙂 Multe de spus, putine intelese, dar iarasi deh! nu ma plateste nimeni sa nu scriu 🙂 O zi senina si atentie la ce ganditi (sunteti), caci asta primiti. Evolutia umanitatii sta in mainile Creatorului, nu al mamelor, ele sunt doar „lucratorii lutului”, iar ceea ce creezi nu se desavarseste la finalul operei de arta, ci pe intreg parcursul. Fa din copiii tai batrani care nu se vor uita cu dusmanie la gravide, in timp ce ei „au nevoie sa fie speciali”. Esti speciala, fiecare dintre noi suntem speciali, dar e lumina prea aproape si ne uitam dincolo de ea.
wow, e atat de lung si alambicat mesajul, incat, sincer, m-am pierdut pe parcurs. Cred ca erau acolo niste critici. Multe. La adresa mea. Pare ca ai destule pe suflet. Poate paragrafele astea aruncate aici, cu sau fara legatura, cu sau fara sens, te ajuta sa mai eliberezi din ce te apasa. Desi, sincer, ti-as recomanda cu drag sa scrii terapeutic in alta parte.
De ce nu comanzi online? Livrare acasa, gratuita, daca e peste o anumita suma, stres zero. Dar hai sa ne victimizam, sa judecam, sa ne plangem. Ar trebui sa te gandesti la varianta cea mai buna care economiseste timp si stres. E greu cu 2 copii, dar vad ca ai timp de stat pe net, de scris articole, de stat de vorba cu lumea… deci, esti o mama ocupata pana peste cap sau ai foarte mult timp liber, ca mie asa mi se pare. Sunt femeie, dar nu cred in ideea ca orice femeie care a nascut e automat o mama eroina ca merge la suprmarket.
E strict alegerea mea cum imi fac cumparaturile. Nu ma cunosti, nu stii cat timp liber am, nu ai dreptul sa ma judeci. Faptul ca raspund la commenturi e o treaba de bun simt, oamenii si-au luat din timpul lor sa isi exprime punctul de vedere, e firesc sa incerci sa le oferi un raspuns. Departe de mine ideea de mama eroina. Nu ma plang, nu ma victimizez. Asa ti se pare? Trag un semnal de alarma. Poate schimb ceva. Deja am reusit, sa stii. Raspunsul la acest articol a fost impresionant. Oamenii incep sa inteleaga ca gravidele, mamele cu copii mici si persoanele cu dizabilitati au drepturi care trebuie respectate. Nu sunt mofturi, sunt drepturi. Sunt lucruri firesti. Si omenia ar trebui sa fie la fel de fireasca.
E greu cu doi copii? E mai mult frumos decat greu. Asta spun mereu in articolele mele. E ceea ce simt.
Bine punctat GiaS. Ruxandra te poți organiza în așa fel încât cumpărăturile majore să le poți face cu soțul tău cu fratele/ sora, mama tata soacra socru etc. Nu sa faci pe marea eroina si fandosita ca ai doicopiladi si vai ce realizezi tu si ce kkt. Figuri de doi lei. Și faza cu baxu de apa si mai de rahat. F bine au procedat si casierita si paznicul. Oamenii erau la serviciu și lucrează la supermarket nu la creșă grădiniță sau azil. F bine au procedat si încetează să te vuctimizezi lasă frustrările si figurile de mama eroina acasa. Om.fals
Stii care e partea cea mai aiurea din tot? Jignirile astea pe banda rulanta. Aruncate pur si simplu. Fara nicio retinere. Fara a sti nici cel mai mic lucru despre mine. Cu cat creste impactul articolului, cu atat se gasesc tot mai multi, ascunsi in spatele unui laptop, gata sa iti adreseze vorbe grele. Ma intreb ce poate determina un om sa faca asta? Ma bucur, pe de alta parte, ca cei mai multi au inteles mesajul corect, ca articolul meu a schimbat ceva, ca am avut foarte multe mesaje pozitive care sa incline balanta. Raman cu aceasta satisfactie.
Cand imi e rau, si totusi stau la coada sa imi vina randul, nu imi permit sa cer casierului sa imi aduca cumparaturile uitate, pt ca as tine pe loc alti clienti si nu e frumos. Din punctul meu de vedere, raspunsul casierei si paznicului e corect, atat doar ca nu e politicos. Ti-as gi raspuns cu un zambet larg ca nu putem tine in asteptare alti clienti care au poate si ri prioritatile lor. In rest, I see your point, ai dreptate cu casele prioritare, vad deseori burti de bere la casele acestea si nimeni nu comenteaza…
Multumesc in primul rand pentru modul civilizat in care ai ales sa iti exprimi punctul de vedere. Putem sa nu fim de acord si totusi sa nu ne dam in cap, deosebit de important. 🙂 Cu casele prioritare am clarificat-o, stim deci cum stam treaba, poate reusim sa mai schimbam cate ceva: in atitudinea oamenilor, in modul prin care supermarketurile gestioneaza situatia. Privind apa, nu mi-as fi permis sa tin randul, toata lumea se grabeste, nu ar fi fost frumos. Mi-am amintit de apa cu mult inainte ca doamna sa termine de scanat produsele. M-am gandit ca era posibil sa cheme un coleg prin telefon, care ar fi putut aduce produsul inainte ca doamna de la casa sa termine cu scanatul. Nu s-a putut. Am inteles. Putea sa foloseasca alt ton, alta atitudine, perfect adevarat.
