Cum ne jucăm cu bebelușul și îl stimulăm, în primele luni de viață. 7 lucruri esențiale.

Ava avea aproape 6 luni și nu stătea bine în funduleț. Ca să fiu eu super liniștită și pentru că ne pregăteam de diversificare, am dus-o la o evaluare, la kinetoterapeut. Totul bine cu Ava, mi s-a confirmat că nu-i musai ca un copil de 6 luni să stea în funduleț, pentru că nu sunt toți bebelușii o apă și un pământ. În orice caz, mă bucur că i-am făcut acea evaluare, nu doar pentru liniștea mea, cât pentru faptul că am avut de învățat și de corectat anumite aspecte la modul în care o ridicam, o țineam în brațe sau mă jucam cu ea. Sunt și multe pe care le făceam bine, din instinct sau din experiență.

Împart cu voi esențialul, ce am înțeles că ar fi indicat să facem cu copiii noștri.

De reținut că în primul an de viață, copilul se dezvoltă cel mai mult din punct de vedere motric, al mișcărilor.

Motricitatea nu înseamnă doar abilitățile de a prinde cu mâna sau de a ne deplasa. Avem și:

• Motricitatea ochilor, adică posibilitatea de a fixa o imagine și de a rămâne pe ea;
• Posibilitatea de a ne hrăni (bebelușul suge în primele luni de viață, apoi, în intervalul 4-6 luni, se creează masticația);
• Respirația. Până la 1 an, copilul trece prin mai multe modele respiratorii: în primele 3 luni respiră abdominal; apoi costo-abdominal, iar după 6 luni avem respirația costală, pe care o cunoaștem ca adulți.

Fiecare copil este unic

Copiii se dezvoltă diferit din punct de vedere motric, nu toți stau în funduleț și nu toți încep să meargă în același timp. Tot așa cum sunt diferiți și din punct de vedere comportamental. Anumiți copii sunt într-o permanentă agitație, se rostogolesc, dau să prindă și încearcă să se târască, alții stau locului minute în șir, fixând o jucărie.

Deși ne dezvoltăm diferit, avem niște limite mai largi între care ar trebui să ne încadrăm. Este bine ca părinții să cunoască aceste limite si să urmarească în ce măsură cei mici se dezvoltă corespunzător. Iar atunci când apar semne de întrebare sau îngrijorări, să meargă la specialist, pentru că este singurul în măsură să facă o evaluare corectă a copilului.

Să înțelegem nevoile copilului pentru fiecare perioadă

Contează să înțelegem nevoile copilului pentru fiecare perioadă. În primele 3 luni, copilul trebuie să ajungă la o stabilitate a mișcărilor.

Un copil de 1 lună, o lună și jumătate, în momentul în care stă pe spate, nu are posibilitatea să-și mențină capul pe mijloc, să privească spre noi. Își va lăsa capul ba în stânga, ba în dreapta, iar aceasta nu este o rostogolire voită. Pe burtă se întâmplă același lucru, nu are posibilitaea să țină capul sus, așa că îl va întoarce dintr-o parte în alta.

În jur de 2 luni, apar modificări. Copilul are posibilitatea de a se juca cu mâinile și de a le duce spre gură. Este important ca părintele să îl lase pe cel mic să se joace. Avem tendința de a-i da mânuțele la o parte, nu ne place că le bagă în gură, dar trebuie să înțelegem că așa își descoperă el corpul, este prima formă de motricitate a mâinii.

În jurul vârstei de 4 luni, apar următoarele abilități la nivelul mâinilor. Copilul reușește să întindă mâna după jucării, să le prindă și să le ducă la gură. Ar trebui să lăsăm copilul să descopere jucăria pe care o are în mână, să își dea seama de textura și de duritatea ei (nu are încă aceeași posibilitate ca noi de a simți la nivel de mâini).

La 6 luni, copilul are un control bun al capului, reușește să se rostogolească, dă să se ridice către poziție de așezat cu sprijin într-o mânuță. Posibilitatea de a menține poziția de așezat nu este obligatrie la această vârstă(!).

Lăsăm copilul să exploreze

Putem pune copilul pe burtă de la 1 lună, însă de la 4 luni îl lăsăm din ce în ce mai mult.

Contează să se joace jos, pe podea, nu pe pat, ci pe suprafață mai tare, astfel încât să înceapă să se rostogolească. Apoi, dorindu-și să ajungă mai departe, se întinde după o jucărie și pleacă în târâre.

Provocăm copilul

Este tare important să nu îi oferim totul copilului, ci să îl provocăm să facă mișcări.

