As vrea sa spun ca am o poveste minunata de aseara, una in care copiii mei perfecti s-au bucurat pana la cer si inapoi de mandarinele lasate de Mosul in ghetute, au mancat cate una si-apoi au donat restul de patru saracilor. Doar ca n-a fost asa.
Pe la un sapte, astia mici si atomici si-au lustruit incaltarile si le-au asezat frumos la intrare, sa le gaseasca Mosul si sa le umple. Apoi au trecut la facut baie cu spuma si la imbracat in pijamale cu reni, timp in care Mosul a putut sa se desfasoare. In final, au coborat sa decopere comorile din ghetute. Mama, ma pornisem sa filmez treaba si imi tremura mana pe telefon de emotie. Anticipam cum aveau sa sara in sus de bucurie, si eu pe langa ei, si-apoi aveam sa povestesc totul pe blog.
Problema a fost asa: fix inainte de baie, Albert s-a trezit ca vrea nu stiu ce penar si era sigur ca Mosul i-l va aduce. Numai ca Mosul, dragul de el, cumparase deja cicolata cu lapte, suc de mere si un set Lego minuscul, cel mai mic din magazin, dar mai bun decat niciun set Lego. La fel pentru ambii copii. Deci exact asta au gasit ei in ghetute.
-Oooooo, incepe Albert, dar un ooooo dintr-ala dezamagit, de-am zis ca nu-i adevarat.
-Nu mi-a adus penar! Nuuu pot sa cred!!!
Nici eu nu puteam sa cred. Ar fi fost indicat sa ma opresc din filmat in punctul ala, numai ca tot trageam speranta ca o sa se uite mai bine la daruri si-o sa-l ia o urma de entuziasm. Ti-ai gasit. Acum daca Albert era dezamagit, la fel trebuia sa se arate si Aris, chit ca in realitate pe el il bucurasera cadourile.
Ma rog, s-au pus pe facut seturile Lego, unul intr-o parte, altul in cealalata si pe baut sucul de mere. Albert a terminat in cinci minute si-apoi si-a turuit nemultumirea cu penarul, pana m-a terminat de cap. Aris nu zicea nici da, nici ba. Cel putin nu s-au atins de dulciuri, raman cu bucuria asta, daca darul nu i-a miscat.
Poza-i de azi, de la emisiune, nuielusa e la misto, niciun copil n-ar trebui sa o primeasca, pentru ca noi, parintii de azi, stim mai bine de atat.
Acestea fiind zise… A, nu stiti ce am primit eu de la Mos. Pai, m-am hotarat sa rup traditia de a-mi aduce nimic si l-am ajutat sa-mi ia o bluza animal print si o cutie uriasa de bomboane cu ciocolata neagra si lichior, numai bune sa te repuna pe linia de plutire, oricand e cazul. L-as mai fi ajutat eu sa imi ia vreo doua rochii paietate si niste botine cu toc de 15, dar n-am gasit nimic sa-mi vina sau sa-mi placa. Lasa ca mai e un Mos pe drum, pai nu-mi iau eu tot ce vreau in contul lui? Cat despre copii, stau in stand-by, isi schimba lista de dorinte mai des decat ciorapii. Si daca tot e sa se lase cu dezamgarire, macar sa fie pentru ca Mosul nu le-a luat nimic, nu pentru ca a cheltuit niste bani degeaba. Zic si eu.
Buna! Ai putea sa scrii tu o scrisoare catre Mos Craciun, in prezenta si cu acordul celor doi. Se stabileste impreuna lista, se avertizeaza ca nu se poate schimba odata terminata, se pune in plic, se inchide in fata lor si se duce la Posta, daca se poate tot in vazul celor doi. Li se aminteste ca vor primi doar ceea ce au cerut. Si se tine de cuvant Mosul! Dispare putin din elementul surpriza, dar dispare dezamagirea foarte neplacuta, de ambele parti. Sarbatori fericite si pace in suflet!
doamne, Simona, daaaaa, fix asta le spuneam si fetelor in comentariile de pe fbk!!! E singura optiune, inchidem lista si nu mai exista cale de intoarcere. Sigur, nici lista nu poate fi oricum, am grija sa o influentez pe aia in primul rand, sa ne incadram in limita bunului simt si a bugetului. Daca vor extravagante, Mosul nu se ocupa cu asa ceva, cel mult pot negocia cu noi, parintii 😉
Trebuia să îi spui și tu că s-a trezit prea târziu că vrea penar și moșul plecase deja de la atelier și nu sa mai putut întoarce ca să ii aducă unul. să îi scrie lui Moș Crăciun pentru că cei doi moși sunt prieteni buni și sigur va primi de la al doilea ce nu a putut aduce primul.