Tocmai scria o doamna care este casierita si care povestea de conditiile deosebit de grele de munca. Dar, in acelasi timp, spunea ca e placerea dansei sa isi ajute clientii, ori de cate ori poate. Zambetul lor de la final ii aduce satisfactie. Mi-a spus ca omenia e ceva firesc. Nu e. dar ar trebui sa fie. M-a impresionat mesajul ei. Mai ales in acest context.
Este normal sa ai prioritate:persoanele cu dizabilitati fizice si psihice, mamicile si batraneii sunt OAMENI cu nevoi speciale, care in mod NORMAL au prioritate in orice supermarket/mijloc de transport/institutie bancara sau administrativa.
Romania: o tara care se lauda cu politetea si cu valorile familiei dar care considera mamele cu copii, gravidele si alte persoane care au prioritate ca fiind suboameni deci sa faca bine sa dispara din spatiul public. Din comentariile unor persoane care se considera civilizate doar pentru ca au acces la tastatura si nu vorbesc cu „fa” rezulta atata mitocanie la kilogram incat deja putem generaliza..
Am avut nevoie sa folosesc scaunele rezervate s casele prioritare cam de trei ori pana acum: cand eram cu mana in ghips si nu ma prea puteam tine cu cealalta bi e de bara, intr-un metrou superaglomerat si cu pretentii de ferrarri si la cele doua sarcini. Las la o parte mersul cu caruciorul, cu primul copil… Concluzia: sunt altii mult mai grav bolnavi, iar de nesimtire nu te vindeca nici un medic. Aproape de fiecare data a trebuit sa cer tinerilor care stareau pe scaunele marcate ca rezervate pentru gravide sa imi cedeze locul. Cearta in RATB (nu cedez cand e vorba de dreptul meu care protejeaza sanatatea unui nenascut: un cot in burta nu e cel mai recomandat in sarcina..) cu o mama si o tanara de 25 de ani ca de ce vreu sa stau pe locurile rezervate. Cearta tot in RATB cu o tanti sprintena care a ocupat locurile rezervate mamelor cu copii. Disclaimer: gravida in 7 luni, cu copilul cel mare in carucior. Motivatia tanticii? Era pensionata de boala. Atat de tare ca tara 4 plase sprintar prin autobuz. Regulile la noi se vor respecta cand va fo sanctionqta nerespectarea lor. Scuze, dar nu ne putem baza pe educatie.. Gravidele astea..ce, eu le-am pus sa faca copii? In schimb, tot acelasi popor e slugarbic in a ajuta oameni perfect sanatosi si capabili sa isi care geanta sau deschida uso doar pentru ca sunt sefi sau au bani.
Pe scurt: nesimtire si ipocrizie. Iar celor care au tot victima e de vina, unnsincer „mamele voastre cred ca sunt ata de mandre de cum v-au crescut🙂”.
Eu cred ca in aici e o chestie putin exagerata cu casele de marcat pentru mamici si gravide, in strainatate asa ceva nu exista mamele cu copii lor au aceleasi drepturi ca toti cumparatori, aici te baga in fata ca sa nu dernjezi…. daca alegi sa mergi la cumparaturi cu copilul iti asumi … Graviditatea/ maternitatea NU ESTE DIZABILITATE…. Este o chestie exagerata sa ceri sa iti faca altul treaba doar fiindca ai copii cu tine. Realizez ca aveai nevoie de ajutor insa modul in care este scris articolul pare putin ipocrit … judecand niste oameni doar fiindca ti sa parut sau balamand o tanti ( care lucreaza pe un salariu mizer, in ture, de nu mai stie cand e zi si cand e noapte) ca nu ti-a adus tie apa fiindca nu intra in atributiile ei este urat…. Poate ar fi bine ca data viitoare sa te organizezi tu mai bine, sa iti iei niste jucarii pentru copilul cel mic,ceva si pentru cel mare, sa iti faci lista mai bine.
E clar exagerata treaba cu prioritatea pentru gravide si mame cu copii mici. Un lucru inutil. Cat despre gestul de ajutor, ce e asa firesc in el? Nimic. Iar cei care susutin contrariul dau dovada de ipocrizie.
Wow, in ce straiantate ai calatorit tu, ca eu mereu ma „lovesc” de ele, si in Europa, si in Asia, si in America? Plus ca si la imbarcare in avion plus control securitate la fel, au prioritate familiile cu copii si gravidele plus pasagerii cu nevoi speciale. Dar da, aia sunt niste marlani si noi suntem floarea civilizatiei..