Când bebelușul se rostogolește inițial, după vârsta de 4 luni și jumătate, o face pentru a ajunge la o anumită jucărie pe care și-o dorește. Dacă îi oferim totul pe tavă, el nu mai are de ce să depună efort și nu se mai dezvoltă corespunzător din punct de vedere motric. Asta-i boala noastră, a părintelui modern, să protejăm copilul, să îl creștem într-un glob de sticlă, acolo unde are totul la botul calului. După care ne întrebăm de ce apar probleme.

Copilul are nevoie să descopere singur cum să se ridice de pe spate în funduleț, apoi trece singur din funduleț în patrupedie, după care, văzând că există jucării mai sus, se agață de pat și se ridică singur. Toate aceste lucruri vin firesc, noi avem înnăscute aceste modele de mișcare, nu trebuie să ne învețe cineva cum să le facem.  Trebuie doar să ne dea posibilitatea de a ne mișca! 

Evităm să folosim premergător, antemergător, jumper

În ceea ce privește dispozitivele precum premergător, antemergător, jumper, specialiștii avertizează ca ele opresc copilul din achiziții. Îl punem acolo, îi este oferit totul, are jucărie în apropiere, aude muzică și nu mai este provocat și lăsat să se desfășoare.

Prin fiecare achiziție a sa, copilul clădește câte o bucățică din acel puzzle care ne duce la motricitatea din viața de adult. Iar tendința este, atunci când avem un astfel de dispozitiv, să punem copilul în el mult mai devreme. Și atunci musculatura se dezvoltă într-un mod neechilibrat.

Mergem la o evaluare

Putem să ducem bebelușul la evaluare, la kinetoterapeut, încă din primele luni de viață. Astfel, prevenim problemele, pentru că specialistul ne spune din start dacă are nevoie sau nu de kinetoterapie. Iar atunci când există o problemă, cu cât mai devreme se începe terapia, cu atât mai rapidă este recuperarea.

De asemenea, învățăm cum să stimulăm copilul sau specialistul poate identifica greșeli în modul în care ținem bebelușul ori îl ridicăm. Eu, de exemplu, am înțeles că trebuie să o ridic pe o parte, după ce o rostogolesc ușor, am învățat și cum să o țin corect în brațe, dar și cum să mă joc cu ea, astfel încât să o provoc și să o ajut pe zonele care aveau mai mare nevoie de stimulare. După evaluare, ne-am luat câteva ședințe de kinetoterapie, în care am aprofundat ce ni s-a spus inițial. Și nu m-am dus doar eu cu Ava, l-am luat și pe tatăl ei, apoi am dus-o și pe doamna care ne ajută cu creșterea Avei. Era important ca noi toți, cei care ne ocupăm de ea, să știm cum să o stimulăm și să o ajutăm să se dezvolte frumos.

Există prea mult ținut în brațe?

Eu recunosc, o țineam pe Ava foarte mult în brațe. Noi toți ai casei o țineam, și pentru că ne plăcea și pentru că ne era mai ușor așa. Este important să ne ținem puii în brațe cât mai mult, bebelușul are nevoie de dragoste, căldură, siguranță, dar are nevoie și să se dezvolte motric. Am înțeles că există tot felul de modalități prin care ne putem juca cu cel mic și putem petrece timp cu el, fără a-l menține atât de mult în poziție verticală. De exemplu:

• Stăm pe spate și punem copilul pe noi, pe burtică, și atunci își dezvoltă musculatura capului și a mâinilor, controlul capului.
• Îl punem pe spate și îl stimulăm cu o jucărie, astfel încât să întoarcă capul sau să fie încurajat să prindă jucăria.

Totul trebuie să fie cât mai firesc, nu avem program de stimulat bebelușul, nu e nevoie de o ritmicitate.

Evaluarea Avei am făcut-o la Kineto Bebe, tot acolo unde am mers cu ea și la ședințele de kinetoterapie Menționez că acesta nu este un articol plătit, l-am scris din dorința de a informa părinții care, poate, se lovesc de aceleași întrebări pe care le-am avut și noi. Iar cei de la Kineto Bebe chiar fac atâtea pentru copii și desfășoară prin asociație diverse proiecte sociale. Știu cât se zbat să obțină fonduri ca să poată ajuta micuții care au nevoie de terapie.

Sfaturile bune din acest articol vin de la Iulian Nicolae, kinetoterapeut, cel care i-a și făcut evaluarea Avei și un specialist cu care am filmat diverse reportaje interesante pentru rubrica mea de părințeală.