Graviditatea nu e o dizabilitate.. Asa e, uneori iti da aripi, si de aia raii de doctori ne interzic mukte chestii: sa nu ne enervam, sa nu caram, sa nu calatorim in aglomeratii, reducerea timpului de lucru..niste haini, ce mai! Si legile facute sa ne protejeze sunt niste tampenii: drepturi in plus, daa!
Iti dai seama c minciuni si aberatii scrii? Deci mama e de vina ca vrea sa foloseasca o casa prioritara pentru ..mame!! Si data viitoare sa ia jucarii in magazin! Clar, cum de nu s-a gandit la asta inainte?
Iti urez sincer ca la prima ta sarcina sa ai macar aceasta experienta. Daca iti mai pasytezi sfaturile dupa ce o incerci pe propria piele (ca empatia, ce sa mai zic de bunul simt, sunt lipsa..) atunci respect! Vei fi mama de fier care nu sufera, nu simte si nu are nevoie de nimic! Sa ne scrii si noua atunci si sa ne spui cum ai reusit, since!
Semnat,
O exagerata (de doua ori)
Eu o data am facut reclamatie la un astfel de supermarket pt ca era o coada imensa la casa prioritara si casierita si agentul de paza ridicau din umeri. Imediat s-a remediat situatia pentru cei 4-5 copilasi de la coada, majoritatea bebelusi. Ceea ce m-a uimit, cat am tot cerut explicatii si m-am agitat pe acolo nimeni, dar nimeni de la imensa coada nu a avut nimic de zis. In rest rar imi mai da cineva prioritate cand sunt cu piciul in brate, carut sau marsupiu. O data a vrut o batranica sa ma lase in fata si mai avea si mana rupta…mi s-a frant inima…din toti oamenii din lume ea s-a gandit sa ma lase da trec inainte…nu m-am dus. Cat despre cei care comenteaza despre organizare si a lasa copiii cu altcineva va spun eu cum este: eu nu am cu cine, am doar unul mic de 1.an si 2 luni dar fac cumparaturi cu el pt ca nu il pot astepta mereu pe tati de la serviciu, un serviciul care uneori se termina la 8 seara si se prelungeste si in weekend. Nu am mama, soacra, bona, sora si nici vreo prietena binevoitoare dornica sa stea cu pitic. Din pacate mai suntem si mame din astea care incurcam lumea.
Multumesc pentru opinie! Ma bucura atitudinea ta! 🙂
Si pana la urma, nu e vorba de a gasi cu orice pret solutii pentru lasat copiii acasa, cu vecini, cu bone, cu cine o fi. Ci pentru a face cumparaturi in conditii bune impreuna cu ei. Si a ti se respecta prioritatile oferite de hipermarket, astfel incat intreaga experienta sa fie simpla si placuta. S-au iscat foarte multe discutii pe langa ceea ce voiam sa spun de fapt prin acest articol.
– acei adolescenti daca erau minori aveau dreptul sa stea la acea casa de marcat, deci nu ti s-a incalcat niciun drept, doar daca scria cumva limita de varsta a minorilor
– casierita nu avea de ce sa iti faca favoruri, e chestie ce tien de fisa postului, ar fi trebuit sa inchida casa, probabil sa o deschida cu un coleg martor, ar fi trebuit sa se deplaseze si sa itii care tie 10-15 litri de apa lasand o coada imensa de oameni nemultumiti in urma. de ce ??
– trebuie sa te organizezi mai bine data viitoare, faptul ca ai copii si decizi sa ii iei dupa tine la shopping e strict problema ta. nici pe cei cu handicap nu ii ajuta nimeni si aia chiar ar avea nevoie de ajutor.
– uite de asta se pierde omenia, pentru ca femei ca tine se cred indreptatite sa ceara favoruri publicului doar pe motiv ca au copii. nu esti singura care are si a avut copii, alte femei cum s-au descurcat. ai atitudinea aia de „self-entitled”, de aia nu te ajuta nimeni. eu as fi ajutat daca imi permitea timpul pe cineva care chiar are nevoie, nu pe cineva care cere favoruri nesimtite cum e sa ii care cineva un bax de apa.
Gesturi frumoase sunt la tot pasul. Am avut parte de ele de nenumarate ori! Omenia se pierde acolo unde exista persoane ca tine, care habar n-au ca gestul de ajutor e ceva firesc. Vorbesti de „atitudine self Entitled”, de „favoruri nesimțite” cerute pe motiv ca am copii. Desigur, n-ai inteles nimic din articol, cel mai probabil esti straina de capitolul priorități, omenie, gesturi dezinteresate pentru cei din jur. Ti-e drag sa ataci si atat. Nimic constructiv in asta. Si nu, sunt sigura ca n-ai ajuta pe nimeni vreodata „daca ti-ar permite timpul”. Nu ti-ar permite atitudinea.
Tonul articolului și răspunsurile la comentarii mă lasă să cred că autoarea articolului e suficient de self-entitled și are insuficient de subțire obrazul încât să fi cerut favoruri similare și înainte să aibă copii